Al-Fātiḥah

Sura al Fatihah

Sura 1 · Versetele 1 la 7

Revelată la Mecca

Versetele 1 la 5

„În numele lui Allah, Cel Milostiv, Îndurător”, adică: încep cu fiecare Nume al lui Allah Preaînaltul. Cuvântul „nume” este la singular și se află într-o construcție de anexare (idafah), astfel încât cuprinde toate Numele frumoase ale lui Allah.

„Allah” este Cel adorat, Singurul vrednic de adorare, datorită însușirilor desăvârșite ale divinității Sale.

„Ar-Rahman (Cel Milostiv) și Ar-Rahim (Îndurătorul)” sunt două Nume care arată că Preaînaltul are o milă vastă și măreață, care cuprinde toate lucrurile și orice ființă vie. El a rânduit-o pentru cei care au taqwa și îi urmează pe Profeții și Mesagerii Săi. Acestora le aparține mila deplină, iar ceilalți au o parte din ea.

Să se știe că unul dintre principiile asupra cărora primele generații ale comunității și imamii ei sunt de acord este credința în Numele lui Allah, în însușirile Sale și în consecințele acelor însușiri.

Ei cred, de pildă, că El este Ar-Rahman și Ar-Rahim, că are cu adevărat milă, iar urmările acestei mile ajung la cei de care El Se milostivește. Toate binefacerile sunt urmări ale milei Sale. Același lucru se spune despre toate celelalte Nume.

Despre Atotștiutorul se spune că are știință prin care cunoaște toate lucrurile; iar despre Atotputernicul se spune că are putere asupra tuturor lucrurilor.

„Toată lauda Îi aparține lui Allah” înseamnă lăudarea lui Allah pentru însușirile desăvârșirii și pentru toate faptele Sale, care izvorăsc din harul și dreptatea Sa. De aceea, Lui Îi aparține lauda desăvârșită sub toate aspectele.

„Domnul tuturor lumilor”: Rabb este Cel care creează, cârmuiește și îngrijește toate lumile - adică tot ceea ce există în afara lui Allah - și le pregătește mijloacele de care au nevoie.

El le-a dăruit binefaceri mărețe, fără de care nu ar fi putut dăinui. Orice binefacere de care se bucură vine de la El, Preaînaltul.

Îngrijirea pe care Preaînaltul le-o acordă creaturilor Sale este de două feluri: generală și deosebită.

Îngrijirea generală constă în faptul că El a creat toate făpturile, le dăruiește mijloacele de trai și le călăuzește către ceea ce le este de folos și le asigură dăinuirea în această lume.

Îngrijirea deosebită este cea pe care le-o acordă aleșilor Săi: le sădește credința în inimi, le dăruiește izbânda în ea, le-o desăvârșește și îndepărtează de la ei toate piedicile și obstacolele care se așază între ei și credință. În esență, aceasta înseamnă că El îi călăuzește și le dăruiește izbânda în tot binele și îi ferește de orice rău. Poate că acesta este motivul pentru care cele mai multe rugăciuni ale Profeților folosesc Numele Rabb, căci toate cererile lor intră sub această îngrijire deosebită.

Astfel, cuvintele „Domnul tuturor lumilor” arată că numai El creează și cârmuiește, că numai El dăruiește binefacerile, că El este pe deplin independent de orice, iar toate lumile au nevoie deplină de El, sub orice aspect.

„Stăpânul Zilei Judecății”: Stăpânul este Cel care are însușirea stăpânirii, manifestată prin aceea că poruncește și interzice, răsplătește și pedepsește și dispune în toate felurile de cei aflați în stăpânirea Sa.

Stăpânirea este legată aici de Ziua Judecății, adică Ziua Învierii, în care oamenii vor fi răsplătiți pentru faptele lor, bune sau rele. În acea Zi, desăvârșirea stăpânirii, dreptății și înțelepciunii Sale se va arăta pe deplin creaturilor, iar stăpânirile făpturilor vor înceta. Regii și supușii, robii și oamenii liberi vor fi deopotrivă: toți se vor supune măreției Sale, se vor smeri înaintea puterii Sale, vor aștepta judecata Lui, vor nădăjdui în răsplata Sa și se vor teme de pedeapsa Sa.

De aceea, această Zi a fost menționată în mod deosebit; altminteri, El este Stăpânul Zilei Judecății și al tuturor celorlalte zile.

„Numai pe Tine Te adorăm și numai de la Tine cerem ajutor” înseamnă: numai pe Tine Te alegem pentru adorare și numai Ție Îți cerem ajutorul. Așezarea complementului înaintea verbului exprimă exclusivitatea: Te adorăm pe Tine și nu adorăm pe nimeni în afara Ta; Îți cerem ajutorul Ție și nu cerem ajutor nimănui în afara Ta.

Adorarea este menționată înaintea cererii de ajutor fiindcă generalul este așezat înaintea particularului și fiindcă dreptul lui Allah Preaînaltul primește întâietate față de dreptul robului Său.

Adorarea este o denumire cuprinzătoare pentru toate faptele și cuvintele, văzute și ascunse, pe care Allah le iubește și de care este mulțumit. Cererea de ajutor înseamnă sprijinirea pe Allah Preaînaltul pentru dobândirea lucrurilor folositoare și îndepărtarea celor vătămătoare, împreună cu încrederea că El va face aceasta să se împlinească.

Împlinirea adorării lui Allah și cererea ajutorului Său sunt mijlocul de a dobândi fericirea veșnică și de a fi izbăvit de toate relele. Nu există cale de izbăvire în afara împlinirii acestor două lucruri.

O faptă nu este cu adevărat adorare decât atunci când este învățată de la Mesagerul lui Allah - pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa - și este săvârșită numai pentru Fața lui Allah. Prin aceste două condiții ea devine adorare.

Cererea de ajutor este menționată după adorare, deși face parte din ea, deoarece robul are nevoie de ajutorul lui Allah Preaînaltul în fiecare act de adorare. Dacă Allah nu îl ajută, el nu va putea împlini ceea ce dorește dintre porunci și nu se va putea feri de lucrurile interzise.

Versetele 6 și 7

„Călăuzește-ne pe calea cea dreaptă” înseamnă: arată-ne calea, îndrumă-ne și dăruiește-ne reușită în urmarea ei. Calea cea dreaptă este drumul limpede care duce la Allah și la Paradisul Său, iar aceasta înseamnă cunoașterea adevărului și lucrarea potrivit lui.

Așadar, călăuzește-ne către cale și călăuzește-ne pe cale. Călăuzirea către cale înseamnă rămânerea în religia Islamului și părăsirea tuturor celorlalte religii. Călăuzirea pe cale cuprinde îndrumarea în toate amănuntele religiei, atât în cunoaștere, cât și în faptă.

Această rugăciune se numără printre cele mai cuprinzătoare și mai folositoare pentru rob. De aceea, omul trebuie să I-o adreseze lui Allah în fiecare rak'ah a rugăciunii sale, fiindcă are neapărată nevoie de această călăuzire.

Această cale dreaptă este „calea celor pe care i-ai binecuvântat”: Profeții, cei deplin sinceri și statornici în adevăr, martirii și dreptcredincioșii.

Ea nu este calea „celor care au atras mânia Ta”, adică a celor care au cunoscut adevărul, dar l-au părăsit, precum iudeii și cei asemenea lor; și nici calea „celor rătăciți”, adică a celor care au părăsit adevărul din neștiință și rătăcire, precum creștinii și cei asemenea lor.

Învățăturile cuprinzătoare ale Surei al-Fatihah

Deși este scurtă, această sură cuprinde ceea ce nicio altă sură din Coran nu cuprinde. Ea conține cele trei feluri de tawhid.

Tawhid ar-rububiyyah - afirmarea unicității lui Allah în stăpânire, creare și cârmuire - se desprinde din cuvintele „Domnul tuturor lumilor”.

Tawhid al-uluhiyyah - adorarea numai a lui Allah - se desprinde din Numele „Allah” și din cuvintele „Numai pe Tine Te adorăm și numai de la Tine cerem ajutor”.

Tawhid al-asma wa as-sifat - afirmarea unicității lui Allah în Numele și însușirile Sale - înseamnă afirmarea însușirilor desăvârșite pe care Allah Preaînaltul Și le-a afirmat și pe care Mesagerul Său I le-a afirmat, fără negarea lor, fără asemănarea Lui cu făpturile și fără compararea însușirilor Sale cu ale acestora. Cuvântul „laudă”, așa cum s-a arătat mai sus, dovedește acest lucru.

Sura afirmă profeția prin cuvintele „Călăuzește-ne pe calea cea dreaptă”, deoarece această călăuzire nu poate fi dobândită fără trimiterea Mesagerilor.

Ea afirmă răsplătirea faptelor prin cuvintele „Stăpânul Zilei Judecății” și arată că răsplătirea se va face cu dreptate, deoarece judecata înseamnă aici răsplătire dreaptă.

Ea afirmă hotărârea divină și faptul că robul își săvârșește cu adevărat faptele, spre deosebire de ceea ce susțin qadariții și jabriții. Mai mult, cuvintele „Călăuzește-ne pe calea cea dreaptă” resping învățătura tuturor adepților inovațiilor și rătăcirii, deoarece calea cea dreaptă înseamnă cunoașterea adevărului și lucrarea potrivit lui, iar orice adept al inovației și rătăcirii se împotrivește acestui lucru.

Ea cuprinde închinarea sinceră a religiei lui Allah Preaînaltul, atât în adorare, cât și în cererea de ajutor, prin cuvintele „Numai pe Tine Te adorăm și numai de la Tine cerem ajutor”.

Așadar, toată lauda Îi aparține lui Allah, Domnul tuturor lumilor.