Cheile binelui

Chiar și dintre oameni, unii sunt chei ale binelui și lacăte pentru rău, iar alții — să ne ferească Allah! — sunt chei ale răului și lacăte pentru bine. Aceasta depinde de partea de bine și de rău pe care o are fiecare, căci orice vas revarsă ceea ce conține.

Ibn Mājah în al-Sunan, Ibn Abī ʿĀṣim în al-Sunnah și alții au relatat de la Anas ibn Mālik — Allah să fie mulțumit de el — că Trimisul lui Allah ﷺ a spus: „Dintre oameni sunt unii care sunt chei ale binelui și lacăte pentru rău, iar alții sunt chei ale răului și lacăte pentru bine. Ferice de cel prin mâinile căruia Allah a pus cheia binelui! Vai de cel prin mâinile căruia Allah a pus cheia răului!” Este un hadith bun.⁵⁶

Îndrumătorii spre călăuzire, cei care cheamă la Sunna, sprijinitorii religiei și purtătorii cunoașterii — cei care cheamă oamenii la călăuzire, rabdă răul pe care îl îndură din partea lor, îi învie prin Cartea lui Allah pe cei morți sufletește și îi fac să vadă cu lumina lui Allah pe cei cu vederea întunecată — sunt cheile binelui.⁵⁷ De aceea, este consemnat cu un lanț bun de transmitere că Anas ibn Mālik — Allah să fie mulțumit de el —, transmițătorul hadithului de mai sus, a spus: „Binele are chei, iar Thābit al-Bunānī este una dintre cheile binelui.”⁵⁸ Thābit — Allah să aibă milă de el — a fost unul dintre cei mai de seamă urmași ai Companionilor; purta cunoașterea și sprijinea Sunna și, astfel, era o cheie a binelui. La fel sunt îndrumătorii religiei, purtătorii Sunnei și cei care cheamă la bine: toți sunt chei ale binelui și lacăte pentru rău.

Cât despre cei care cheamă la fals, sprijinitorii inovației și cei care urmează poftele, oricât de diferite le-ar fi pornirile, numeroase căile și felurite orientările, ei sunt chei ale răului. Prin poftele lor dezbină rândurile musulmanilor și le destramă unitatea credincioșilor, răspândind între ei dușmănie, ruperea legăturilor și întoarcerea spatelui unii altora.

Oamenii Sunnei sunt, așadar, o cheie a unirii, a ținerii strânse împreună și a înțelegerii în jurul adevărului și al călăuzirii. Oamenii inovației sunt o cheie a neînțelegerii, a scindării și a dezbinării în fals și pierzanie. Sunna unește, iar inovația dezbină.

Ibn Saʿdī — Allah să aibă milă de el — a spus, descriind cheile binelui: „Între cele mai importante lucruri se află predarea și răspândirea cunoștințelor folositoare, fiindcă sunt cheia tuturor faptelor bune. Tot aici intră poruncirea binelui și oprirea răului cu blândețe, bunătate, îngăduință și înțelepciune. Robul poate să dea început unei practici bune și să înceapă un proiect bun, îngăduit și folositor, în care oamenii să-l urmeze. Oricine dă început unei practici bune va avea răsplata ei și răsplata celor care o urmează, fără ca răsplățile lor să fie micșorate cu ceva. Tot astfel, cel care dă început unei practici rele va purta păcatul ei și păcatul celor care o urmează până în Ziua Învierii.

Tot aici intră sfatul folositor, în chestiuni de religie ori de viață. Cei care sfătuiesc cu sinceritate sunt chei ale faptelor bune și lacăte pentru rău.

Când se amestecă printre oameni, trăiește alături de ei și are de-a face cu ei, robul trebuie să prindă prilejul de a-i îndrepta spre bine. Întâlnirile sale să nu fie lipsite de folos, de ușurarea unui rău ori de îndepărtarea lui, după puterile sale. Câte fapte bune, binefaceri și răsplăți a dobândit omul ajutat de Allah astfel și câte rele a îndepărtat! Temelia acestora este dorința robului pentru bine și pentru a le fi de folos robilor lui Allah.

Când dorința pentru bine se află mereu înaintea ochilor săi, intenția sa este hotărâtă să se străduiască după puteri, caută ajutorul lui Allah și abordează lucrurile pe ușile și căile potrivite lor, el nu încetează să dobândească bine și răsplată.”

Apoi el — Allah să aibă milă de el — a spus, descriind cheile răului: „Opusul acestora este ca robul să nu aibă dorință pentru bine, ceea ce îl lipsește de mult bine. Dacă, pe lângă aceasta, nu este sincer în sfatul dat oamenilor, nu urmărește să le fie de folos în vreun fel și poate chiar urmărește să le facă rău și să-i înșele, din interese proprii ori credințe stricate, a venit cu cea mai mare pricină a vătămărilor și a pierderii faptelor bune. Acesta este cel care poate fi numit o cheie a răului și un lacăt pentru bine. Cerem adăpost la Allah de răul sufletelor noastre și de faptele noastre rele.”⁵⁹

El — Allah să aibă milă de el — a mai spus, într-o predică elocventă despre cheile binelui și ale răului:

„Fiți, așadar — Allah să aibă milă de voi! — chei ale faptelor bune și lacăte pentru rele și nenorociri. Cine este sincer față de Allah, îi sfătuiește cu sinceritate pe robii Săi și se străduiește să facă bine după puteri, acela este o cheie a binelui și va dobândi fericirea. Cine este altfel este un lacăt pentru bine și și-a atras nefericirea.

Dintre oameni sunt unii care, atunci când alții se adună la ei, se străduiesc să-i îndrepte către ceea ce le folosește în religia și în viața lor; alții îi țin ocupați cu ceea ce îi vatămă sau nu îi privește, lipsindu-i astfel de bine și făcându-i nefericiți. Unii se străduiesc să apropie inimile, să unească vorba și să aducă înțelegere; alții se străduiesc să stârnească tulburări, dezbinare, înstrăinare și neînțelegere. Unii se trudesc să smulgă ura din inimile oamenilor; alții le ațâță dușmănia. Unii îndeamnă la dărnicie, generozitate și bunăvoință; alții cheamă la avariție, zgârcenie și obrăznicie.

Unii fac bine în felurite chipuri, cu trupul, cu vorba și cu averea lor; alții nu cunosc binele nici măcar în mică măsură — nu mai întreba despre starea lor rea! Întâlnirile unora sunt ocupate cu bârfă, cuvinte purtate de la unii la alții și ponegrirea oamenilor; alții se feresc de acestea și îi feresc și pe cei din jurul lor. Pe unii, simplul fapt că îi vezi te face să-ți amintești de Allah, iar prin vorba și starea lor îi ajută pe robi să-L asculte și le poruncesc să împlinească drepturile obligatorii și cele recomandate. Alții descurajează binele, iar în purtările lor nu poți avea încredere.

Binecuvântat este Cel care i-a deosebit atât de mult pe robi! Unul este cinstit înaintea lui Allah și a făpturilor Sale, altul este josnic; unul este o binecuvântare pentru cei care au legături cu el și îi cheamă către orice purtare lăudabilă; altul este o cheie a facerii de bine, a evlaviei și a căilor binelui, iar altul le închide și este o cheie a relelor și nenorocirilor. Într-unul poți avea încredere în privința vieții, a onoarei și a averilor; altul este un trădător în care nu poți avea încredere în nicio împrejurare. Musulmanii sunt feriți de limba și de mâna unuia, în timp ce de altul nu este ferit nimeni, iar răul său se poate întinde chiar asupra familiei și copiilor săi.

Să ne ferească Allah, pe mine și pe voi, de faptele, purtările și poftele condamnabile! Să ne apere de orice rău care rămâne la noi sau se răsfrânge asupra altora și de încercări și să ne dăruiască îndrumare, evlavie, castitate și îndestulare!”⁶⁰