Aḍ-Ḍuḥā

Sura ad Duha

Versetele 1 la 11

Revelată la Mecca

Versetele 1 la 11

Allah Preaînaltul a jurat pe zi, atunci când se răspândește lumina ei, pe lumina dimineții, și pe noapte „când se așterne”, când întunericul ei se lasă și devine deplin, asupra grijii pe care Allah o poartă Trimisului Său, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui. El a spus: „Domnul tău nu te-a părăsit”, adică nu te-a lăsat de când a început să-ți poarte de grijă și nu te-a neglijat de când te-a crescut și te-a ocrotit, ci continuă să te crească în chipul cel mai desăvârșit și să te înalțe treaptă după treaptă. „Și nici nu te-a urât”, adică Allah nu te-a urât de când te-a iubit. Negarea unui lucru indică afirmarea contrariului său, iar o negare lipsită de alt conținut nu constituie o laudă decât dacă implică afirmarea unei desăvârșiri. Aceasta este starea trecută și prezentă a Trimisului, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui: cea mai desăvârșită și mai deplină stare, iubirea lui Allah pentru el și dăinuirea ei, înălțarea lui în treptele desăvârșirii și grija neîntreruptă a lui Allah față de el.

Cât despre starea lui viitoare, El a spus: „Iar ceea ce va urma va fi mai bun pentru tine decât ceea ce a fost înainte”, adică fiecare stare ulterioară dintre stările tale este mai bună decât cea dinainte. El, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui, nu a încetat să urce treptele înălțimii; Allah i-a întărit religia, l-a ajutat împotriva dușmanilor săi și l-a îndrumat spre ceea ce este drept în toate împrejurările, până când a murit, după ce ajunsese la o stare la care nu au ajuns nici cei dintâi, nici cei de pe urmă, în privința virtuților, binefacerilor, bucuriei ochilor și veseliei inimii.

Apoi, după toate acestea, nici nu mai întreba despre starea lui în Viața de Apoi, despre amănuntele cinstirii și felurile binefacerilor! De aceea, El a spus: „Domnul tău îți va dărui și vei fi mulțumit”. Acest lucru nu poate fi exprimat decât prin această formulare cuprinzătoare, care le include pe toate.

Apoi i-a amintit binefacerile Sale, prin împrejurările sale personale pe care le cunoștea, spunând: „Oare nu te-a găsit orfan și ți-a dat adăpost?” Adică te-a găsit fără mamă și fără tată: tatăl și mama ta muriseră pe când nu te puteai îngriji singur. Allah ți-a dat adăpost, iar bunicul tău, Abd al-Muttalib, te-a luat în grijă. Când a murit bunicul său, Allah l-a dat în grija unchiului său Abu Talib, până când l-a sprijinit prin ajutorul Său și prin credincioși. „Și te-a găsit fără călăuzire și te-a călăuzit?” Adică te-a găsit fără să știi ce este Cartea și nici credința; te-a învățat ceea ce nu știai și ți-a dăruit reușita de a împlini cele mai bune fapte și de a avea cele mai bune purtări. „Și te-a găsit sărac și te-a îmbogățit?” Adică lipsit de avere. Allah te-a îmbogățit prin ținuturile pe care ți le-a deschis, ale căror averi și venituri au fost aduse la tine. Așadar, Cel care a îndepărtat de la tine aceste lipsuri va îndepărta de la tine orice lipsă. El este Cel care te-a adus la bunăstare, ți-a dat adăpost, te-a ajutat și te-a călăuzit. Așadar, mulțumește-I pentru binefacerea Sa.

De aceea, El a spus: „Așadar, pe orfan să nu-l asuprești”. Adică să nu te porți rău cu orfanul, să nu-ți pierzi răbdarea cu el și să nu-l alungi cu asprime. Dimpotrivă, cinstește-l, dă-i ceea ce îți stă în putință și poartă-te cu el așa cum ai dori să se poarte alții cu copilul tău după tine. „Iar pe cel care cere să nu-l alungi cu asprime.” Adică să nu rostești față de cel care cere vorbe prin care să-l îndepărtezi de ceea ce cere, certându-l și purtându-te aspru. Dimpotrivă, dă-i ceea ce îți stă în putință sau răspunde-i cu bunătate și binefacere. Aici intră atât cel care cere avere, cât și cel care cere cunoaștere. De aceea, celui care învață pe alții i se poruncește să se poarte frumos cu cel care învață, să-l întâmpine cu cinste și să fie blând cu el, căci astfel îl ajută să-și atingă scopul și îl cinstește pe cel care se străduiește să aducă folos oamenilor și ținuturilor.

„Și despre binefacerea Domnului tău să vorbești!” Aceasta cuprinde binefacerile religioase și pe cele lumești. Adică laudă-L pe Allah pentru ele și amintește-le în mod anume, dacă există un folos în aceasta; altfel, vorbește despre binefacerile lui Allah în general. Căci vorbirea despre binefacerea lui Allah îndeamnă la mulțumire pentru ea și face inimile să-L iubească pe Cel care a dăruit-o, fiindcă inimile sunt făcute să-l iubească pe cel care le face bine.