Text integral · Pasaje · 12
A doua prefață
بسم الله الرحمن الرحيم
În numele lui Allah, Cel Milostiv, Îndurător.
Toată lauda I se cuvine lui Allah, care a unit inimile credincioșilor, i-a îndemnat la adunare și unire și i-a avertizat împotriva dezbinării și neînțelegerii! Mărturisesc că nu există nicio divinitate demnă de adorare în afară de Allah, Unicul, fără asociat. El a creat și a rânduit, a legiuit și a ușurat și a fost Milostiv față de credincioși. Mărturisesc că Muḥammad este robul și Trimisul Său, care a poruncit ușurarea și vestea bună, spunând: „Ușurați și nu îngreunați! Dați vești bune și nu-i îndepărtați pe oameni!” O, Allah, binecuvântează-l și dăruiește-i pace și binecuvântare lui, familiei sale curățite, companionilor săi pe care Allah i-a descris ca fiind aspri față de necredincioși și milostivi între ei și celor care îi urmează cu bunătate până în Ziua Judecății! O, Allah, călăuzește-mă, pregătește călăuzirea pentru mine și călăuzește prin mine! O, Allah, curăță-mi inima de ură și îndreaptă-mi limba spre rostirea adevărului! O, Allah, caut adăpost la Tine de a rătăci ori de a fi dus în rătăcire, de a aluneca ori de a fi făcut să alunec, de a nedreptăți ori de a fi nedreptățit, de a mă purta necugetat ori de a fi tratat cu necugetare.
În cele ce urmează:
Oamenii Sunnei și a comunității sunt cei care urmează ceea ce urmau Trimisul lui Allah ﷺ și companionii săi. Ei sunt numiți după Sunnah Trimisului ﷺ, de care el a îndemnat să ne ținem, spunând: „Țineți-vă de Sunnah mea și de Sunnah califilor drepți și călăuziți de după mine! Țineți-vă de ea și prindeți-o cu dinții!” A avertizat împotriva încălcării ei prin cuvintele: „Feriți-vă de lucrurile nou introduse, căci orice lucru nou introdus este o inovație, iar orice inovație este rătăcire” și: „Cel care se îndepărtează de Sunnah mea nu este dintre ai mei.” Spre deosebire de ei, ceilalți oameni ai dorințelor și ai inovațiilor au urmat căi pe care Trimisul ﷺ și companionii săi nu le-au urmat. Credința oamenilor Sunnei s-a arătat odată cu trimiterea sa ﷺ, pe când credințele oamenilor dorințelor s-au născut după vremea sa: unele la sfârșitul epocii companionilor, altele după aceea. Trimisul ﷺ a vestit că aceia dintre companionii săi care vor trăi vor prinde această dezbinare și neînțelegere, spunând: „Cel dintre voi care va trăi va vedea multă neînțelegere.” Apoi i-a îndrumat spre urmarea căii drepte, adică urmarea Sunnei sale și a Sunnei califilor săi drepți, i-a avertizat împotriva lucrurilor nou introduse și le-a vestit că sunt rătăcire. Nu este nici rațional, nici acceptabil ca un adevăr și o călăuzire să le fie ascunse companionilor — Allah să fie mulțumit de ei — și păstrate pentru oameni care vin după ei. Toate aceste inovații nou introduse sunt rele; dacă ar fi fost vreun bine în ele, companionii ar fi ajuns primii la el. Sunt însă un rău cu care au fost încercați mulți dintre cei veniți după ei, care s-au abătut de la calea companionilor. Imamul Mālik — Allah să aibă milă de el — a spus: „Ultimii acestei comunități nu vor fi îndreptați decât prin ceea ce i-a îndreptat pe primii ei.” De aceea, oamenii Sunnei se raportează la Sunnah, în timp ce alții se raportează la doctrinele lor greșite, precum Jabriyyah, Qadariyyah, Murjiʾah și imamismul celor doisprezece, ori la numele anumitor persoane, precum Jahmiyyah, Zaydiyyah, Ashʿariyyah și Ibāḍiyyah. Nu se poate spune că tot de acest fel ar fi „wahhābismul”, numit după șeicul Muḥammad ibn ʿAbd al-Wahhāb — Allah să aibă milă de el —, căci oamenii Sunnei din vremea șeicului Muḥammad și de după el nu își atribuie această numire. El nu a adus ceva nou pentru ca oamenii să fie numiți după el, ci a urmat ceea ce urmau înaintașii drepți, a făcut cunoscută Sunnah, a răspândit-o și a chemat la ea. Această numire o folosesc cei care poartă dușmănie chemării de îndreptare a șeicului Muḥammad ibn ʿAbd al-Wahhāb, ca să-i tulbure pe oameni, să-i abată de la urmarea adevărului și a călăuzirii și să-i țină în inovațiile nou introduse care contrazic calea oamenilor Sunnei și a comunității.
Imamul al-Shāṭibī a spus în „Al-Iʿtiṣām” (1/79): „ʿAbd al-Raḥmān ibn Mahdī a spus: Mālik ibn Anas a fost întrebat despre Sunnah și a răspuns: «Ea este ceea ce nu are alt nume decât Sunnah.» Apoi a recitat:
وَأَنَّ هَـٰذَا صِرَٰطِى مُسْتَقِيمًا فَٱتَّبِعُوهُ ۖ وَلَا تَتَّبِعُوا۟ ٱلسُّبُلَ فَتَفَرَّقَ بِكُمْ عَن سَبِيلِهِۦ
«Aceasta este calea Mea cea dreaptă. Urmați-o și nu urmați celelalte căi, care v-ar despărți de calea Lui!»”
Coran · 6:153
Ibn al-Qayyim a spus în „Madārij al-sālikīn” (3/179): „Unul dintre imami a fost întrebat despre Sunnah și a spus: «Ceea ce nu are alt nume decât Sunnah.» Înseamnă că oamenii Sunnei nu au alt nume la care să se raporteze în afară de ea.”
În „Al-Intiqāʾ” de Ibn ʿAbd al-Barr, p. 35, se află că un om l-a întrebat pe Mālik: „Cine sunt oamenii Sunnei?” El a spus: „Oamenii Sunnei sunt cei care nu au o poreclă prin care să fie cunoscuți: nici jahmī, nici qadarī, nici rāfiḍī.”
Fără îndoială, oamenilor Sunnei le revine, în orice vreme și în orice loc, să fie uniți, milostivi unii cu alții și să conlucreze în bine și în teama de Allah.
Este dureros că în vremea noastră între unii dintre oamenii Sunnei au apărut înstrăinare și neînțelegere, în urma cărora au ajuns să se ocupe unii de alții prin critici, avertismente și îndepărtare. Eforturile lor ar fi trebuit să fie îndreptate împreună către ceilalți: necredincioșii și oamenii inovațiilor care se împotrivesc oamenilor Sunnei. Între ei ar fi trebuit să fie uniți și milostivi, amintindu-și unii altora adevărul cu blândețe și bunătate.
Am socotit potrivit să scriu câteva cuvinte ca sfat pentru toți aceștia, cerându-I lui Allah Preaputernicul și Mărețul să le facă folositoare. Nu doresc decât îndreptarea atât cât pot; izbânda mea nu este decât prin Allah, în El mă încred și către El mă întorc. Am numit acest sfat „Oameni ai Sunnei, fiți blânzi unii cu alții”.
Îi cer lui Allah să le dea tuturor izbândă și îndreptare, să îndrepte legăturile dintre ei, să le unească inimile, să-i călăuzească pe căile păcii și să-i scoată din întunecimi la lumină. El este Cel care aude și răspunde.