Text integral · Pasaje · 13
Binefacerea vorbirii și a exprimării
Binefacerile lui Allah asupra robilor Săi sunt nenumărate. Una dintre cele mai mari este vorbirea, prin care omul arată ce dorește, rostește drept, poruncește binele și oprește răul. Cel lipsit de ea nu poate împlini acestea și nu se poate înțelege cu alții decât prin semne sau, dacă știe, prin scris. Allah Preaputernicul și Mărețul a spus:
وَضَرَبَ ٱللَّهُ مَثَلًا رَّجُلَيْنِ أَحَدُهُمَآ أَبْكَمُ لَا يَقْدِرُ عَلَىٰ شَىْءٍ وَهُوَ كَلٌّ عَلَىٰ مَوْلَىٰهُ أَيْنَمَا يُوَجِّههُّ لَا يَأْتِ بِخَيْرٍ ۖ هَلْ يَسْتَوِى هُوَ وَمَن يَأْمُرُ بِٱلْعَدْلِ ۙ وَهُوَ عَلَىٰ صِرَٰطٍ مُّسْتَقِيمٍ
„Allah dă ca pildă doi bărbați: unul este mut, nu este în stare de nimic și este o povară pentru stăpânul său; oriunde îl trimite, nu aduce niciun bine. Este el deopotrivă cu cel care poruncește dreptatea și se află pe o cale dreaptă?”
Coran · Al-Naḥl,16:76
În explicarea lui s-a spus că este o pildă pe care Allah o dă pentru Sine și pentru idol. S-a spus și că este o pildă pentru necredincios și credincios. Al-Qurṭubī a spus (9/149): „Aceasta s-a relatat de la Ibn ʿAbbās și este o explicație bună, fiindcă le cuprinde pe amândouă.” Este limpede neputința robului mut care nu-i este de folos altuia și de care stăpânul său nu poate avea folos, oriunde l-ar îndrepta.
Allah Preaputernicul și Mărețul a spus:
فَوَرَبِّ ٱلسَّمَآءِ وَٱلْأَرْضِ إِنَّهُۥ لَحَقٌّ مِّثْلَ مَآ أَنَّكُمْ تَنطِقُونَ
„Pe Domnul cerului și al pământului, acesta este adevărul, întocmai cum este adevărat că voi vorbiți.”
Coran · Al-Dhāriyāt,51:23
Allah a jurat pe Sine Însuși că învierea și răsplata pentru fapte sunt adevărate, după cum vorbirea celor cărora li se adresează este un fapt real și împlinit. În aceasta se află scoaterea în evidență a binefacerii vorbirii.
Slăvitul a spus:
خَلَقَ ٱلْإِنسَـٰنَ عَلَّمَهُ ٱلْبَيَانَ
„El l-a creat pe om și l-a învățat exprimarea.”
Coran · Al-Raḥmān,55:3–4
Al-Ḥasan a explicat „exprimarea” prin vorbire. Aceasta scoate în evidență binefacerea vorbirii, prin care omul poate arăta ceea ce dorește.
Cel Preaînalt a spus:
أَلَمْ نَجْعَل لَّهُۥ عَيْنَيْنِ وَلِسَانًا وَشَفَتَيْنِ
„Oare nu i-am făcut doi ochi, o limbă și două buze?”
Coran · Al-Balad,90:8–9
Ibn Kathīr a spus în explicarea sa: „«Oare nu i-am făcut doi ochi?», ca să vadă cu ei; «o limbă», cu care să vorbească și să arate ceea ce are în sine; «și două buze», care îl ajută să vorbească și să mănânce și îi înfrumusețează fața și gura.”
Se știe că această binefacere este cu adevărat binefacere numai când vorbirea slujește binelui. Folosită spre rău, ea devine o povară pentru cel care o are, iar cel lipsit de ea este într-o stare mai bună.