Cheile binelui

Cea mai măreață și mai folositoare dintre chei este mărturisirea unicității lui Allah: „Nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah.” Ea este desăvârșirea binefacerii și este cheia Paradisului, temelia religiei, începutul și fundamentul binelui. Imamul Aḥmad a relatat în al-Musnad, de la Muʿādh ibn Jabal — Allah să fie mulțumit de el —, că Trimisul lui Allah ﷺ a spus: „Cheile Paradisului sunt mărturisirea că nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah.”¹² Abū Nuʿaym a relatat de la Anas — Allah să fie mulțumit de el — că un beduin a întrebat: „Trimis al lui Allah, care este cheia Paradisului?” El a răspuns: „Nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah.”¹³

Deși lanțurile de transmitere ale acestor două hadithuri sunt slabe, înțelesul lor este adevărat și corect, fără îndoială. Îl susțin numeroase texte din Carte și din Sunna. Printre ele se află hadithul lui ʿUmar ibn al-Khaṭṭāb — Allah să fie mulțumit de el —, consemnat în Ṣaḥīḥ Muslim. Trimisul lui Allah ﷺ a spus: „Oricare dintre voi face abluțiunea și o împlinește bine, apoi spune: «Mărturisesc că nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah și că Muḥammad este robul și Trimisul Său», i se vor deschide cele opt porți ale Paradisului și va intra prin oricare dorește.”¹⁴

Aceasta este o dovadă autentică și limpede că cele opt porți ale Paradisului se deschid prin tawḥīd, prin mărturisirea că nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah. Cât despre cei care nu împlinesc tawḥīdul, Allah a spus despre starea lor:

Nu li se vor deschide porțile cerului și nu vor intra în Paradis până ce cămila nu va trece prin urechea acului.¹⁵

Trebuie însă să știm că această cheie măreață — „Nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah” — nu îi folosește celui care o are decât dacă îi împlinește cerințele. Mărturisirea nu îi folosește decât dacă își împlinește stâlpii, respectă condițiile și îndeplinește drepturile ei, cunoscute din Carte și din Sunna. De aceea, al-Bukhārī a amintit în Ṣaḥīḥ-ul său că Wahb ibn Munabbih a fost întrebat: „Oare «Nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah» nu este cheia Paradisului?” El a răspuns: „Ba da, dar orice cheie are dinți. Dacă vii cu o cheie care are dinți, ți se va deschide; altfel, nu ți se va deschide.”¹⁶ El făcea trimitere la condițiile mărturisirii.

Ibn al-Qayyim — Allah să aibă milă de el — a spus în al-Nūniyyah, în „Capitol despre cheia porții Paradisului”:

Această poartă nu se poate deschide decât cu o cheie care are dinți.

Cheia ei este mărturisirea sincerității și a unicității, aceasta este mărturisirea credinței.

Dinții ei sunt faptele, rânduielile Islamului; cheia se întregește prin dinții săi.

Să nu nesocotești această pildă: prin ea se dezleagă atâtea nelămuriri pentru omul care înțelege!

Înaintașii noștri drepți — Allah să aibă milă de ei — au atras atenția asupra importanței condițiilor mărturisirii „Nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah”, asupra obligației de a le respecta și a faptului că ea nu este primită decât cu aceste condiții. Al-Ḥasan al-Baṣrī — Allah să aibă milă de el — a fost întrebat: „Unii oameni spun că acela care spune «Nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah» intră în Paradis.” El a răspuns: „Cel care spune «Nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah», îi împlinește drepturile și cerințele, intră în Paradis.”

În timp ce al-Farazdaq își înmormânta soția, al-Ḥasan l-a întrebat: „Ce ai pregătit pentru această zi?” El a răspuns: „Mărturisirea că nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah, de șaptezeci de ani.” Al-Ḥasan a spus: „Minunată pregătire! Însă «Nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah» are condiții. Ferește-te să le învinuiești de desfrâu pe femeile caste!”¹⁷ Am amintit mai sus și cuvintele lui Wahb — Allah să aibă milă de el.

Din cercetarea textelor Cărții și Sunnei, învățații au arătat că mărturisirea „Nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah” nu este primită decât cu șapte condiții:

1. Cunoașterea înțelesului ei, a negării și a afirmării pe care le cuprinde, cunoaștere care exclude neștiința.

2. Certitudinea, care exclude îndoiala și nesiguranța.

3. Sinceritatea, care exclude asocierea în adorare și fățărnicia.

4. Veridicitatea, care exclude minciuna.

5. Iubirea, care exclude ura și respingerea.

6. Supunerea, care exclude neîmplinirea cerințelor ei.

7. Acceptarea, care exclude respingerea.

Unii învățați au adunat aceste șapte condiții într-un singur vers:

Cunoaștere, certitudine, sinceritate și veridicitate, împreună cu iubire, supunere și acceptarea ei.

Să ne oprim pe scurt asupra acestor condiții, pentru a arăta ce înseamnă fiecare, amintind unele dintre dovezile lor din Carte și din Sunna.¹⁸

Prima condiție este cunoașterea înțelesului ei: negarea și afirmarea pe care le cuprinde, care exclud neștiința. Cel care o rostește trebuie să știe că ea neagă toate formele de adorare pentru oricine altcineva în afară de Allah și le afirmă numai pentru Allah. Așa cum spune Cel Slăvit și Preaînalt:

Numai pe Tine Te adorăm și numai de la Tine cerem ajutor.

Adică: pe Tine Te adorăm și nu Îl adorăm pe altcineva; de la Tine cerem ajutor și nu cerem ajutor de la altcineva. Allah Preaînaltul a spus:

Să știi, așadar, că nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah.¹⁹

Preaînaltul a mai spus:

Afară de cei care mărturisesc adevărul și știu.²⁰

Exegeții au spus: adică acela care mărturisește „Nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah”; iar „și știu” înseamnă că ei cunosc în inimile și cu limbile lor înțelesul celor pe care le-au mărturisit.

În Ṣaḥīḥ Muslim este consemnat de la ʿUthmān ibn ʿAffān — Allah să fie mulțumit de el — că Trimisul lui Allah ﷺ a spus: „Cel care moare știind că nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah intră în Paradis.”²¹ Așadar, Profetul — binecuvântarea și pacea fie asupra lui — a pus condiția cunoașterii.

A doua condiție este certitudinea, care exclude îndoiala și nesiguranța. Cel care o rostește trebuie să fie ferm convins de ea, fără nicio îndoială sau nesiguranță. Certitudinea este cunoașterea deplină, desăvârșită. Allah Preaînaltul a spus, descriindu-i pe credincioși:

Credincioșii sunt numai aceia care cred în Allah și în Trimisul Său, apoi nu se îndoiesc și luptă cu averile și cu viețile lor pe calea lui Allah. Aceștia sunt cei veridici.²²

„Apoi nu se îndoiesc” înseamnă: au convingere și nu se îndoiesc.

În Ṣaḥīḥ Muslim este consemnat de la Abū Hurayrah — Allah să fie mulțumit de el — că Trimisul lui Allah ﷺ a spus: „Mărturisesc că nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah și că eu sunt Trimisul lui Allah. Orice rob Îl întâlnește pe Allah cu aceste două mărturisiri, fără să se îndoiască de ele, va intra în Paradis.”²³

Tot în Ṣaḥīḥ Muslim este consemnat de la Abū Hurayrah că Trimisul lui Allah ﷺ a spus: „Pe oricine întâlnești dincolo de acest zid, care mărturisește că nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah, cu inima deplin încredințată de aceasta, vestește-l cu Paradisul!”²⁴ A pus, așadar, condiția certitudinii.

A treia condiție este sinceritatea, care exclude asocierea în adorare și fățărnicia. Aceasta se împlinește curățind fapta de orice amestec vădit sau ascuns, prin îndreptarea sinceră a intenției numai către Allah în toate actele de adorare. Preaînaltul a spus:

Numai lui Allah I se cuvine adorarea curată!²⁵

Preaînaltul a mai spus:

Nu li s-a poruncit decât să-L adore pe Allah, cu credință curată numai față de El.²⁶

În Ṣaḥīḥ este consemnat de la Abū Hurayrah — Allah să fie mulțumit de el — că Profetul ﷺ a spus:

„Cei mai fericiți oameni prin mijlocirea mea vor fi cei care spun «Nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah» cu sinceritate din inimă.”²⁷ A pus, așadar, condiția sincerității.

A patra condiție este veridicitatea, care exclude minciuna: robul trebuie să rostească aceste cuvinte cu adevăr în inimă. Veridicitatea înseamnă ca inima să fie în acord cu limba. De aceea, Allah Preaînaltul a spus, mustrându-i pe ipocriți:

Când vin la tine ipocriții, spun: «Mărturisim că tu ești Trimisul lui Allah!» Allah știe că tu ești Trimisul Său, iar Allah mărturisește că ipocriții sunt mincinoși.²⁸

Cel Slăvit i-a descris ca mincinoși, fiindcă ceea ce spuneau cu limbile lor nu se afla în inimile lor. Cel Slăvit și Preaînalt a mai spus:

Alif. Lām. Mīm. Oare cred oamenii că vor fi lăsați să spună «Credem!» fără să fie puși la încercare? Noi i-am pus la încercare pe cei de dinaintea lor, iar Allah îi va arăta pe cei veridici și îi va arăta pe cei mincinoși.²⁹

În cele două Ṣaḥīḥ-uri este consemnat de la Muʿādh ibn Jabal — Allah să fie mulțumit de el — că Profetul ﷺ a spus: „Oricine mărturisește că nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah și că Muḥammad este robul și Trimisul Său, cu adevăr din inimă, Allah îl va feri de Foc.”³⁰ A pus, așadar, condiția veridicității.

A cincea condiție este iubirea, care exclude ura și respingerea. Cel care rostește mărturisirea trebuie să-L iubească pe Allah, pe Trimisul Său, religia Islamului și pe musulmanii care împlinesc poruncile lui Allah și respectă limitele Sale. Trebuie să urască ceea ce se împotrivește mărturisirii „Nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah”, prin asociere în adorare și necredință. Printre dovezile că iubirea este o condiție a credinței se află cuvintele lui Allah Preaînaltul:

Printre oameni sunt unii care Îi fac lui Allah semeni, pe care îi iubesc precum Îl iubesc pe Allah. Însă cei care cred Îl iubesc pe Allah mai mult.³¹

În hadith se spune: „Cele mai trainice legături ale credinței sunt iubirea de dragul lui Allah și ura de dragul lui Allah.”³²

A șasea condiție este acceptarea, care exclude respingerea. Această mărturisire trebuie acceptată cu adevărat, cu inima și cu limba. În Nobilul Coran, Allah ne-a istorisit despre cei de dinainte: i-a izbăvit pe cei care au acceptat „Nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah” și i-a pedepsit și nimicit pe cei care au respins-o și nu au acceptat-o. Preaînaltul a spus:

Apoi îi izbăvim pe trimișii Noștri și pe cei care cred. Tot astfel, Ne-am luat drept îndatorire să-i izbăvim pe credincioși.³³

Cel Slăvit a mai spus despre cei care asociază în adorare:

Când li se spunea «Nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah», ei se îngâmfau și spuneau: «Să ne părăsim noi divinitățile pentru un poet nebun?»³⁴

A șaptea condiție este supunerea, care exclude neîmplinirea cerințelor ei. Cel care rostește „Nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah” trebuie să se supună Legii lui Allah, să se plece în fața hotărârii Sale și să se predea lui Allah. Astfel se ține strâns de această mărturisire. De aceea, Preaînaltul spune:

Cel care se supune lui Allah și face binele se ține de legătura cea mai trainică.³⁵

Adică: s-a ținut strâns de „Nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah”. Cel Slăvit a pus condiția supunerii față de Legea lui Allah, prin predarea deplină către El.

Acestea sunt condițiile mărturisirii „Nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah”. Nu se urmărește numai să le numărăm cuvintele și să le memorăm. Câți oameni simpli le întrunesc și le respectă, dar dacă li s-ar spune: „Enumeră-le!”, nu ar ști să o facă! Și câți oameni care le știu cuvintele pe de rost le rostesc în grabă, ca o săgeată, dar îi vezi încălcându-le adesea! Sunt cerute, așadar, împreună cunoașterea și fapta, pentru ca omul să fie cu adevărat dintre cei ai mărturisirii „Nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah” și dintre cei ai cuvântului unicității.