Text integral · Pasaje · 9
Inovația de a-i pune pe oameni la încercare prin anumite persoane
Între inovațiile condamnabile se află ceea ce s-a ivit în vremea noastră: unii oameni ai Sunnei îi pun pe alții la încercare prin anumite persoane, fie din asprime față de persoana prin care îi încearcă, fie din laudă exagerată pentru o altă persoană. Dacă rezultatul încercării este acordul cu ceea ce dorește cel care îl încearcă, omul are parte de primire bună, laudă și elogii. Dacă nu, partea sa este defăimarea, declararea drept inovator, boicotul și avertizarea împotriva sa. Urmează citate de la Șeicul Islamului Ibn Taymiyyah. În primele se arată caracterul de inovație al încercării oamenilor prin anumite persoane din asprime față de ele, iar în ultimele, al încercării prin alte persoane din laudă exagerată pentru ele. El — Allah să aibă milă de el — a spus în Majmūʿ al-Fatāwā (3/413–414), vorbind despre Yazīd ibn Muʿāwiyah: „Corect este ceea ce au susținut imamii: să nu i se arate o iubire deosebită și să nu fie blestemat. Totodată, dacă a fost păcătos ori nedrept, Allah îl iartă pe cel păcătos și pe cel nedrept, mai ales dacă are fapte bune mari. Al-Bukhārī a relatat în Ṣaḥīḥ-ul său de la Ibn ʿUmar că Profetul ﷺ a spus: «Prima oștire care va porni împotriva Constantinopolului este iertată.» Conducătorul primei oștiri care a pornit împotriva lui a fost Yazīd ibn Muʿāwiyah, iar alături de el se afla Abū Ayyūb al-Anṣārī…
Datoria este, așadar, să se păstreze măsura în această chestiune și să se renunțe la pomenirea lui Yazīd ibn Muʿāwiyah și la punerea musulmanilor la încercare prin el, căci aceasta este dintre inovațiile potrivnice oamenilor Sunnei și ai comunității.”
El a mai spus (3/415): „La fel este și dezbinarea comunității și punerea ei la încercare prin ceea ce nici Allah, nici Trimisul Său ﷺ nu au poruncit.”
Și a spus (20/164): „Nimeni nu are dreptul să așeze în fața comunității o persoană la a cărei cale să cheme și pe temeiul căreia să întemeieze prietenia și dușmănia, în afară de Profet ﷺ. Nici să așeze în fața ei vorbe pe temeiul cărora să întemeieze prietenia și dușmănia, în afară de cuvintele lui Allah și ale Trimisului Său și de ceea ce comunitatea a hotărât în unanimitate. Aceasta este, mai degrabă, fapta oamenilor inovațiilor, care își aleg o persoană ori niște vorbe prin care despart comunitatea, făcând din acele vorbe ori din acea apartenență temeiul prieteniei și al dușmăniei.”
Și a spus (28/15–16): „Dacă dascălul ori profesorul a poruncit boicotarea cuiva, desconsiderarea, înlăturarea, îndepărtarea lui ori ceva asemănător, lucrul trebuie cercetat. Dacă acela a săvârșit un păcat potrivit Legii, este pedepsit pe măsura păcatului său, fără adaos. Dacă nu a săvârșit un păcat potrivit Legii, nu este îngăduit să fie pedepsit în vreun fel pentru interesul profesorului ori al altcuiva.
Profesorii nu au dreptul să-i împartă pe oameni în tabere și să facă ceea ce seamănă între ei dușmănie și ură. Ei trebuie să fie asemenea fraților care se ajută la bine și la evlavie, după cum Allah Preaînaltul spune:
وَتَعَاوَنُوا۟ عَلَى ٱلْبِرِّ وَٱلتَّقْوَىٰ ۖ وَلَا تَعَاوَنُوا۟ عَلَى ٱلْإِثْمِ وَٱلْعُدْوَٰنِ
Ajutați-vă unii pe alții la bine și la evlavie și nu vă ajutați la păcat și la nedreptate!
Coran · 5:2
Dacă ar fi îngăduit ca oamenii să fie puși la încercare, în vremea noastră, printr-o persoană, pentru a se stabili astfel cine este dintre oamenii Sunnei și cine nu, cel mai îndreptățit la aceasta ar fi Șeicul Islamului, muftiul lumii și imamul oamenilor Sunnei din vremea sa, șeicul nostru ʿAbd al-ʿAzīz ibn ʿAbd Allāh ibn Bāz, care a murit la 27 Muḥarram 1420 h. Allah să aibă milă de el, să-l ierte și să-i mărească răsplata! Oamenii de rând și cei de seamă l-au cunoscut pentru întinderea științei, mulțimea folosului adus, sinceritatea, blândețea, mila și grija lui de a-i călăuzi și îndruma pe oameni. Așa îl socotim și nu lăudăm pe nimeni înaintea lui Allah. Avea o metodologie deosebită în chemarea la Allah, în învățarea oamenilor binele, în poruncirea binelui și oprirea răului, caracterizată prin blândețe și bunătate în sfaturile și în numeroasele sale răspunsuri către alții. O metodologie dreaptă, care îi îndreaptă pe oamenii Sunnei și nu li se împotrivește,2 îi ridică și nu luptă împotriva lor, îi înalță și nu-i înfierează. O metodologie care unește și nu dezbină, adună și nu sfâșie, îndrumă și nu risipește, ușurează și nu îngreunează. Câtă nevoie au cei care se ocupă de știință și căutătorii ei să urmeze această cale dreaptă și această metodologie măreață, pentru binele pe care îl aduce musulmanilor și răul pe care îl îndepărtează de la ei!
Cei care urmează și cei urmați, care au căzut în această punere la încercare, trebuie să se elibereze de calea care i-a despărțit pe oamenii Sunnei și din pricina căreia s-au dușmănit unii pe alții. Cei care urmează să renunțe la această încercare și la tot ce decurge din ea: ură, boicot și ruperea legăturilor. Să fie frați uniți, care se ajută la bine și la evlavie. Cei urmați să se dezică de metoda în care au fost urmați și să declare că se dezic de ea și de fapta celui care o practică. Astfel, cei care urmează vor fi feriți de acest necaz, iar cei urmați vor fi feriți de răspunderea provocării acestei încercări și a vătămărilor care se întorc asupra lor și asupra altora.
Notele originale
Printre cei atinși de săgețile defăimării și împotrivirii din partea unora care își iau asupra lor ceea ce nu li se cuvine, dar care au avut parte de îndreptare, îndrumare și încurajare din partea eminentului șeic ʿAbd al-ʿAzīz ibn Bāz — Allah să aibă milă de el —, se află doi oameni de merit care predau în Moscheea Profetului și ale căror lecții se aud la radio. Unul dintre ei predă acolo de mai mult de cincizeci de ani. Prima dată când l-am văzut predând acolo a fost după sezonul Pelerinajului din anul 1376 h. După ce șeicul ʿAbd al-ʿAzīz ibn Bāz a trecut de la conducerea Universității Islamice din Medina la conducerea Cercetărilor Științifice și a Instituției de Fatwa din Riyad, ori de câte ori îl întâlneam mă întreba despre lecțiile din Moscheea Profetului și despre profesorii de acolo, întrebând în mod deosebit despre acel om de merit. Al doilea se ocupă de știință și se îngrijește de predare: predă în Moscheea Profetului, în Jeddah și în Mecca. Am auzit de la unul dintre profesorii Universității Islamice din Medina că a intrat în moscheea șeicului ʿAbd al-ʿAzīz ibn Bāz din Mecca și l-a găsit pe acel om de merit ținând o lecție în prezența eminentului șeic. Când veneau întrebările din timpul lecției, răspundea șeicul ʿAbd al-ʿAzīz — Allah să aibă milă de el. Acestea sunt două exemple ale îndreptării, îndrumării și încurajării pe care le oferea celor care predau știința.