Blândețe între oamenii Sunnei

Allah Preaputernicul și Mărețul a spus:

„O, voi cei care credeți, temeți-vă de Allah și rostiți cuvinte drepte! El vă va îndrepta faptele și vă va ierta păcatele. Cel care ascultă de Allah și de Trimisul Său a dobândit o izbândă măreață.”

Allah Preaputernicul și Mărețul a spus:

„O, voi cei care credeți, feriți-vă de multe bănuieli, căci unele bănuieli sunt păcat! Nu vă iscodiți și nu vă bârfiți unii pe alții! I-ar plăcea vreunuia dintre voi să mănânce carnea fratelui său mort? V-ați scârbi de ea! Temeți-vă de Allah! Allah primește căința și este Îndurător.”

Cel Preaînalt a spus:

„Noi l-am creat pe om și știm ceea ce îi șoptește sufletul; Noi suntem mai aproape de el decât vena jugulară. Când cei doi primitori primesc, așezați la dreapta și la stânga, el nu rostește niciun cuvânt fără să aibă lângă el un supraveghetor pregătit.”

Cel Preaînalt a spus:

„Cei care îi nedreptățesc pe credincioși și pe credincioase fără ca aceștia să fi săvârșit ceva au luat asupra lor o calomnie și un păcat vădit.”

În Ṣaḥīḥ Muslim (2589), de la Abū Hurayrah, se află că Trimisul lui Allah ﷺ a spus: „Știți ce este bârfa?” Ei au spus: „Allah și Trimisul Său știu mai bine.” El a spus: „Să-l pomenești pe fratele tău prin ceea ce nu-i place.” A fost întrebat: „Dar dacă fratele meu are ceea ce spun?” El a spus: „Dacă are ceea ce spui, l-ai bârfit; iar dacă nu are ceea ce spui, l-ai calomniat.”

Allah Preaputernicul și Mărețul a spus:

„Nu urma ceea ce nu cunoști! Auzul, văzul și inima — pentru toate acestea se va cere socoteală.”

De la Abū Hurayrah — Allah să fie mulțumit de el — s-a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus: „Allah este mulțumit pentru voi de trei lucruri și urăște pentru voi trei lucruri. Este mulțumit să-L adorați fără să-I asociați nimic, să vă țineți cu toții de frânghia lui Allah și să nu vă dezbinați. Urăște pentru voi zvonurile, mulțimea întrebărilor și risipirea averii.” Relatat de Muslim (1715). Cele trei lucruri urâte se află și în hadithul lui al-Mughīrah la al-Bukhārī (2408) și Muslim.

De la Abū Hurayrah — Allah să fie mulțumit de el — s-a relatat de la Profet ﷺ: „Fiului lui Adam i-a fost scrisă partea sa de adulter, pe care o va ajunge negreșit. Adulterul ochilor este privirea, al urechilor este ascultarea, al limbii este vorbirea, al mâinii este atingerea, al piciorului este mersul, iar inima dorește și poftește. Organul intim le împlinește ori le dezminte.” Relatat de al-Bukhārī (6612) și Muslim (2657); formularea este a lui Muslim.

Al-Bukhārī a relatat în Ṣaḥīḥ-ul său (10), de la ʿAbd Allāh ibn ʿAmr — Allah să fie mulțumit de amândoi —, că Profetul ﷺ a spus: „Musulmanul este cel de a cărui limbă și mână musulmanii sunt feriți.” Muslim l-a relatat în Ṣaḥīḥ-ul său (64), cu formularea că un om l-a întrebat pe Trimisul lui Allah ﷺ: „Care dintre musulmani este mai bun?” El a spus: „Cel de a cărui limbă și mână musulmanii sunt feriți.”

Muslim a relatat și din hadithul lui Jābir (65), cu formularea hadithului lui ʿAbd Allāh ibn ʿAmr de la al-Bukhārī.

Al-Ḥāfiẓ a spus în explicarea hadithului: „Hadithul are un înțeles general în privința limbii, nu și a mâinii, fiindcă limba poate vorbi despre cei din trecut, despre cei de acum și despre cei care vor veni, spre deosebire de mână. Da, mâna poate lua parte împreună cu limba la aceasta prin scris, iar înrâurirea ei în această privință este mare.”

În acest sens spune poetul:

Am scris, știind în ziua scrierii mele că mâna mea va pieri, iar scrisul ei va rămâne. Dacă a lucrat bine, va primi bine asemenea lui; iar dacă a lucrat rău, socoteala lui îmi revine.

Al-Bukhārī a relatat în Ṣaḥīḥ-ul său (6474), de la Sahl ibn Saʿd — Allah să fie mulțumit de el —, că Trimisul lui Allah ﷺ a spus: „Cel care îmi garantează ceea ce se află între fălcile sale și ceea ce se află între picioarele sale, îi garantez Paradisul.” Prin ceea ce se află între fălci și între picioare se înțeleg limba și organul intim.

Al-Bukhārī a relatat în Ṣaḥīḥ-ul său (6475) și Muslim în Ṣaḥīḥ-ul său (74), de la Abū Hurayrah — Allah să fie mulțumit de el —, că Trimisul lui Allah ﷺ a spus: „Cel care crede în Allah și în Ziua de Apoi să spună bine ori să tacă”, până la sfârșitul hadithului.

Al-Nawawī a spus în explicarea acestui hadith din comentariul său la cele patruzeci de hadithuri: „Al-Shāfiʿī a spus: sensul hadithului este că, atunci când vrea să vorbească, omul să se gândească. Dacă îi este limpede că nu va avea niciun rău, să vorbească. Dacă îi este limpede că există un rău sau are îndoială în această privință, să se abțină.” A transmis de la unii și cuvintele: „Dacă ați cumpăra hârtia pentru îngerii care vă păzesc, ați tăcea de la multe vorbe.”

Imamul Abū Ḥātim ibn Ḥibbān al-Bustī a spus în „Rawḍat al-ʿuqalāʾ wa-nuzhat al-fuḍalāʾ”, p. 45: „Omul înțelept trebuie să păstreze tăcerea până când vorbirea îi devine necesară. Cât de mulți sunt cei care regretă după ce au vorbit și cât de puțini cei care regretă după ce au tăcut! Cel cu suferința cea mai îndelungată și încercarea cea mai mare este acela încercat cu o limbă slobodă și o inimă închisă.”

El a spus și, la p. 47: „Înțeleptul trebuie să fie drept cu urechile sale în raport cu gura sa și să știe că i s-au dat două urechi și o singură gură ca să asculte mai mult decât vorbește. Dacă vorbește, se poate să regrete; dacă nu vorbește, nu regretă. Poate să retragă ceea ce nu a spus mai ușor decât să retragă ceea ce a spus. Cuvântul pe care l-a rostit îl stăpânește; cât timp nu l-a rostit, el îl stăpânește.”

El a spus și, la p. 49: „Limba înțeleptului se află în urma inimii sale. Când vrea să spună ceva, se întoarce la inimă: dacă îi este de folos, spune, altfel nu. Neștiutorul își are inima în vârful limbii: spune tot ce îi vine pe limbă. Cel care nu-și păzește limba nu și-a înțeles religia.”

Al-Bukhārī a relatat în Ṣaḥīḥ-ul său (6477) și Muslim în Ṣaḥīḥ-ul său (2988), cu formularea lui Muslim, de la Abū Hurayrah, că Trimisul lui Allah ﷺ a spus: „Robul rostește un cuvânt fără să-i cerceteze urmările, iar din pricina lui cade în Foc mai departe decât depărtarea dintre răsărit și apus.”

La sfârșitul hadithului în care Profetul ﷺ îl sfătuiește pe Muʿādh, relatat de al-Tirmidhī (2616), care a spus că este „ḥasan ṣaḥīḥ”, se află cuvintele sale ﷺ: „Oare altceva îi aruncă pe oameni în Foc pe fețe ori pe nări decât roadele limbilor lor?” A spus aceasta răspunzând întrebării lui Muʿādh — Allah să fie mulțumit de el: „O, Profet al lui Allah, ni se va cere socoteală pentru ceea ce vorbim?”

Al-Ḥāfiẓ Ibn Rajab a spus în explicarea sa din „Jāmiʿ al-ʿulūm wa-l-ḥikam” (2/147): „Prin roadele limbilor se înțeleg răsplata și pedeapsa pentru vorbirea interzisă. Prin vorba și fapta sa, omul seamănă fapte bune și rele, apoi în Ziua Învierii culege ceea ce a semănat. Cel care seamănă bine prin vorbă ori faptă culege cinste; cel care seamănă rău prin vorbă ori faptă culege mâine regret.”

El a spus (2/146): „Aceasta arată că oprirea, stăpânirea și ținerea în frâu a limbii sunt temelia întregului bine. Cel care își stăpânește limba și-a stăpânit, și-a întărit și și-a rânduit treburile.”

A transmis (2/149) de la Yūnus ibn ʿUbayd că a spus: „Nu am văzut pe cineva atent la limba sa fără să văd aceasta ca îndreptare în restul faptelor sale.” Și de la Yaḥyā ibn Abī Kathīr: „Când vorbirea unui om s-a îndreptat, am recunoscut aceasta în restul faptelor sale; iar când vorbirea unui om s-a stricat, am recunoscut aceasta în restul faptelor sale.”

Muslim a relatat în Ṣaḥīḥ-ul său (2581), de la Abū Hurayrah, că Trimisul lui Allah ﷺ a spus: „Știți cine este falitul?” Ei au spus: „Falitul între noi este cel care nu are niciun dirham și niciun bun.” El a spus: „Falitul din comunitatea mea este cel care vine în Ziua Învierii cu rugăciune, post și zakāt, dar vine și cu faptul că l-a insultat pe acesta, l-a calomniat pe acela, a mâncat averea acestuia, a vărsat sângele aceluia și l-a lovit pe acesta. Unuia i se dă din faptele lui bune și altuia din faptele lui bune. Dacă faptele sale bune se sfârșesc înainte de a fi împlinit tot ce datorează, se ia din păcatele lor și se pun asupra lui, apoi este aruncat în Foc.”

Muslim a relatat în Ṣaḥīḥ-ul său (2564), de la Abū Hurayrah — Allah să fie mulțumit de el —, un hadith lung, în încheierea căruia se află: „Este de ajuns rău pentru un om să-l disprețuiască pe fratele său musulman. Tot ce ține de musulman este oprit altui musulman: sângele său, averea sa și onoarea sa.”

Al-Bukhārī a relatat în Ṣaḥīḥ-ul său (1739) și Muslim în Ṣaḥīḥ-ul său — formularea este a lui al-Bukhārī — de la Ibn ʿAbbās — Allah să fie mulțumit de amândoi: „Trimisul lui Allah ﷺ le-a ținut oamenilor o predică în Ziua Jertfei și a spus: «O, oameni, ce zi este aceasta?» Ei au spus: «O zi sfântă.» El a spus: «Ce ținut este acesta?» Ei au spus: «Un ținut sfânt.» El a spus: «Ce lună este aceasta?» Ei au spus: «O lună sfântă.» El a spus: «Sângele vostru, averile voastre și onoarea voastră vă sunt oprite unii altora, precum sfințenia acestei zile a voastre, în acest ținut al vostru, în această lună a voastră.» A repetat-o de mai multe ori, apoi și-a ridicat capul și a spus: «O, Allah, am transmis? O, Allah, am transmis?»” Ibn ʿAbbās a spus: „Pe Cel în Mâna Căruia se află sufletul meu, acesta este sfatul său pentru comunitatea sa! Cel de față să-i transmită celui absent! Nu vă întoarceți după mine la necredință, lovindu-vă unii pe alții peste gât!”

Muslim a relatat în Ṣaḥīḥ-ul său (2674), de la Abū Hurayrah — Allah să fie mulțumit de el —, că Trimisul lui Allah ﷺ a spus: „Cel care cheamă la călăuzire va avea o răsplată asemenea răsplăților celor care îl urmează, fără ca aceasta să scadă ceva din răsplățile lor. Cel care cheamă la rătăcire va avea un păcat asemenea păcatelor celor care îl urmează, fără ca aceasta să scadă ceva din păcatele lor.”

Al-Ḥāfiẓ al-Mundhirī a spus în „Al-Targhīb wa-l-tarhīb” (1/65), comentând hadithul: „Când fiul lui Adam moare, fapta sa se întrerupe, în afară de trei…”, până la sfârșitul hadithului: „Cel care copiază cunoașterea folositoare are răsplata sa și răsplata celui care o citește, o copiază ori o pune în practică după el, cât timp îi rămân scrisul și punerea lui în practică, potrivit acestui hadith și altora asemănătoare lui. Cel care copiază lucruri nefolositoare, care aduc păcat, poartă păcatul său și păcatul celui care le citește, le copiază ori le pune în practică după el, cât timp îi rămân scrisul și punerea lui în practică, potrivit hadithurilor de mai înainte: «Cel care întemeiază o practică bună ori rea». Allah știe cel mai bine.”

Al-Bukhārī a relatat în Ṣaḥīḥ-ul său (6502), de la Abū Hurayrah — Allah să fie mulțumit de el —, că Trimisul lui Allah ﷺ a spus: «Allah a spus: ‹Cel care îi este dușman unui apropiat al Meu, îi vestesc război›», până la sfârșitul hadithului.