Text integral · Pasaje · 17
Rugăciunea Profetului ﷺ în muṣallā și hadithurile despre aceasta
Mai mulți învățați cercetători ai hadithului au arătat că îndrumarea lui ﷺ pentru rugăciunile celor două sărbători era să le săvârșească întotdeauna în muṣallā.3
Aceasta este susținută de numeroasele hadithuri transmise în cele două „Ṣaḥīḥ”, în cărțile „Sunan”, în „Musnad”-uri și în altele, pe foarte multe căi de transmitere. Trebuie să amintim câteva în această scurtă scriere, pentru ca dragului cititor să-i fie limpede temeinicia celor afirmate. Spun, așadar:
Primul hadith
Abū Saʿīd al-Khudrī, Allah să fie mulțumit de el, a spus: „Trimisul lui Allah ﷺ ieșea în ziua Sărbătorii Încheierii Postului și a Sărbătorii Sacrificiului la muṣallā.4 Primul lucru cu care începea era rugăciunea. Apoi se întorcea și stătea cu fața către oameni, iar oamenii rămâneau așezați în rândurile lor. Îi îndemna, îi sfătuia și le poruncea. Dacă voia să trimită un detașament, îl trimitea;5 iar dacă avea de poruncit ceva, poruncea; apoi pleca.” Abū Saʿīd a spus: „Oamenii au continuat să facă astfel…”
Relatat de al-Bukhārī (2/259–260), Muslim (3/20), an-Nasāʾī (1/234), al-Maḥāmilī în „Kitāb al-ʿĪdayn” (partea 2, nr. 86 din copia scrisă de mâna mea), Abū Nuʿaym în „al-Mustakhraj” (2/10/2) și al-Bayhaqī în „as-Sunan” (3/280).
Al doilea hadith
ʿAbd Allāh ibn ʿUmar, Allah să fie mulțumit de amândoi, a spus: „El ﷺ pornea dimineața către muṣallā în ziua de Eid, iar înaintea lui era purtată o ʿanazah.6 Când ajungea la muṣallā, aceasta era înfiptă în fața lui și se ruga către ea. Muṣallā era un loc deschis, fără ceva care să-i slujească drept paravan. Făcea astfel și în călătorie; apoi conducătorii au preluat această practică.”
Relatat de al-Bukhārī (1/354), Muslim (2/55), Abū Dāwūd (1/109), an-Nasāʾī (1/232), Ibn Mājah (1/392) și Aḥmad (nr. 6286). Formularea este a lui Ibn Mājah, fiind cea mai completă, iar lanțul ei este autentic. La fel l-au relatat al-Maḥāmilī (partea 2, nr. 26–36), Abū al-Qāsim ash-Shaḥḥāmī în „Tuḥfat al-ʿĪd” (nr. 14–16, din copia scrisă de mâna fiului meu) și al-Bayhaqī (3/284–285). Adaosul se află la cei doi șeici, iar hadithul este cercetat în „Ṣaḥīḥ Abī Dāwūd” (688).
Al treilea hadith
Al-Barāʾ ibn ʿĀzib a spus: „Profetul ﷺ a ieșit în ziua Sărbătorii Sacrificiului către al-Baqīʿ7 — într-o altă versiune: către muṣallā — și a săvârșit două unități de rugăciune. Apoi s-a întors cu fața către noi și a spus:
«Primul dintre actele noastre de adorare8 în această zi este să începem cu rugăciunea; apoi ne întoarcem și înjunghiem jertfa. Cine face astfel a urmat Sunna noastră. Cine înjunghie înainte de aceasta doar a grăbit ceva pentru familia lui; nu face parte în niciun fel din jertfa rituală.»”
Relatat de al-Bukhārī (2/372), căruia îi aparține formularea, de Aḥmad (4/282) și de al-Maḥāmilī (partea 2, nr. 90 și 96). Cealaltă versiune se află la ultimii doi, cu un lanț bun.
Al patrulea hadith
Ibn ʿAbbās a fost întrebat: „Ai fost de față la Eid împreună cu Profetul ﷺ?” El a spus: „Da. Dacă nu aș fi fost atât de mic, nu aș fi putut fi de față. A ajuns la semnul de lângă casa lui Kathīr ibn aṣ-Ṣalt,9 s-a rugat, apoi a ținut predica. După aceea a mers la femei, însoțit de Bilāl, le-a îndemnat, le-a amintit de Allah și le-a poruncit să dea milostenie. Le-am văzut întinzând mâinile și aruncând-o în veșmântul lui Bilāl. Apoi el și Bilāl au plecat la casa lui.”
L-au consemnat al-Bukhārī (2/373), căruia îi aparține formularea, Muslim (2/18–19), Ibn Abī Shaybah (2/3/2), al-Maḥāmilī (nr. 38 și 39), al-Firyābī (nr. 85 și 93) și Abū Nuʿaym în „al-Mustakhraj” (2/8/2–9/1). Muslim adaugă în versiunea sa de la Ibn Jurayj:
„L-am întrebat pe ʿAṭāʾ: «Are și astăzi imamul datoria să meargă la femei, după ce termină, și să le îndemne?» El a spus: «Da, pe viața mea! Aceasta este datoria lor. De ce nu fac aceasta?!»”
Spun: de aici se înțelege că face parte din Sunnah ca imamul să le adreseze femeilor un îndemn potrivit lor. Cât despre cel care spune că „astăzi nu mai este nevoie, deoarece există difuzoare”, nu văd niciun temei în aceasta. Ar însemna că femeile nu au auzit predica lui ﷺ! Nu cred că cineva s-ar ține de o asemenea afirmație, fiindcă neîntemeierea ei este vădită. Iar ceea ce se clădește pe ceva neîntemeiat este tot neîntemeiat, după cum spun învățații principiilor jurisprudenței.
Notele originale
Vezi „Zād al-Maʿād” (1/172) și „Fatḥ al-Bārī” (2/361). Cuvintele lui despre aceasta vor fi citate în curând.
Al-Ḥāfiẓ a spus: „Este un loc cunoscut din Medina, aflat la o mie de coți de poarta moscheii.” Ibn al-Qayyim a spus: „Este muṣallā în care se așază litiera pelerinilor.” Spun: se pare că se afla la răsărit de Moscheea Profetului, aproape de cimitirul al-Baqīʿ, după cum se înțelege din al treilea hadith, care urmează.
Adică trimitea o parte a oștirii într-una dintre direcții („al-Fatḥ”). Spun: aici este un indiciu puternic că predica de Eid nu se mărginește numai la îndemnuri și îndrumare, ci cuprinde amintirea și orientarea către tot ceea ce împlinește interesele comunității.
În „an-Nihāyah” se spune: „ʿAnazah este cam cât o jumătate de lance ori puțin mai mare și are un vârf ca al lăncii. Bastonul ʿukkāzah este asemănător.”
Este vorba despre Baqīʿ al-Gharqad, locul în care se afla atunci muṣallā. Ibn al-Athīr a spus: „Baqīʿ este un loc întins, numit astfel numai dacă are copaci ori rădăcinile lor. Baqīʿ al-Gharqad este un loc de la marginea Medinei în care se află mormintele locuitorilor ei. Acolo creștea arbustul gharqad; acesta a dispărut, dar numele a rămas.”
Nusuk înseamnă ascultare și adorare („an-Nihāyah”).
Al-Ḥāfiẓ a spus: „Muṣallā este descrisă drept locul de lângă casa lui Kathīr ibn aṣ-Ṣalt numai pentru a-l orienta pe ascultător; altfel, casa lui Kathīr ibn aṣ-Ṣalt a fost construită după Profet ﷺ. Din acest hadith se vede că au pus un semn prin care să recunoască locul în care se ruga el. Acesta este sensul cuvântului ʿalam, vocalizat cu două fatḥah: un obiect care se înalță deasupra solului.”