Text integral · Pasaje · 33
A doua grupare: Khawārij
الفرقة الثانية الخوارج
Aceștia sunt cei care s-au ridicat împotriva conducătorului spre sfârșitul vremii lui ʿUthmān — Allah să fie mulțumit de el. Ridicarea lor a dus la uciderea lui ʿUthmān — Allah să fie mulțumit de el.
Apoi, în timpul califatului lui ʿAlī — Allah să fie mulțumit de el —, răul lor a sporit. S-au desprins de el, l-au declarat necredincios și i-au declarat necredincioși pe companioni, fiindcă nu au fost de acord cu doctrina lor. Ei îl socotesc necredincios pe cel care li se împotrivește în doctrină. I-au declarat astfel necredincioși pe cei mai buni dintre oameni, companionii Trimisului lui Allah ﷺ. De ce? Fiindcă nu au fost de acord cu rătăcirea și necredința lor.
Și este contrariul a ceea ce Allah a poruncit în cuvintele Sale:
أَطِيعُوا۟ ٱللَّهَ وَأَطِيعُوا۟ ٱلرَّسُولَ وَأُو۟لِى ٱلْأَمْرِ مِنكُمْ
Ascultați de Allah, ascultați de Trimis și de cei învestiți cu autoritate dintre voi.48
Coran 4:59 · Fragment coranic
Allah, Cel Măreț și Preaînalt, a făcut ascultarea de conducător o parte a religiei, iar Profetul ﷺ a făcut ascultarea de conducător o parte a religiei. El ﷺ a spus:
أوصيكم بتقوى الله والسمع والطاعة، وإن تأمر عليكم عبد، فإنه من يعش منكم فسيرى اختلافا كثيرا
Vă îndemn la teama de Allah, la ascultare și supunere, chiar dacă ajunge să vă conducă un rob. Cel care va trăi dintre voi va vedea multă neînțelegere…4950
Relatare profetică
Ascultarea de conducătorul musulman face, așadar, parte din religie. Khawārij spun: „Nu, noi suntem liberi.” Aceasta este calea revoluțiilor de astăzi.
Khawārij sunt cei care doresc să dezbine comunitatea musulmanilor, să rupă legătura ascultării și să nu asculte de Allah și de Trimisul Său în această chestiune. Ei consideră că cel care săvârșește un păcat major este necredincios.
Cel care săvârșește un păcat major este, de pildă, cel care comite adulter, hoțul ori băutorul de vin. Ei îl socotesc necredincios, în timp ce Ahl al-Sunna wa-l-Jamāʿa îl socotesc „musulman cu credință incompletă”.51
Îl numesc păcătos rămas în religie: „dreptcredincios prin credința sa, păcătos prin păcatul său major”. Din Islam nu scot decât asocierea și lucrurile cunoscute care anulează Islamul. Păcatele mai mici decât asocierea nu scot din credință, chiar dacă sunt majore. Allah Preaînaltul a spus:
إِنَّ ٱللَّهَ لَا يَغْفِرُ أَن يُشْرَكَ بِهِۦ وَيَغْفِرُ مَا دُونَ ذَٰلِكَ لِمَن يَشَآءُ
Allah nu iartă să I se asocieze ceva, dar iartă ceea ce este mai puțin decât aceasta cui voiește.52
Coran 4:48 · Fragment coranic
Khawārij spun că cel care săvârșește un păcat major este necredincios, nu va fi iertat și va rămâne veșnic în Foc. Aceasta se împotrivește celor venite în Cartea lui Allah Preaslăvitul și Preaînaltul.
Cauza este lipsa lor de înțelegere a religiei.
Luați aminte: ceea ce i-a făcut să cadă în aceasta este lipsa înțelegerii. Sunt un grup care s-a înăsprit în adorare, rugăciune, post și recitarea Coranului și care are o râvnă puternică, dar nu înțelege. Aceasta este nenorocirea.
Străduința în evlavie și adorare trebuie să fie însoțită de înțelegerea religiei și de cunoaștere.
De aceea Profetul ﷺ i-a descris companionilor săi astfel: companionii își vor socoti rugăciunea neînsemnată în comparație cu rugăciunea lor și adorarea neînsemnată în comparație cu adorarea lor. Apoi el ﷺ a spus:
يمرقون من الدين كما يمرق السهم من الرمية
Relatare profetică
În pofida adorării, a purtării lor drepte, a rugăciunii de noapte și a privegherii, străduința lor nu s-a întemeiat pe un principiu corect și pe cunoaștere corectă. De aceea s-a prefăcut în rătăcire, nenorocire și rău pentru ei și pentru comunitate.
Nu s-a cunoscut vreodată despre Khawārij că ar fi luptat împotriva necredincioșilor. Ei luptă împotriva musulmanilor, după cum a spus el ﷺ:
يقتلون أهل الإسلام ويدعون أهل الأوثان
Relatare profetică
În istoria khārijiților nu am cunoscut vreo zi în care să fi luptat împotriva necredincioșilor și a asociatorilor. Au luptat mereu împotriva musulmanilor: l-au ucis pe ʿUthmān, pe ʿAlī ibn Abī Ṭālib, pe al-Zubayr ibn al-ʿAwwām și pe cei mai buni dintre companioni. Continuă să-i ucidă pe musulmani.
Aceasta se datorează neștiinței lor în religia lui Allah, Cel Puternic și Măreț, în pofida evlaviei, adorării și străduinței lor. Fiindcă toate acestea nu s-au întemeiat pe cunoaștere corectă, s-au întors ca o nenorocire asupra lor. De aceea eruditul Ibn al-Qayyim îi descrie astfel:
ولهم نصوص قصروا في فهمها فأتوا من التقصير في العرفان
Au texte pe care nu le-au înțeles îndeajuns; au fost loviți tocmai prin această lipsă de înțelegere.57
Vers din Nūniyya lui Ibn al-Qayyim
Au adus ca dovezi texte pe care nu le înțeleg: texte din Coran și din Sunna care amenință cu pedeapsa pentru păcate, fără să le înțeleagă sensul și fără să le pună în legătură cu celelalte texte, care făgăduiesc iertarea și primirea pocăinței celui al cărui păcat este mai mic decât asocierea. Au luat o parte și au lăsat alta, din pricina neștiinței lor.
Râvna și înflăcărarea pentru religie nu sunt de ajuns. Ele trebuie să se întemeieze pe cunoaștere și pe înțelegerea religiei lui Allah, Cel Puternic și Măreț, să izvorască din cunoaștere și să fie puse la locul lor.
Râvna pentru religie este bună și înflăcărarea pentru ea este bună, dar trebuie îndrumate prin urmarea Cărții și a Sunnei.
Nimeni nu a avut mai multă râvnă pentru religie și nu le-a dorit musulmanilor binele mai mult decât companionii — Allah să fie mulțumit de ei. Cu toate acestea, i-au combătut pe khārijiți din pricina primejdiei și a răului lor.
ʿAlī ibn Abī Ṭālib — Allah să fie mulțumit de el — a luptat împotriva lor și i-a înfrânt cumplit în bătălia de la al-Nahrawān. S-a împlinit astfel ceea ce vestise el ﷺ: Profetul ﷺ îi făgăduise bine și Paradisul celui care îi va ucide. ʿAlī ibn Abī Ṭālib a fost cel care i-a ucis și a dobândit făgăduința Trimisului ﷺ.58
I-a ucis pentru a înlătura răul lor de la musulmani.
Musulmanii din orice epocă, atunci când constată existența acestei doctrine rele, au datoria să o trateze mai întâi prin chemarea la Allah și prin lămurirea oamenilor. Dacă adepții ei nu se conformează, luptă împotriva lor pentru a le înlătura răul.
ʿAlī ibn Abī Ṭālib — Allah să fie mulțumit de el — l-a trimis la ei pe vărul său, ʿAbd Allāh ibn ʿAbbās, eruditul comunității și tâlcuitorul Coranului. A dezbătut cu ei, iar șase mii s-au întors din rătăcire. A rămas însă un număr mare care nu s-a întors. Atunci conducătorul dreptcredincioșilor, ʿAlī ibn Abī Ṭālib, împreună cu companionii, a luptat împotriva lor, pentru a îndepărta răul și vătămarea lor de la musulmani.
Aceasta este gruparea Khawārij și doctrina ei.
Notele originale
În vremea noastră, pe cel care consideră că trebuie ascultat conducătorul în ceea ce nu este păcat îl pot numi agent, lingușitor ori naiv. Îi vezi atacându-și conducătorul și făcându-i publice defectele de la amvon și în adunările lor, deși Trimisul ﷺ spune: „Cine vrea să-i dea conducătorului un sfat într-o chestiune să nu o facă în public, ci să-l ia de mână și să stea deoparte cu el. Dacă îi primește sfatul, aceasta este ceea ce se dorește; dacă nu, el și-a împlinit datoria.” Aḥmad, 3/404, de la ʿIyāḍ ibn Ghanm — Allah să fie mulțumit de el —, și Ibn Abī ʿĀṣim în al-Sunna, 2/522.
Dacă însă conducătorul hotărăște să-l oprească pe unul dintre ei să vorbească în adunările publice, se strâng și merg în demonstrații, crezând din neștiință că oprirea ori întemnițarea unuia dintre ei îngăduie revolta. Oare nu au auzit cuvintele Profetului ﷺ din relatarea lui ʿAwf ibn Mālik al-Ashjaʿī — Allah să fie mulțumit de el —, la Muslim, nr. 1855: „Nu, atât timp cât statornicesc rugăciunea între voi”? În hadithul lui ʿUbāda ibn al-Ṣāmit — Allah să fie mulțumit de el —, din cele două Ṣaḥīḥ-uri, se spune: „În afară de cazul în care vedeți o necredință vădită pentru care aveți dovadă de la Allah.” Aceasta a fost când companionii l-au întrebat și i-au cerut îngăduința de a lupta împotriva conducătorilor nedrepți.
Oare nu știu aceștia cât a stat imamul Aḥmad în închisoare și unde a murit șeicul Islamului Ibn Taymiyya? Nu a fost imamul Aḥmad închis câțiva ani și biciuit din pricina chestiunii creării Coranului? Atunci de ce nu le-a poruncit oamenilor să se ridice împotriva califului? Oare nu știu că șeicul Islamului a rămas în închisoare mai mult de doi ani și a murit acolo? De ce nu le-a poruncit oamenilor să se ridice împotriva conducătorului, deși cei doi erau la culmea virtuții și a cunoașterii? Cum rămâne cu cei de sub rangul lor?
Aceste idei și fapte nu au ajuns la noi decât după ce tinerii au început să-și ia cunoașterea de la cutare gânditor contemporan, de la cutare literat și poet și de la cutare scriitor islamic, lăsând în urmă oamenii cunoașterii și cărțile înaintașilor. Nu există putere și nici tărie decât prin Allah.
A se vedea explicația și relatările despre rămânerea alături de comunitate din nota anterioară.
Coran 4:59.
Abū Dāwūd, Cartea Sunnei, nr. 4607; al-Dārimī, Introducerea, nr. 95.
Referințele acestui hadith au fost indicate mai sus.
Chiar dacă săvârșește păcatul major tratându-l cu ușurătate, nu devine necredincios atât timp cât nu îl socotește îngăduit, contrar celor care spun că săvârșirea lui cu ușurătate este o necredință care scoate din religie. Această afirmație este întocmai afirmația khārijiților, după cum a spus șeicul nostru ʿAbd al-ʿAzīz ibn ʿAbd Allāh ibn Bāz când a fost întrebat la Ṭāʾif, în anul 1415 h.
Coran 4:48.
Al-Bukhārī, Cartea virtuților, nr. 7432; Muslim, Cartea daniei, nr. 1064; al-Nasāʾī, Cartea interzicerii vărsării sângelui, nr. 4101; Abū Dāwūd, Cartea Sunnei, nr. 4764; Aḥmad, 3/5.
Fragment dintr-un hadith lung: Aḥmad, 3/73; al-Bukhārī, nr. 7432; Muslim, nr. 1064; al-Nasāʾī, nr. 2578 și 4101; Abū Dāwūd, nr. 4764; și al-Ṭayālisī, nr. 2234, de la Abū Saʿīd — Allah să fie mulțumit de el.
Din relatarea lui ʿAlī ibn Abī Ṭālib — Allah să fie mulțumit de el: al-Bukhārī, nr. 3611, 5057 și 6930; Muslim, nr. 1066; Abū Dāwūd, nr. 4767; al-Ṭayālisī, nr. 168; al-Nasāʾī, nr. 4102; și Aḥmad, 1/81 și 113.
Din relatarea lui Jābir — Allah să fie mulțumit de el: Aḥmad, Muslim, al-Nasāʾī și Ibn Mājah. Din relatarea lui Sahl ibn Ḥunayf — Allah să fie mulțumit de el: cei doi autori ai Ṣaḥīḥ-urilor și al-Nasāʾī. Din relatarea lui Ibn Masʿūd — Allah să fie mulțumit de el: Aḥmad, al-Tirmidhī și Ibn Mājah. Din relatarea lui Abū Barza al-Aslamī — Allah să fie mulțumit de el: Aḥmad, al-Ṭayālisī, al-Nasāʾī și al-Ḥākim. Din relatarea lui Abū Saʿīd și Anas — Allah să fie mulțumit de amândoi: Aḥmad, Abū Dāwūd și al-Ḥākim în al-Mustadrak. Din relatarea lui Abū Bakra — Allah să fie mulțumit de el: Aḥmad și al-Ṭabarānī. Din relatarea lui ʿĀmir ibn Wāthila — Allah să fie mulțumit de el: al-Ṭabarānī.
Al-Bukhārī, Cartea monoteismului, nr. 7432; Muslim, Cartea daniei, nr. 1064; al-Nasāʾī, Cartea daniei, nr. 2578; Abū Dāwūd, Cartea Sunnei, nr. 4764; Aḥmad, 3/68.
Fragment dintr-un hadith lung: Aḥmad, 3/73 și 68, și pe scurt în 3/72; al-Bukhārī, nr. 7432, și pe scurt nr. 4667; Muslim, nr. 1064; al-Nasāʾī, nr. 2578 și 4101; Abū Dāwūd, nr. 4764; al-Ṭayālisī, nr. 2234.
Nūniyya lui Ibn al-Qayyim, numită al-Kāfiya al-shāfiya fī al-intiṣār li-l-firqa al-nājiya, p. 97.
Al-Bukhārī, Ṣaḥīḥ, nr. 6930; Muslim, Ṣaḥīḥ, nr. 1066; Aḥmad, al-Musnad, 1/113; Ibn Abī ʿĀṣim, al-Sunna, nr. 914; și ʿAbd Allāh, fiul imamului Aḥmad, al-Sunna, nr. 1487, de la ʿAlī — Allah să fie mulțumit de el —, care a spus: „L-am auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând: «La sfârșitul vremurilor vor ieși oameni tineri, cu judecată nechibzuită, care rostesc dintre cele mai bune cuvinte ale făpturilor, dar credința lor nu le trece de gâtlejuri. Oriunde îi întâlniți, ucideți-i, căci uciderea lor va aduce răsplată în Ziua Învierii celui care îi ucide.»”
Abū Saʿīd al-Khudrī — Allah să fie mulțumit de el —, după ce a relatat un hadith despre khārijiți și semnele lor, a spus: „Mi-au relatat douăzeci sau mai bine de douăzeci dintre companionii Trimisului lui Allah ﷺ că ʿAlī a fost cel care a condus uciderea lor.” Aḥmad, al-Musnad, 3/33, și fiul său în al-Sunna, nr. 1512.
Aḥmad, 1/59; Muslim, nr. 1066; și ʿAbd Allāh, fiul imamului Aḥmad, al-Sunna, nr. 1471, de la ʿAlī — Allah să fie mulțumit de el —, care a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus: „Va ieși un grup printre care se află un om cu mâna scurtată — ori a spus: cu mâna neîntreagă, ori cu mâna nedezvoltată. Dacă nu m-aș teme să deveniți peste măsură de încrezători, v-aș spune ce a făgăduit Allah, prin gura Profetului Său, celor care luptă împotriva lor.”
Muslim, nr. 1065; Abū Dāwūd, nr. 4667; și ʿAbd Allāh, fiul imamului Aḥmad, al-Sunna, nr. 1511, de la Abū Saʿīd al-Khudrī — Allah să fie mulțumit de el —, care a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus: „Un grup va ieși din religie în timpul unei dezbinări a musulmanilor. Îl va ucide cea dintre cele două tabere care este mai aproape de adevăr.” Porunca de a lupta împotriva lor și meritul ei au venit în multe hadithuri, pe care nu este loc să le amintim aici.