Virtuțile Medinei și buna purtare a locuitorilor și vizitatorilor ei

Primul: să-l invoce pe Trimisul lui Allah ﷺ, să-i ceară salvare și să-i ceară împlinirea nevoilor, îndepărtarea necazurilor ori alte lucruri care nu se cer decât de la Allah. Invocarea este adorare, iar adorarea nu-I aparține decât lui Allah, Unicul. El ﷺ a spus: „Invocarea este însăși adorarea.” Este un hadith autentic, consemnat de Abū Dāwūd, al-Tirmidhī și alții. Al-Tirmidhī a spus: „Hadith bun și autentic.”

Adorarea este dreptul lui Allah și nu este îngăduit ca ceva din dreptul lui Allah să fie îndreptat către altcineva. Aceasta înseamnă a-I face asociați lui Allah. Allah Preaînaltul este Cel de la care se nădăjduiește și Cel care este invocat. Pentru Trimis ﷺ ne rugăm, însă nu lui ne rugăm. La fel, pentru ceilalți oameni aflați în morminte ne rugăm, însă nu pe ei îi invocăm. Se știe că Trimisul ﷺ este viu în mormântul său, cu o viață a lumii intermediare, mai desăvârșită decât viața martirilor. Felul acestei vieți nu-l cunoaște decât Allah. Ea diferă atât de viața dinaintea morții, cât și de viața de după înviere și ieșirea din morminte. Nu este, așadar, îngăduit să fie invocat ﷺ ori să i se ceară salvare, căci aceasta este adorare, iar adorarea nu-I aparține decât lui Allah, Unicul, așa cum s-a arătat.

Al doilea: să-și pună mâinile pe piept, asemenea poziției din rugăciune. Acest lucru nu este îngăduit, deoarece este o înfățișare de supunere și smerenie înaintea lui Allah, Atotputernicul și Mărețul, rânduită în rugăciune, când musulmanul stă în picioare și Îi vorbește în taină Domnului său. În timpul vieții Trimisului lui Allah ﷺ, companionii săi, când veneau la el, nu-și puneau mâinile pe piept în timp ce îl salutau. Dacă aceasta ar fi fost un bine, ei ne-ar fi întrecut în împlinirea lui.

Al treilea: să atingă, căutând binecuvântare, pereții și grilajele din jurul mormântului său ﷺ ori orice alt loc din moschee sau din afara ei. Acest lucru nu este îngăduit, deoarece nu este consemnat în Sunnah și nu făcea parte din practica predecesorilor drepți, fiind o cale care duce la asociere. Cel care face aceasta ar putea spune: „O fac din iubire pentru Profet ﷺ.” Noi răspundem: iubirea pentru Profet ﷺ trebuie să fie în inima fiecărui musulman mai mare decât iubirea pentru părinții săi, pentru copiii săi și pentru toți oamenii, potrivit cuvintelor sale ﷺ: „Niciunul dintre voi nu crede până ce eu nu-i sunt mai iubit decât părintele său, copilul său și toți oamenii.” Relatat de al-Bukhārī și Muslim.

Mai mult, ea trebuie să fie mai mare decât iubirea pentru sine însuși, după cum s-a consemnat în hadithul lui ʿUmar, Allah să fie mulțumit de el, din Ṣaḥīḥ al-Bukhārī. Iubirea pentru el ﷺ trebuie să fie mai mare decât iubirea pentru sine, pentru părinte și pentru copil deoarece darul pe care Allah l-a adus musulmanilor prin mâinile lui ﷺ — darul Islamului, darul călăuzirii către calea cea dreaptă, darul ieșirii din întuneric la lumină — este cel mai măreț și mai însemnat dintre daruri. Niciun alt dar nu-l egalează și niciunul nu-i este asemenea.

Însă semnul acestei iubiri nu este atingerea pereților și a grilajelor. Semnul ei este urmarea Trimisului ﷺ și punerea în practică a Sunnei sale. Religia Islamului este întemeiată pe două lucruri mărețe:

Primul: să nu fie adorat decât Allah.

Al doilea: Allah să nu fie adorat decât în conformitate cu ceea ce a adus Trimisul lui Allah ﷺ.

Aceasta este ceea ce presupun mărturisirea că nu există nicio divinitate demnă de adorare în afară de Allah și mărturisirea că Muḥammad este Trimisul lui Allah ﷺ.

În Nobilul Coran se află un verset pe care unii învățați îl numesc „versetul punerii la încercare”. Este cuvântul lui Allah, Atotputernicul și Mărețul:

Spune: „Dacă Îl iubiți pe Allah, urmați-mă! Allah vă va iubi și vă va ierta păcatele. Allah este Iertător, Îndurător.”

Al-Ḥasan al-Baṣrī și alți predecesori au spus: „Unii oameni au pretins că Îl iubesc pe Allah, iar Allah i-a pus la încercare prin acest verset.”

Cuvintele lor „i-a pus la încercare” înseamnă că i-a cercetat și i-a încercat, pentru ca omul sincer să se deosebească de cel mincinos. Cel care pretinde că Îi iubește pe Allah și pe Trimisul Său ﷺ trebuie să aducă dovada acestei pretenții. Dovada este urmarea Trimisului ﷺ.

În explicarea acestui verset, Ibn Kathīr, Allah să aibă milă de el, a spus: „Acest verset nobil judecă împotriva oricui pretinde iubirea pentru Allah, fără să urmeze calea lui Muḥammad: în realitate, el minte până când urmează Legea lui Muḥammad și religia Profetului în toate vorbele și faptele sale. După cum s-a consemnat în relatarea autentică de la Trimisul lui Allah ﷺ, el a spus: «Cel care face o faptă care nu este potrivită poruncii noastre, aceasta îi este respinsă.» De aceea, El a spus:

Dacă Îl iubiți pe Allah, urmați-mă! Allah vă va iubi.

Adică veți dobândi mai mult decât ați căutat prin iubirea voastră pentru El: iubirea Lui pentru voi, care este mai măreață decât cea dintâi. După cum a spus unul dintre învățații înțelepți: «Nu faptul de a iubi este lucrul de seamă, ci faptul de a fi iubit.»” Apoi a amintit cuvintele lui al-Ḥasan și ale celorlalți predecesori, redate mai sus.

În al-Majmūʿ, comentariul la al-Muhadhdhab, al-Nawawī a spus, în legătură cu atingerea și sărutarea peretelui mormântului său ﷺ: „Să nu fie omul amăgit de faptul că mulți dintre oamenii de rând fac aceasta, încălcând îndrumarea. Urmarea și fapta trebuie întemeiate numai pe hadithuri și pe cuvintele învățaților; nu se iau în seamă născocirile și faptele neștiutoare ale oamenilor de rând sau ale altora. În cele două Ṣaḥīḥ-uri s-a consemnat de la ʿĀʾishah, Allah să fie mulțumit de ea, că Trimisul lui Allah ﷺ a spus: «Cel care introduce în această religie a noastră ceea ce nu face parte din ea, aceasta îi este respinsă.» Într-o relatare a lui Muslim: «Cel care face o faptă care nu este potrivită poruncii noastre, aceasta îi este respinsă.» De la Abū Hurayrah, Allah să fie mulțumit de el, s-a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus: «Nu faceți din mormântul meu un loc de adunare periodică și invocați binecuvântarea asupra mea, căci invocarea voastră ajunge la mine oriunde v-ați afla.» Abū Dāwūd l-a relatat printr-un lanț autentic. Al-Fuḍayl ibn ʿIyāḍ, Allah să aibă milă de el, a spus ceva cu acest înțeles: «Urmează căile călăuzirii și nu lăsa puținătatea celor care le străbat să-ți dăuneze! Ferește-te de căile rătăcirii și nu te lăsa amăgit de mulțimea celor care pier!» Dacă îi trece cuiva prin minte că atingerea cu mâna și alte lucruri asemănătoare aduc mai multă binecuvântare, aceasta se datorează neștiinței și nepăsării sale. Binecuvântarea se află numai în ceea ce este potrivit Legii. Cum să fie căutat meritul prin încălcarea a ceea ce este corect?” Aici se încheie cuvintele sale, Allah să aibă milă de el.

Al patrulea: vizitatorul să înconjoare ritualic mormântul său ﷺ. Acest lucru este interzis, deoarece Allah nu a rânduit înconjurarea rituală decât în jurul nobilei Kaʿbah. Allah, Atotputernicul și Mărețul, a spus:

Și să împlinească înconjurarea rituală a Casei celei Vechi.

Nu se împlinește, așadar, înconjurarea rituală în niciun alt loc decât în jurul nobilei Kaʿbah. De aceea se poate spune: „Câți oameni I se roagă lui Allah în orice loc!” La fel se poate spune: „Câți oameni dau milostenie pentru Allah! Câți postesc pentru Allah! Câți Îl pomenesc pe Allah!” Însă nu se spune: „Câți oameni împlinesc pentru Allah înconjurarea rituală în orice loc!”, căci aceasta este o particularitate a Casei celei Vechi. Shaykh al-Islām Ibn Taymiyyah, Allah să aibă milă de el, a spus: „Musulmanii sunt de acord că înconjurarea rituală nu este rânduită decât în jurul Casei celei frecventate. Nu este îngăduit să fie înconjurată ritualic stânca din Bayt al-Maqdis, nici încăperea Profetului ﷺ, nici cupola de pe muntele ʿArafāt și nici altceva.”

Al cincilea: să ridice vocea la mormântul său ﷺ. Acest lucru nu este îngăduit, căci Allah i-a învățat pe credincioși buna-cuviință pe când Profetul ﷺ se afla în mijlocul lor, spunând:

O, voi cei care ați crezut! Nu vă ridicați vocile deasupra vocii Profetului și nu-i vorbiți cu glas tare, așa cum vorbiți unii cu alții, ca nu cumva faptele voastre să fie zădărnicite fără să vă dați seama. Cei care își coboară vocile înaintea Trimisului lui Allah sunt cei ale căror inimi Allah le-a încercat pentru evlavie. Ei vor avea iertare și o mare răsplată.

El ﷺ este vrednic de respect atât în timpul vieții, cât și după moarte.

Al șaselea: să se întoarcă spre mormânt de la distanță, fie din moschee, fie din afara ei, și să-l salute ﷺ. Shaykhul nostru, ʿAbd al-ʿAzīz ibn Bāz, Allah să aibă milă de el, a spus în cartea sa despre riturile pelerinajului: „Prin această faptă, el este mai aproape de lipsa de cuviință decât de apropiere și de iubire curată.”

Trebuie atrasă atenția și asupra faptului că unii dintre cei care vin la Medina primesc de la rude ori de la alții rugămintea de a-i transmite Trimisului ﷺ salutările lor. Deoarece în Sunnah nu s-a relatat nimic care să dovedească aceasta, cel căruia i se cere ar trebui să-i răspundă celui care îl roagă: „Invocă mult binecuvântarea și pacea asupra lui ﷺ, iar îngerii îi vor transmite aceasta Trimisului ﷺ.” El ﷺ a spus: „Allah are îngeri care străbat pământul și îmi transmit salutările comunității mele.” Este un hadith autentic, relatat de al-Nasāʾī și de alții. Și a spus ﷺ: „Nu faceți din casele voastre morminte și nu faceți din mormântul meu un loc de adunare periodică. Invocați binecuvântarea asupra mea, căci invocarea voastră ajunge la mine oriunde v-ați afla.” Este un hadith autentic, relatat de Abū Dāwūd și de alții.

Trebuie știut că pelerinajul ḥajj și ʿumrah nu sunt legate obligatoriu de vizitarea Medinei. Cel care vine pentru ḥajj ori ʿumrah se poate întoarce în țara sa fără să vină la Medina; iar cel care vine din țara sa la Medina se poate întoarce fără să împlinească ḥajj ori ʿumrah. Se pot împlini însă ḥajj, ʿumrah și vizita în aceeași călătorie.

Cât despre hadithurile relatate în privința vizitării mormântului său ﷺ, precum: „Cel care împlinește ḥajj și nu mă vizitează s-a purtat cu răceală față de mine”, „Cel care mă vizitează după moartea mea este ca și cum m-ar fi vizitat în timpul vieții”, „Cel care mă vizitează pe mine și îl vizitează pe părintele meu Ibrāhīm în același an, îi garantez înaintea lui Allah Paradisul” ori „Cel care îmi vizitează mormântul are dreptul la mijlocirea mea”, acestea și altele asemenea nu pot constitui o dovadă: sunt inventate ori foarte slabe, după cum au arătat marii cunoscători ai hadithului, precum al-Dāraquṭnī, al-ʿUqaylī, al-Bayhaqī, Ibn Taymiyyah și Ibn Ḥajar, Allah Preaînaltul să aibă milă de ei.

Cât despre cuvintele lui Allah, Atotputernicul și Mărețul:

Dacă ei, după ce și-au nedreptățit sufletele, ar fi venit la tine și I-ar fi cerut iertare lui Allah, iar Trimisul ar fi cerut iertare pentru ei, L-ar fi găsit pe Allah Primitor al căinței, Îndurător.

În verset nu există o dovadă pentru a merge la mormânt atunci când omul și-a nedreptățit sufletul și a-i cere Profetului ﷺ să se roage pentru iertarea sa. Contextul versetelor îi privește pe ipocriți, iar venirea la el ﷺ nu poate avea loc decât în timpul vieții sale. Companionii, Allah să fie mulțumit de ei și să-i mulțumească, nu veneau la mormântul său căutând iertare și cerându-i să se roage pentru iertarea lor. De aceea, când au fost loviți de secetă, ʿUmar ibn al-Khaṭṭāb, Allah să fie mulțumit de el, a recurs la apropierea de Allah prin rugăciunea lui al-ʿAbbās și a spus: „O, Allah, când eram loviți de secetă, căutam apropierea de Tine prin Profetul nostru, iar Tu ne dădeai ploaie. Acum căutăm apropierea de Tine prin unchiul Profetului nostru; dă-ne, așadar, ploaie!” Relatatorul a spus: „Și li se dădea ploaie.” Al-Bukhārī a consemnat relatarea în Ṣaḥīḥ-ul său.

Dacă apropierea de Allah prin el ﷺ după moartea sa ar fi fost îngăduită, ʿUmar, Allah să fie mulțumit de el, nu ar fi lăsat-o deoparte pentru a căuta apropierea de Allah prin al-ʿAbbās, Allah să fie mulțumit de el.

Aceasta este dovedită și de relatarea pe care al-Bukhārī a consemnat-o în Ṣaḥīḥ-ul său, în Cartea bolnavilor, de la ʿĀʾishah, Allah să fie mulțumit de ea: „Am spus: «Vai, capul meu!» Trimisul lui Allah ﷺ a răspuns: «Dacă aceasta s-ar întâmpla cât sunt încă în viață, aș cere iertare pentru tine și m-aș ruga pentru tine.» ʿĀʾishah a spus: «Vai mie! Pe Allah, cred că îți dorești moartea mea!»” Și restul hadithului.

Dacă el ﷺ s-ar ruga și ar cere iertare după moartea sa, nu ar exista nicio deosebire între faptul ca ea să moară înaintea lui ori ca el ﷺ să moară înaintea ei.

Vizitarea mormântului său ﷺ este dovedită prin hadithurile care arată vizitarea mormintelor, precum cuvintele sale ﷺ: „Vizitați mormintele, căci vă amintesc de Viața de Apoi.” Muslim l-a consemnat în Ṣaḥīḥ-ul său.

Însă nu se cuvine prelungirea șederii la mormântul său ﷺ și nici repetarea frecventă a vizitei, deoarece aceasta duce la exagerare. Allah l-a deosebit pe Profetul Său ﷺ de ceilalți membri ai comunității sale prin faptul că îngerii îi transmit salutările din orice loc. El ﷺ a spus: „Allah are îngeri care străbat pământul și îmi transmit salutările comunității mele.” Și a spus ﷺ: „Nu faceți din casele voastre morminte și nu faceți din mormântul meu un loc de adunare periodică. Invocați binecuvântarea asupra mea, căci invocarea voastră ajunge la mine oriunde v-ați afla.” După ce a interzis transformarea mormântului său într-un loc de adunare periodică, el ﷺ a îndrumat spre ceea ce ține locul acesteia, spunând: „Invocați binecuvântarea asupra mea, căci invocarea voastră ajunge la mine oriunde v-ați afla”, adică prin mijlocirea îngerilor.