Noțiuni cuprinzătoare ale Coranului

Credință și faptă bună

Allah menționează în multe locuri din Coran credință și faptă bună și le leagă de numeroase răsplăți în această lume și în Viața de Apoi, precum și de urmări vrednice de laudă.

Credința este convingerea fermă în tot ceea ce Allah și Mesagerul Său au poruncit să fie crezut, convingere care cuprinde și faptele săvârșite cu trupul.

Fapta bună înseamnă împlinirea drepturilor lui Allah și a drepturilor robilor Săi.

Taqwa și binefacerea

Allah a poruncit taqwa, i-a lăudat pe cei care o au și a legat de ea dobândirea lucrurilor bune și îndepărtarea celor neplăcute. Taqwa desăvârșită înseamnă împlinirea poruncii lui Allah și a poruncii Mesagerului Său, ferirea de ceea ce au interzis și credința în adevărul relatărilor lor.

Atunci când Allah menționează împreună taqwa și binefacerea, sau un termen asemănător, taqwa înseamnă ferirea de toate păcatele, iar binefacerea înseamnă săvârșirea faptelor bune. Când unul dintre acești termeni este menționat singur, el îl cuprinde și pe celălalt.

Călăuzirea

Allah menționează în multe locuri călăuzirea care trebuie căutată, îi laudă pe cei călăuziți, vestește că ea se află în Mâna Sa și ne poruncește să I-o cerem și să urmărim toate mijloacele prin care poate fi dobândită. Aceasta cuprinde atât călăuzirea prin cunoaștere, cât și călăuzirea prin faptă.

Cel călăuzit este acela care cunoaște adevărul și lucrează potrivit lui. Opusul călăuzirii este abaterea și rătăcirea: cel care cunoaște adevărul, dar nu lucrează potrivit lui, s-a abătut de la el, iar cel care nu cunoaște adevărul este rătăcit.

Ihsan

Allah a poruncit ihsan, i-a lăudat pe cei care îl împlinesc și a menționat în multe versete răsplătirile lor felurite. Adevărata natură a ihsanului este să-L adori pe Allah ca și cum L-ai vedea; iar dacă tu nu-L vezi, El te vede. Ihsan înseamnă, de asemenea, să le oferi creaturilor tot binele pe care îl poți face, prin avere, prin efort fizic și prin cuvânt.

Îndreptarea și stricăciunea

Allah a poruncit îndreptarea, i-a lăudat pe cei care îndreaptă și a vestit că nu lasă să se piardă răsplata și plata lor.

Îndreptarea înseamnă să urmărești îmbunătățirea credințelor, moravurilor și tuturor stărilor oamenilor, astfel încât acestea să ajungă la cea mai bună stare cu putință. Ea cuprinde îndreptarea lucrurilor religioase și lumești, precum și îndreptarea persoanelor și a comunităților. Opusul ei este stricăciunea.

Allah a interzis producerea stricăciunii, i-a mustrat pe cei care o răspândesc, a menționat numeroasele lor pedepse și a vestit că nu le îndreaptă faptele, nici pe cele religioase, nici pe cele lumești.

Certitudinea

Allah a lăudat certitudinea și pe oamenii certitudinii și a arătat că ei sunt cei care trag folos din semnele Coranului și din semnele Sale răspândite în lumea creată.

Certitudinea este mai specifică decât simpla cunoaștere: ea este cunoașterea adânc înrădăcinată, care dă naștere faptei și liniștii inimii.

Răbdarea

Allah a poruncit răbdarea, i-a lăudat pe cei răbdători și a menționat răsplata lor în această lume și în Viața de Apoi în numeroase versete, în aproximativ șaptezeci de locuri.

Răbdarea este de trei feluri: răbdarea în ascultarea de Allah, până când robul o împlinește pe deplin sub toate aspectele; răbdarea în ferirea de lucrurile interzise de Allah, până când omul își ține departe de ele sufletul care îl îndeamnă la rău; și răbdarea în fața hotărârilor dureroase ale lui Allah, primindu-le cu răbdare și supunere, fără a simți nemulțumire în inimă și fără a o manifesta prin fapte sau cuvinte.

Mulțumirea

Allah a lăudat mulțumirea, a menționat răsplata celor mulțumitori și a vestit că ei se află printre creaturile cu cel mai înalt rang în această lume și în Viața de Apoi.

Adevărata mulțumire înseamnă recunoașterea tuturor binefacerilor lui Allah, lăudarea Lui pentru ele și folosirea lor pentru ascultarea de Cel care le-a dăruit.

Teama și teama plină de venerație

Allah menționează în multe locuri teama și teama plină de venerație. El le-a poruncit, i-a lăudat pe cei care le au și a menționat răsplata lor, arătând că ei sunt cei care trag folos din semne și părăsesc lucrurile interzise.

Adevărata teamă și venerație înseamnă ca robul să se teamă de înfățișarea sa înaintea lui Allah și de faptul că Allah veghează asupra lui, iar prin această teamă să-și oprească sufletul de la tot ceea ce Allah a interzis.

Speranța

Speranța înseamnă ca robul să nădăjduiască în mila generală a lui Allah și în mila Sa deosebită față de el. El nădăjduiește că Allah va primi actele de ascultare pe care, prin harul Său, i le-a înlesnit și că îi va ierta abaterile de care s-a căit; în fiecare stare, își leagă speranța de Domnul său.

Inabah întoarcerea către Allah

Allah menționează în multe locuri inabah, îi laudă pe cei care se întorc astfel către El și le poruncește oamenilor să se întoarcă la El.

Adevărata inabah este îndreptarea inimii către Allah în orice stare. La vremea binefacerilor, omul se întoarce către Domnul său mulțumindu-I; la vremea nenorocirilor, se întoarce rugându-L cu smerenie; iar în fața numeroaselor nevoi ale sufletului se întoarce la El sporindu-și rugăciunile în toate treburile sale. El se întoarce la Domnul său pomenindu-L cu stăruință în orice vreme.

Inabah mai înseamnă întoarcerea la Allah prin căință pentru toate păcatele și întoarcerea la El în toate faptele și cuvintele. Omul le raportează la Cartea lui Allah și la Sunnah Mesagerului Său - pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa -, astfel încât faptele și cuvintele sale să fie cântărite cu balanța Legii revelate.

Sinceritatea în adorare

Allah a poruncit sinceritatea, i-a lăudat pe cei sinceri în adorare și a vestit că nu primește decât fapta săvârșită cu sinceritate.

Adevărata sinceritate este ca omul să urmărească prin fapta sa numai Fața lui Allah și răsplata Sa. Opusul ei este dorința de a fi văzut de oameni și săvârșirea faptelor pentru scopurile propriului suflet.

Trufia și smerenia

Allah a interzis trufia, a condamnat-o pe ea și pe cei trufași și a vestit pedepsele lor în această lume și în Viața de Apoi.

Trufia înseamnă respingerea adevărului și disprețuirea oamenilor. Opusul ei este smerenia. Allah a poruncit-o, i-a lăudat pe cei smeriți și a menționat răsplata lor. Smerenia înseamnă să primești adevărul, indiferent cine îl rostește, și să nu-i disprețuiești pe oameni, ci să le recunoști meritele și să le dorești ceea ce îți dorești ție însuți.

Dreptatea și nedreptatea

Dreptatea înseamnă împlinirea drepturilor lui Allah și a drepturilor robilor.

Nedreptatea este opusul ei. Ea cuprinde nedreptatea omului față de propriul suflet prin păcate și politeism, precum și nedreptatea față de ceilalți în privința sângelui, averilor și onoarei lor.

Sinceritatea și minciuna

Sinceritatea înseamnă ca exteriorul și interiorul să fie deopotrivă statornice pe calea cea dreaptă. Minciuna este contrariul ei.

Limitele lui Allah

Limitele lui Allah pot însemna lucrurile interzise de El. Despre acestea El spune: „Acestea sunt limitele lui Allah, așadar nu vă apropiați de ele.”

Ele pot însemna și ceea ce Allah a îngăduit, a declarat permis, a rânduit și a făcut obligatoriu. Despre acestea El spune: „Acestea sunt limitele lui Allah, așadar nu le încălcați.”

Lucrurile încredințate spre păstrare

Lucrurile încredințate spre păstrare cuprind tot ceea ce robul primește în grija sa. Ele includ împlinirea drepturilor lui Allah, mai ales a celor ascunse, precum și împlinirea drepturilor creaturilor Sale.

Legămintele și contractele

Legămintele și contractele cuprind ceea ce există între rob și Allah - adică adorarea lui Allah cu sinceritate, închinând religia numai Lui - și ceea ce există între rob și ceilalți oameni, precum tranzacțiile și celelalte relații asemănătoare.

Înțelepciunea și dreapta măsură

Înțelepciunea și dreapta măsură înseamnă să faci ceea ce se cuvine, în felul în care se cuvine.

Risipirea și cheltuirea nechibzuită înseamnă depășirea măsurii în cheltuieli. Zgârcenia și strângerea peste măsură sunt contrariile lor: neîmplinirea cheltuielilor obligatorii.

Binele recunoscut și răul condamnat

Binele recunoscut este o denumire cuprinzătoare pentru tot ceea ce Legea revelată și rațiunea sănătoasă recunosc drept bun și folositor. Răul condamnat este contrariul lui.

Statornicia

Statornicia înseamnă rămânerea neîncetată în ascultarea de Allah și de Mesagerul Său.

Bolile inimii

Boala inimii este tulburarea ei și este de două feluri: boala îndoielilor cu privire la adevăr și boala poftei după lucrurile interzise.

Ipocrizia

Ipocrizia înseamnă arătarea binelui și ascunderea răului. Ea cuprinde atât ipocrizia în credință, cât și ipocrizia în fapte.

Sensurile termenilor muhkam și mutashabih

Întregul Coran este muhkam, adică versetele sale sunt desăvârșit întocmite, fiind în deplin acord cu înțelepciunea, relatările sale se află la cea mai înaltă treaptă a adevărului, iar hotărârile sale la cea mai înaltă treaptă a frumuseții.

Întregul Coran este și mutashabih, în sensul că părțile sale se aseamănă între ele prin elocvență și frumusețe, se confirmă unele pe altele și se află într-o armonie desăvârșită.

Dintr-un alt punct de vedere, în Coran există versete muhkam și versete mutashabih. Mutashabih este ceea ce conține o formulare al cărei sens nu este detaliat ori poate purta mai multe sensuri, iar muhkam este ceea ce este limpede, explicat și explicit în sensul său. Când ceea ce este mutashabih este raportat la ceea ce este muhkam, toate versetele se armonizează, iar sensurile lor devin drepte și coerente.

Ma'iyyah lui Allah

Ma'iyyah lui Allah - adică faptul că El este cu robii Săi - menționată în Cartea Sa este de două feluri.

Prima este ma'iyyah generală, prin știință și cuprindere, căci El este cu robii Săi oriunde s-ar afla.

A doua este ma'iyyah deosebită. Prin aceasta, El este alături de aleșii creației Sale, cu ajutorul, blândețea și sprijinul Său.

Du'a și chemarea

Termenii du'a și chemare cuprind rugăciunea de adorare și rugăciunea de cerere.

Rugăciunea de adorare cuprinde orice act de adorare pe care l-au poruncit Allah și Mesagerul Său. Rugăciunea de cerere înseamnă că robul Îi cere Domnului său ceea ce îi aduce folos și îndepărtează de la el vătămarea.

Lucrurile bune și lucrurile rele

Lucrurile bune cuprind tot ceea ce este curat și folositor: credințe bune, moravuri frumoase, fapte bune, alimente, băuturi și câștiguri permise. Lucrurile rele sunt contrariul lor.

Uneori, termenul rău poate însemna ceea ce este de calitate slabă, iar termenul bun poate însemna ceea ce este ales și de cea mai bună calitate, așa cum arată cuvintele lui Allah: „O, voi cei care credeți, cheltuiți din lucrurile bune pe care le-ați câștigat și din ceea ce am scos pentru voi din pământ.”

Cheltuirea

Cheltuirea este de două feluri: obligatorie și recomandată.

Cheltuirea obligatorie cuprinde zakah, ispășirile, întreținerea propriei persoane, a familiei și a celor aflați în stăpânirea sa. Cheltuirea recomandată cuprinde tot ceea ce este dăruit pe căile binelui.

Bizuirea pe Allah

Allah a poruncit bizuirea pe El și cererea ajutorului Său și i-a lăudat pe cei care se bizuie pe El în numeroase versete. Bizuirea pe Allah înseamnă sprijinirea puternică a inimii pe Allah pentru dobândirea lucrurilor folositoare și îndepărtarea celor vătămătoare, atât în treburile religiei, cât și în cele lumești, însoțită de încrederea deplină în El.

Rațiunea

Allah laudă rațiunea și pe cei înzestrați cu ea, arătând că ei sunt cei care trag folos din semne. Această rațiune este facultatea prin care omul înțelege adevărurile folositoare, lucrează potrivit lor și se ferește de lucrurile vătămătoare. De aceea, în limba arabă, ea mai este numită hijr, lubb și nuha, deoarece îl înfrânează pe cel care o posedă și îl oprește de la ceea ce îi dăunează.

Știința

Știința înseamnă cunoașterea călăuzirii împreună cu dovezile ei, precum și cunoașterea lucrurilor folositoare, a dovezilor care le susțin și a căilor care duc la ele.

Știința folositoare cuprinde cunoașterea adevărului și lucrarea potrivit lui. Opusul ei este ignoranța.

Sensurile termenului ummah

Termenul ummah este folosit în Coran cu patru sensuri: comunitate sau grup - acesta fiind sensul cel mai frecvent -, perioadă de timp, religie sau cale religioasă și conducător sau pildă în bine.

Sensurile verbului istawa

Verbul istawa apare în Coran în trei feluri.

Când este urmat de prepoziția ala, are sensul de înălțare și ridicare, ca în cuvintele: „Apoi S-a înălțat deasupra Tronului.”

Când este urmat de prepoziția ila, are sensul de a Se îndrepta către ceva cu intenție, ca în cuvintele: „Apoi S-a îndreptat către cer și l-a întocmit în șapte ceruri.”

Când nu este urmat de nicio prepoziție, are sensul de a ajunge la deplinătate, ca în cuvintele Preaînaltului: „Iar când a ajuns la puterea deplină și la maturitate.”

Căința

În multe versete se află porunca de a ne căi, lauda celor care se căiesc și răsplata lor. Căința înseamnă întoarcerea de la tot ceea ce Allah urăște, în exterior și în interior, către tot ceea ce Allah iubește, în exterior și în interior.

Calea cea dreaptă

Calea cea dreaptă este drumul drept și echilibrat care duce la mulțumirea și răsplata lui Allah. El a poruncit să rămânem pe această cale și i-a lăudat pe cei care o urmează. Ea înseamnă urmarea Profetului - pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa - în cuvintele, faptele și toate stările sale.

Pomenirea lui Allah

Pomenirea lui Allah, atunci când termenul este folosit fără restricție, cuprinde tot ceea ce apropie de Allah: o credință dreaptă, un gând folositor, un caracter frumos, o faptă a inimii sau a trupului, lăudarea lui Allah, preamărirea Lui și alte rostiri asemănătoare, învățarea principiilor și a ramurilor hotărârilor Legii revelate și tot ceea ce ajută la acestea. Toate acestea intră în pomenirea lui Allah. El a poruncit-o, i-a lăudat pe cei care Îl pomenesc și a menționat răsplata lor în această lume și în Viața de Apoi.