Virtuțile Medinei și buna purtare a locuitorilor și vizitatorilor ei

Cel căruia Allah i-a înlesnit să locuiască în acest oraș binecuvântat, Ṭaybah cea bună, trebuie să fie conștient că a dobândit un mare dar și o imensă binefacere. Să-I mulțumească, așadar, lui Allah pentru acest dar și să-L laude pentru această bunăvoință și binefacere. Să fie conștient că mulți dintre locuitorii pământului doresc cu ardoare să ajungă la Makkah și Medina și să rămână în ele, fie și pentru puțină vreme. Unii strâng ani îndelungați bănuț lângă bănuț pentru a-și împlini această dorință. Îmi amintesc că un învățat din India a povestit că, odinioară, pelerinii indieni veneau pe corăbii cu pânze și petreceau multă vreme pe mare în drumul către Makkah și Medina. Un grup dintre ei se afla pe o corabie, iar când au văzut uscatul în care se află Makkah și Medina, s-au prosternat pe puntea corăbiei, mulțumindu-I lui Allah.

Printre regulile bunei purtări ale celor care locuiesc în acest oraș se numără următoarele:

Prima: musulmanul să iubească acest oraș pentru virtutea sa și pentru că Profetul ﷺ îl iubea. În Ṣaḥīḥ-ul său, al-Bukhārī relatează de la Anas, Allah să fie mulțumit de el: „Când Profetul ﷺ se întorcea dintr-o călătorie și vedea zidurile Medinei, își îndemna cămila să meargă mai repede; iar dacă era pe un alt animal de călărie, îl îmboldea, din iubire pentru ea.”

A doua: musulmanul să se străduiască, în acest oraș, să rămână drept în împlinirea poruncii lui Allah, statornic în ascultarea de Allah și de Trimisul Său ﷺ și foarte atent să nu cadă în inovații ori păcate. Faptele bune au o mare însemnătate în acest oraș, iar inovațiile și păcatele săvârșite aici sunt deosebit de grave. Păcatul celui care nu ascultă de Allah în sanctuar este mai mare și mai grav decât al celui care nu-L ascultă în afara sanctuarului. Faptele rele nu se înmulțesc numeric în el, însă devin mai grave și mai mari prin săvârșirea lor în sanctuar.

A treia: musulmanul să se străduiască să aibă, în acest oraș, o parte însemnată din negoțul pentru Viața de Apoi, ale cărui câștiguri se înmulțesc de multe ori. Să împlinească, în măsura în care poate, rugăciunile în Moscheea Trimisului ﷺ, pentru a dobândi marea răsplată făgăduită în cuvintele sale ﷺ: „O rugăciune în această moschee a mea este mai bună decât o mie de rugăciuni în oricare altă moschee, în afară de Moscheea cea Sfântă.” Relatat de al-Bukhārī și Muslim.

A patra: în acest oraș binecuvântat, musulmanul să fie un bun exemplu de săvârșire a binelui, căci locuiește într-un ținut din care a strălucit lumina și din care călăuzitorii care îndreptau oamenii au pornit spre toate părțile lumii. Cei care vin în oraș să găsească în locuitorii lui o pildă bună, însușiri nobile și un caracter măreț, astfel încât să se întoarcă în țările lor influențați în bine și folosindu-se de binele văzut și de grija pentru ascultarea de Allah și de Trimisul Său ﷺ. Așa cum nou-venitul dobândește bine și îndreptare văzând o pildă bună în acest ținut binecuvântat, tot astfel se întâmplă contrariul atunci când vede în Medina oameni cu o purtare opusă. În loc să se întoarcă folosindu-se de cele văzute și aducând laude, se întoarce vătămat și aducând reproșuri.

A cincea: cât timp se află în acest oraș, musulmanul să-și amintească faptul că este pe un pământ bun, locul pogorârii revelației, adăpostul credinței și locul pe care au pășit nobilul Trimis ﷺ și nobilii săi companioni, emigranți și anṣāri. Ei au pășit și s-au mișcat pe acest pământ în bine și dreptate, statornici în adevăr și călăuzire. Să se ferească, așadar, de o purtare opusă purtării lor, prin care ar stârni mânia lui Allah, Atotputernicul și Mărețul, și și-ar aduce vătămare și un sfârșit rău în această lume și în Viața de Apoi.

A șasea: cel căruia Allah i-a înlesnit să locuiască în Medina să se ferească de a săvârși în ea o fărădelege sau de a adăposti un făptaș, expunându-se astfel blestemului. S-a consemnat de la Trimis ﷺ că a spus: „Medina este un sanctuar. Cine săvârșește în ea o fărădelege sau adăpostește un făptaș să fie lovit de blestemul lui Allah, al îngerilor și al tuturor oamenilor. În Ziua Învierii nu se vor primi de la el nici faptă voluntară, nici faptă obligatorie.” Muslim l-a relatat de la Abū Hurayrah, Allah să fie mulțumit de el; se află și în cele două Ṣaḥīḥ-uri, relatat de ʿAlī, Allah să fie mulțumit de el.

A șaptea: să nu taie arbori și să nu vâneze în Medina, potrivit hadithurilor relatate în această privință de la Trimis ﷺ. Între ele se află cuvintele sale ﷺ: „Ibrāhīm a declarat Makkah sanctuar, iar eu am declarat Medina sanctuar între cele două câmpuri vulcanice ale ei. Să nu-i fie tăiați arborii spinoși și să nu-i fie vânat vânatul.” Muslim l-a relatat de la Jābir ibn ʿAbd Allāh, Allah să fie mulțumit de ei. Muslim a relatat, de asemenea, de la Saʿd ibn Abī Waqqāṣ, Allah să fie mulțumit de el, că Profetul ﷺ a spus: „Declar sacru teritoriul dintre cele două câmpuri vulcanice ale Medinei: să nu-i fie tăiați arborii spinoși și să nu-i fie omorât vânatul.” În cele două Ṣaḥīḥ-uri, ʿĀṣim ibn Sulaymān al-Aḥwal a spus: „L-am întrebat pe Anas: «A declarat Trimisul lui Allah ﷺ Medina sanctuar?» El a răspuns: «Da, între cutare și cutare loc. Să nu-i fie tăiați arborii. Cine săvârșește în ea o fărădelege să fie lovit de blestemul lui Allah, al îngerilor și al tuturor oamenilor.»”

În cele două Ṣaḥīḥ-uri s-a relatat de la Abū Hurayrah, Allah să fie mulțumit de el, că spunea: „Dacă aș vedea gazele păscând în Medina, nu le-aș speria. Trimisul lui Allah ﷺ a spus: «Teritoriul dintre cele două câmpuri vulcanice ale sale este sacru.»”

Arborii a căror tăiere este interzisă sunt cei pe care Allah, Atotputernicul și Mărețul, i-a făcut să crească de la sine. În schimb, oamenii pot tăia ceea ce au semănat și au plantat ei înșiși.

A opta: musulmanul să rabde lipsurile, încercările și necazurile care îl ajung aici, potrivit cuvintelor sale ﷺ din hadithul lui Abū Hurayrah, Allah să fie mulțumit de el: „Nimeni din comunitatea mea nu rabdă necazurile și greutățile Medinei fără ca eu să-i fiu mijlocitor ori martor în Ziua Învierii.” Relatat de Muslim.

Tot în Ṣaḥīḥ Muslim se relatează că Abū Saʿīd, clientul lui al-Mahrī, a venit la Abū Saʿīd al-Khudrī în zilele al-Ḥarrah și i-a cerut sfatul cu privire la plecarea din Medina. I s-a plâns de prețurile mari și de familia sa numeroasă și i-a spus că nu poate răbda greutățile și necazurile Medinei. Acesta i-a răspuns: „Vai de tine! Nu te sfătuiesc să faci aceasta. L-am auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând: «Nimeni nu rabdă necazurile ei și apoi moare fără ca eu să-i fiu mijlocitor în Ziua Învierii, dacă este musulman.»”

A noua: să se ferească să-i vatăme pe locuitorii ei. Vătămarea musulmanilor este interzisă în orice loc, însă în ținutul sacru este mai gravă și mai mare. În Ṣaḥīḥ-ul său, al-Bukhārī relatează de la Saʿd ibn Abī Waqqāṣ, Allah să fie mulțumit de el: „L-am auzit pe Profet ﷺ spunând: «Oricine uneltește împotriva locuitorilor Medinei se va topi așa cum se topește sarea în apă.»” În Ṣaḥīḥ-ul său, Muslim relatează de la Abū Hurayrah, Allah să fie mulțumit de el, că Trimisul lui Allah ﷺ a spus: „Pe cel care le dorește răul locuitorilor acestui oraș — adică ai Medinei — Allah îl va topi așa cum se topește sarea în apă.”

A zecea: locuitorul Medinei să nu fie amăgit de faptul că trăiește în ea, spunând: „Eu locuiesc în Medina, așadar sunt pe calea binelui.” Simplul fapt de a locui în ea, dacă nu este însoțit de fapte bune, de statornicie în ascultarea de Allah și de Trimisul Său ﷺ și de îndepărtarea de păcate și neascultare, nu-i folosește cu nimic; dimpotrivă, îi aduce vătămare. În al-Muwaṭṭaʾ al imamului Mālik se relatează că Salmān al-Fārisī, Allah să fie mulțumit de el, a spus: „Pământul nu-l sfințește pe nimeni; numai fapta omului îl sfințește.” Lanțul relatării este întrerupt, însă sensul său este corect și corespunde realității. Allah, Atotputernicul și Mărețul, a spus:

Cu adevărat, cel mai cinstit dintre voi înaintea lui Allah este cel mai evlavios dintre voi.

Se știe că, în toate epocile, în Medina au trăit atât oameni buni, cât și oameni răi. Celor buni le folosesc faptele lor, iar pe cei răi Medina nu i-a sfințit și nu le-a înălțat rangul. La fel este și descendența: simplul fapt că omul are o descendență nobilă, fără fapte bune, nu-i folosește înaintea lui Allah. El ﷺ a spus: „Pe cel pe care fapta sa îl ține în urmă, descendența nu-l va grăbi.” Muslim l-a relatat în Ṣaḥīḥ-ul său. Pe cel ale cărui fapte îl întârzie de la intrarea în Paradis, descendența nu-l va grăbi către el.

A unsprezecea: cât timp se află în acest oraș, musulmanul să fie conștient că este într-un ținut din care a strălucit lumina și s-a răspândit cunoașterea folositoare către toate părțile lumii. Să se străduiască, așadar, să dobândească învățătura Legii, prin care să meargă către Allah cu înțelegere limpede și să-i cheme și pe alții la El cu înțelegere limpede. Cu atât mai mult când caută cunoașterea în Moscheea Trimisului lui Allah ﷺ, potrivit hadithului lui Abū Hurayrah, Allah să fie mulțumit de el, care l-a auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând: „Cel care intră în această moschee a noastră pentru a învăța un bine ori pentru a-l preda este asemenea celui care luptă pe calea lui Allah. Iar cel care intră în ea pentru altceva este asemenea celui care privește ceea ce nu-i aparține.” Relatat de Aḥmad, Ibn Mājah și alții; are o relatare de susținere la al-Ṭabarānī, din hadithul lui Sahl ibn Saʿd, Allah să fie mulțumit de el.