Rugăciunea de Eid în aer liber, potrivit Sunnei

Așa au spus, însă această afirmație are un neajuns vădit. Dacă lucrurile ar fi fost cum spun ei, Profetul ﷺ nu ar fi stăruit în săvârșirea ei în muṣallā, fiindcă el stăruie numai în ceea ce este mai bun. Afirmația că a făcut astfel numai fiindcă moscheea era prea mică este o susținere fără dovadă. Aceasta este întărită de faptul că el ﷺ săvârșea rugăciunea de vineri în moschee, iar oamenii veneau la el din părțile înalte ale Medinei și din alte locuri și se ruga cu ei acolo. Nu se vede vreo deosebire între numărul companionilor care veneau vinerea și al celor care veneau la cele două sărbători, încât să se poată spune că moscheea îi încăpea pe aceia, dar nu și pe aceștia. Cine susține altceva trebuie să aducă dovada; nu cred că o poate face!

Întărește cele spuse și faptul că, dacă rugăciunea celor două sărbători în moschee ar fi fost mai bună decât în muṣallā, iar moscheea ar fi fost prea mică, el ﷺ s-ar fi grăbit să o lărgească, așa cum au făcut unii dintre califii de după el. El ﷺ ar fi avut mai mult temei decât ei să o lărgească, dacă nu îi încăpea. Nu se poate închipui că el ﷺ a lăsat-o nelărgită, admițând totodată superioritatea pomenită. Doar dacă cineva ar pretinde că a existat o piedică! Nu cred că vreun învățat ar îndrăzni o asemenea susținere; dacă totuși ar face-o cineva, i-am răspunde îndată prin cuvintele lui Allah Preaînaltul:

„Spune: «Aduceți dovada voastră, dacă spuneți adevărul!»”

Este uimitoare și contradicția șafiʿiților: au făcut din stăruința Trimisului ﷺ în săvârșirea rugăciunii de vineri într-o singură moschee o dovadă că nu este permis să existe mai multe rugăciuni de vineri într-o localitate, dar nu au făcut din stăruința lui ﷺ în săvârșirea celor două rugăciuni de Eid în muṣallā o dovadă că aceasta este mai bună decât săvârșirea lor în moschee! Dovada celor două chestiuni este aceeași, după cum vezi.

Toate acestea întăresc prima dintre cele două păreri pe care le-a amintit an-Nawawī, Allah să aibă milă de el, în școala imamului ash-Shāfiʿī.

De altfel, deosebirea dintre ele este una de formă, fără urmări practice într-un oraș ca Damascul, Ammanul și alte orașe mari. A doua părere spune limpede că superioritatea rugăciunii în moschee este condiționată de faptul că îi încape pe toți cei care se roagă. O asemenea moschee nu există. Cele două păreri se întâlnesc, așadar, cu părerea majorității învățaților: rugăciunea în muṣallā este mai bună. Imamul ash-Shāfiʿī, Allah să aibă milă de el, a spus chiar că rugăciunea în moschee este nerecomandată atunci când aceasta este prea mică, după cum urmează.

Al-Ḥāfiẓ a spus în „al-Fatḥ” (2/450), la primul hadith:

„Hadithul a fost folosit ca dovadă că este recomandat să se iasă pe un loc deschis pentru rugăciunea de Eid și că este mai bine decât să fie săvârșită în moschee, fiindcă Profetul ﷺ a stăruit în aceasta, în pofida meritului deosebit al moscheii sale. Ash-Shāfiʿī a spus în «al-Umm»: «Ne-a ajuns vestea că Trimisul lui Allah ﷺ ieșea la cele două sărbători în muṣallā din Medina și la fel au făcut cei de după el, în afara unei împrejurări precum ploaia ori ceva asemănător. Tot astfel au făcut îndeobște locuitorii ținuturilor, în afara celor din Mecca.» Apoi a arătat că pricina este întinderea moscheii și spațiul strâmt de la marginile Meccăi. El a spus: «Dacă s-ar întemeia o localitate a cărei moschee i-ar încăpea pe locuitori la sărbători, nu aș socoti că trebuie să iasă din ea. Dacă însă nu i-ar încăpea, aș socoti nerecomandată rugăciunea în ea, fără a cere repetarea ei.» Din aceasta rezultă că pricina ține de lipsa ori existența spațiului, nu de ieșirea pe loc deschis în sine. Ceea ce se urmărește este adunarea tuturor; dacă se împlinește în moschee, alături de meritul ei deosebit, atunci aceasta este mai potrivită.”¹⁰

Imamul ash-Shawkānī a răspuns acestei afirmații (3/248):

„A socoti lipsa ori existența spațiului drept pricina acestei practici este o simplă presupunere. Ea nu este de ajuns pentru a ne îndreptăți să nu-l urmăm pe el ﷺ în ieșirea la jabbānah,¹¹ după ce am recunoscut că el ﷺ a stăruit în aceasta. Cât despre folosirea rugăciunii în moscheea din Mecca drept dovadă că aceasta ar fi pricina, răspunsul este că ieșirea pe loc deschis poate să fi fost lăsată din cauza spațiului strâmt de la marginile Meccăi, nu din cauza întinderii moscheii ei.”

Spun: la această posibilitate pomenită de imamul ash-Shawkānī a făcut aluzie însuși imamul ash-Shāfiʿī, după cum a spus al-Ḥāfiẓ în cuvintele pe care le-am citat mai sus. Iată textul lui ash-Shāfiʿī din „al-Umm” (1/207):

„Am spus aceasta pentru că așa era, iar ei nu aveau la marginile caselor din Mecca un spațiu larg de acest fel.”

Aceasta întărește ceea ce a susținut ash-Shawkānī, Allah să aibă milă de el: explicarea faptului că Profetul ﷺ nu s-a rugat în moschee prin aceea că era prea mică este o simplă presupunere, care merită respinsă!

S-ar putea aduce în sprijinul acestei pricini ceea ce a relatat al-Bayhaqī în „as-Sunan al-Kubrā” (3/310), pe calea lui Muḥammad ibn ʿAbd al-ʿAzīz ibn ʿAbd ar-Raḥmān, de la ʿUthmān ibn ʿAbd ar-Raḥmān at-Taymī, care a spus:

„Pe vremea când Abān ibn ʿUthmān era conducător al Medinei, a plouat foarte tare în noaptea Sărbătorii Încheierii Postului. El i-a adunat pe oameni în moschee și nu a ieșit la muṣallā în care se săvârșeau rugăciunile celor două sărbători. Apoi i-a spus lui ʿAbd Allāh ibn ʿĀmir ibn Rabīʿah: «Ridică-te și spune-le oamenilor ceea ce mi-ai spus mie.» ʿAbd Allāh ibn ʿĀmir a spus: «Pe vremea lui ʿUmar ibn al-Khaṭṭāb, Allah să fie mulțumit de el, a plouat, iar oamenii nu au putut merge la muṣallā. ʿUmar i-a adunat în moschee și s-a rugat cu ei. Apoi s-a ridicat pe amvon și a spus: Oameni buni! Trimisul lui Allah ﷺ ieșea cu oamenii la muṣallā ca să se roage cu ei, deoarece le era mai lesne și aveau mai mult spațiu, iar moscheea nu îi încăpea. Când însă plouă astfel, moscheea este mai potrivită.»”

Răspunsul este că această relatare este foarte slabă, fiindcă acest Muḥammad ibn ʿAbd al-ʿAzīz este judecătorul Muḥammad ibn ʿAbd al-ʿAzīz ibn ʿUmar ibn ʿAbd ar-Raḥmān ibn ʿAwf. Al-Bukhārī a spus despre el: „Transmite hadithuri nerecunoscute.” An-Nasāʾī a spus: „Părăsit.” Ash-Shāfiʿī a consemnat relatarea în „al-Umm” (1/207), pe o altă cale de la Abān, fără cuvintele atribuite Profetului și fără explicația atribuită companionului. Însă și acel lanț este foarte slab: el vine prin Ibrāhīm, șeicul lui ash-Shāfiʿī, adică Ibrāhīm ibn Muḥammad ibn Abī Yaḥyā al-Aslamī, care este mincinos. Mālik a spus: „Nu era de încredere nici în hadith, nici în religia lui.” De aceea, al-Ḥāfiẓ a spus despre el în „at-Taqrīb”: „Părăsit.”

Din cele de mai înainte s-a dovedit că explicarea ieșirii prin faptul că moscheea era prea mică este neîntemeiată. S-a întărit părerea învățaților care au afirmat hotărât că rugăciunea în muṣallā este Sunna și că ea este prescrisă în orice vreme și localitate, în afara unei necesități. Nu cunosc vreun învățat cu judecată independentă, a cărui știință este luată în seamă, care să fi susținut altceva. Ibn Ḥazm a spus în „al-Muḥallā” (5/81):

„Sunna pentru rugăciunea celor două sărbători este ca locuitorii fiecărui sat sau oraș să iasă pe un loc întins din apropierea locuințelor lor, dimineața, după ce soarele a început să strălucească și a venit timpul în care este îngăduită rugăciunea voluntară.”

Apoi a spus (p. 86): „Dacă ieșirea la muṣallā le aduce greutate, se roagă împreună în moscheea principală.” Apoi a spus (p. 87):

„Am relatat despre ʿUmar și ʿUthmān, Allah să fie mulțumit de amândoi, că au săvârșit rugăciunea de Eid cu oamenii în moschee, din pricina ploii căzute în ziua de Eid. Trimisul lui Allah ﷺ ieșea la muṣallā pentru rugăciunea celor două sărbători. Aceasta este, așadar, mai bună; și alt loc este însă îndeajuns, fiindcă este vorba despre o faptă a lui, nu despre o poruncă. Izbânda vine de la Allah.”

Distinsul șeic Aḥmad Muḥammad Shākir, cunoscutul învățat al hadithului, are o cercetare bună și folositoare despre rugăciunea de Eid în muṣallā și despre ieșirea femeilor la ea. Am socotit potrivit să o citez, datorită foloaselor pe care le cuprinde. Allah să aibă milă de el, a spus în comentariul său la at-Tirmidhī (2/421–424), după ce a făcut aluzie la primul hadith și a amintit întrebarea lui Ibn Jurayj către ʿAṭāʾ din al patrulea: „Are imamul datoria să meargă la femei, după ce termină, ca să le îndemne? — Da, pe viața mea…”:

„Cuvintele învățaților s-au adunat în sprijinul acestei practici. Învățatul hanafit al-ʿAynī a spus în «Sharḥ al-Bukhārī», deducând învățături din hadithul lui Abū Saʿīd (vol. 6, pp. 280–281): «Hadithul arată ieșirea la muṣallā și mersul la ea; nu se săvârșește în moschee decât în caz de necesitate.» Ibn Ziyād a relatat de la Mālik: «Sunna este să se iasă pe loc deschis, în afara locuitorilor din Mecca, pentru care este în moschee.»”

„În «al-Fatāwā al-Hindiyyah» (vol. 1, p. 118) se spune: «Ieșirea pe loc deschis pentru rugăciunea de Eid este Sunnah, chiar dacă moscheea principală îi încape. Aceasta este părerea învățaților și ea este cea corectă.»

În «al-Mudawwanah», transmisă de la Mālik (vol. 1, p. 171), se spune: «Mālik a spus: Nu se săvârșește rugăciunea celor două sărbători în două locuri și nici nu se roagă în moscheea lor, ci ies așa cum a ieșit Profetul ﷺ. Ibn Wahb a relatat de la Yūnus, de la Ibn Shihāb, care a spus: Trimisul lui Allah ﷺ ieșea la muṣallā; apoi locuitorii ținuturilor au urmat această practică.»

Ibn Qudāmah al-Ḥanbalī a spus în «al-Mughnī» (vol. 2, pp. 229–230): «Sunna este ca rugăciunea de Eid să fie săvârșită în muṣallā. ʿAlī, Allah să fie mulțumit de el, a poruncit aceasta; al-Awzāʿī și învățații raționamentului juridic au socotit-o bună. Aceasta este și părerea lui Ibn al-Mundhir. De la ash-Shāfiʿī s-a transmis că, dacă moscheea localității este încăpătoare, este mai bine să fie săvârșită acolo, fiindcă este cel mai bun și mai curat loc; de aceea locuitorii din Mecca se roagă în Moscheea Sacră. Dovada noastră este că Profetul ﷺ ieșea la muṣallā și își lăsa moscheea; la fel au făcut califii de după el. Profetul ﷺ nu ar lăsa ceea ce este mai bun, deși este aproape, ca să-și dea osteneala să facă ceva mai puțin bun, aflat departe. Nici nu ar prescrie comunității sale să lase meritele. Ni s-a poruncit să-l urmăm pe Profet ﷺ și să luăm pildă de la el. Nu se poate ca lucrul poruncit să fie mai puțin bun, iar cel oprit să fie desăvârșit. Nu s-a transmis că Profetul ﷺ ar fi săvârșit rugăciunea de Eid în moscheea sa decât dintr-o pricină întemeiată. Aceasta este și înțelegerea unanimă a musulmanilor: în fiecare vreme și ținut oamenii ies la muṣallā, fie că moscheea este încăpătoare, fie că este mică. Profetul ﷺ se ruga în muṣallā, în pofida meritului deosebit al moscheii sale.»”

Aḥmad Shākir continuă: „Spun: prin cuvintele lui Ibn Qudāmah — «Nu s-a transmis că Profetul ﷺ ar fi săvârșit rugăciunea de Eid în moscheea sa decât dintr-o pricină întemeiată» — se face aluzie la hadithul lui Abū Hurayrah din «al-Mustadrak» al lui al-Ḥākim (vol. 1, p. 295): «I-a prins ploaia într-o zi de Eid, iar Profetul ﷺ s-a rugat cu ei în moschee.» Al-Ḥākim și adh-Dhahabī l-au declarat autentic.”¹²

Aḥmad Shākir continuă: „Imamul ash-Shāfiʿī a spus în cartea sa «al-Umm» (vol. 1, p. 207): «Ne-a ajuns vestea că Trimisul lui Allah ﷺ ieșea la cele două sărbători în muṣallā din Medina. La fel au făcut cei de după el și îndeobște locuitorii ținuturilor, în afara celor din Mecca: nu ne-a ajuns vestea că vreunul dintre înaintași le-ar fi săvârșit rugăciunea de Eid altundeva decât în moscheea lor. Socotesc — Allah Preaînaltul știe mai bine — că aceasta se datorează faptului că Moscheea Sacră este cel mai bun loc de pe pământ, astfel că nu au dorit să aibă rugăciunea decât acolo unde puteau, în ea. Am spus aceasta pentru că așa era, iar ei nu aveau la marginile caselor din Mecca un asemenea spațiu larg. Nu știu ca ei să fi săvârșit vreodată Eid sau rugăciunea pentru ploaie în altă parte decât în ea. Dacă s-ar întemeia o localitate a cărei moschee i-ar încăpea pe locuitori la sărbători, nu aș socoti că trebuie să iasă din ea; dacă ies, nu este nimic rău. Dacă însă nu i-ar încăpea, iar un imam s-ar ruga cu ei acolo, aș socoti aceasta nerecomandată, fără a le cere repetarea rugăciunii. Dacă există o împrejurare precum ploaia ori altceva asemănător, i-aș îndruma să se roage în moschee și să nu iasă pe loc deschis.»”

Învățatul Ibn al-Ḥājj a spus în cartea „al-Madkhal” (vol. 2, p. 283):

„Sunna urmată din vechime pentru rugăciunea celor două sărbători este să fie în muṣallā. Profetul ﷺ a spus: «O rugăciune în această moschee a mea este mai bună decât o mie de rugăciuni în altă moschee, în afara Moscheii Sacre.»¹³ Cu toate acestea, în pofida acestui merit mare, el ﷺ ieșea la muṣallā și o lăsa. Aceasta este o dovadă limpede a însemnătății ieșirii la muṣallā pentru rugăciunea celor două sărbători: ea este Sunna. Săvârșirea lor în moschee este, după școala lui Mālik, Allah să aibă milă de el, o inovație, în afara unei necesități care o cere; atunci nu este inovație. Profetul ﷺ nu a făcut-o și nici vreunul dintre califii bine călăuziți de după el. El, pacea fie asupra lui, le-a poruncit femeilor să iasă la rugăciunea celor două sărbători și le-a poruncit să iasă și celor aflate la menstruație și celor retrase în încăperile lor. Una a spus: «Trimis al lui Allah! Una dintre noi nu are veșmânt de deasupra.» El, pacea și binecuvântarea fie asupra lui, a spus: «Să-i împrumute sora ei din veșmintele sale, ca să fie de față la bine și la chemarea musulmanilor.»¹⁴ Dacă el, pacea și binecuvântarea fie asupra lui, le-a prescris să iasă, atunci a prescris ca rugăciunea să fie în aer liber, pentru a face văzut semnul Islamului.”

Aḥmad Shākir încheie: „Sunna profetică, transmisă în hadithurile autentice, arată că Profetul ﷺ săvârșea cele două rugăciuni de Eid pe un loc deschis, în afara localității. Aceasta a rămas practica în primele vremuri. Nu săvârșeau rugăciunea de Eid în moschei decât dacă exista o necesitate, precum ploaia ori ceva asemănător. Aceasta este școala celor patru imami și a altor învățați dintre imami, Allah să fie mulțumit de ei. Nu cunosc pe cineva care să fi susținut altceva, în afara părerii lui ash-Shāfiʿī, Allah să fie mulțumit de el, de a alege moscheea dacă îi încape pe locuitorii localității. Chiar și el nu a socotit greșită rugăciunea pe loc deschis, chiar dacă moscheea îi încape; a spus limpede că este nerecomandată săvârșirea celor două rugăciuni de Eid în moschee dacă aceasta nu îi încape pe locuitori. Aceste hadithuri autentice și altele, practica neîntreruptă din primele vremuri și apoi cuvintele învățaților — toate arată că săvârșirea acum a rugăciunii celor două sărbători în moschei este o inovație, chiar potrivit părerii lui ash-Shāfiʿī, fiindcă în ținuturi nu există nicio moschee care să-i încapă pe locuitorii localității în care se află.” Acesta este sfârșitul cuvintelor șeicului Aḥmad Muḥammad Shākir, Allah Preaînaltul să aibă milă de el.