Ad-Duhaa

Sura ad Duha

Versetele 1 la 11

Revelata la Mecca

Versetele 1 la 11

Allah Preainaltul a jurat pe zi, atunci cand se raspandeste lumina ei, pe lumina diminetii, si pe noapte „cand se asterne”, cand intunericul ei se lasa si devine deplin, asupra grijii pe care Allah o poarta Trimisului Sau, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui. El a spus: „Domnul tau nu te-a parasit”, adica nu te-a lasat de cand a inceput sa-ti poarte de grija si nu te-a neglijat de cand te-a crescut si te-a ocrotit, ci continua sa te creasca in chipul cel mai desavarsit si sa te inalte treapta dupa treapta. „Si nici nu te-a urat”, adica Allah nu te-a urat de cand te-a iubit. Negarea unui lucru indica afirmarea contrariului sau, iar o negare lipsita de alt continut nu constituie o lauda decat daca implica afirmarea unei desavarsiri. Aceasta este starea trecuta si prezenta a Trimisului, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui: cea mai desavarsita si mai deplina stare, iubirea lui Allah pentru el si dainuirea ei, inaltarea lui in treptele desavarsirii si grija neintrerupta a lui Allah fata de el.

Cat despre starea lui viitoare, El a spus: „Iar ceea ce va urma va fi mai bun pentru tine decat ceea ce a fost inainte”, adica fiecare stare ulterioara dintre starile tale este mai buna decat cea dinainte. El, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui, nu a incetat sa urce treptele inaltimii; Allah i-a intarit religia, l-a ajutat impotriva dusmanilor sai si l-a indrumat spre ceea ce este drept in toate imprejurarile, pana cand a murit, dupa ce ajunsese la o stare la care nu au ajuns nici cei dintai, nici cei de pe urma, in privinta virtutilor, binefacerilor, bucuriei ochilor si veseliei inimii.

Apoi, dupa toate acestea, nici nu mai intreba despre starea lui in Viata de Apoi, despre amanuntele cinstirii si felurile binefacerilor! De aceea, El a spus: „Domnul tau iti va darui si vei fi multumit”. Acest lucru nu poate fi exprimat decat prin aceasta formulare cuprinzatoare, care le include pe toate.

Apoi i-a amintit binefacerile Sale, prin imprejurarile sale personale pe care le cunostea, spunand: „Oare nu te-a gasit orfan si ti-a dat adapost?” Adica te-a gasit fara mama si fara tata: tatal si mama ta murisera pe cand nu te puteai ingriji singur. Allah ti-a dat adapost, iar bunicul tau, Abd al-Muttalib, te-a luat in grija. Cand a murit bunicul sau, Allah l-a dat in grija unchiului sau Abu Talib, pana cand l-a sprijinit prin ajutorul Sau si prin credinciosi. „Si te-a gasit fara calauzire si te-a calauzit?” Adica te-a gasit fara sa stii ce este Cartea si nici credinta; te-a invatat ceea ce nu stiai si ti-a daruit reusita de a implini cele mai bune fapte si de a avea cele mai bune purtari. „Si te-a gasit sarac si te-a imbogatit?” Adica lipsit de avere. Allah te-a imbogatit prin tinuturile pe care ti le-a deschis, ale caror averi si venituri au fost aduse la tine. Asadar, Cel care a indepartat de la tine aceste lipsuri va indeparta de la tine orice lipsa. El este Cel care te-a adus la bunastare, ti-a dat adapost, te-a ajutat si te-a calauzit. Asadar, multumeste-I pentru binefacerea Sa.

De aceea, El a spus: „Asadar, pe orfan sa nu-l asupresti”. Adica sa nu te porti rau cu orfanul, sa nu-ti pierzi rabdarea cu el si sa nu-l alungi cu asprime. Dimpotriva, cinsteste-l, da-i ceea ce iti sta in putinta si poarta-te cu el asa cum ai dori sa se poarte altii cu copilul tau dupa tine. „Iar pe cel care cere sa nu-l alungi cu asprime.” Adica sa nu rostesti fata de cel care cere vorbe prin care sa-l indepartezi de ceea ce cere, certandu-l si purtandu-te aspru. Dimpotriva, da-i ceea ce iti sta in putinta sau raspunde-i cu bunatate si binefacere. Aici intra atat cel care cere avere, cat si cel care cere cunoastere. De aceea, celui care invata pe altii i se porunceste sa se poarte frumos cu cel care invata, sa-l intampine cu cinste si sa fie bland cu el, caci astfel il ajuta sa-si atinga scopul si il cinsteste pe cel care se straduieste sa aduca folos oamenilor si tinuturilor.

„Si despre binefacerea Domnului tau sa vorbesti!” Aceasta cuprinde binefacerile religioase si pe cele lumesti. Adica lauda-L pe Allah pentru ele si aminteste-le in mod anume, daca exista un folos in aceasta; altfel, vorbeste despre binefacerile lui Allah in general. Caci vorbirea despre binefacerea lui Allah indeamna la multumire pentru ea si face inimile sa-L iubeasca pe Cel care a daruit-o, fiindca inimile sunt facute sa-l iubeasca pe cel care le face bine.