Repere ale monoteismului

Monoteism — tawḥīd — A-L recunoaște pe Allah ca unic în ceea ce Îi aparține și a-I îndrepta numai Lui adorarea.

Shirk — asociere — A-I pune lui Allah un asociat în ceea ce Îi aparține în exclusivitate, inclusiv în adorare.

Kufr — necredință — Tăgăduire ori nerecunoaștere. Lucrarea deosebește necredința mare de nerecunoștința față de binecuvântări.

Nifāq — fățărnicie — Lucrarea distinge fățărnicia în credință de trăsăturile de fățărnicie din fapte.

Fiṭrah — Firea cu care Allah îl creează pe om; autorul explică legătura ei cu monoteismul.

Ruqyah — Recitare de versete și rugi pentru ocrotire ori vindecare.

Juruință — nadhr — Făgăduință prin care omul își asumă un act de adorare.

Ṭāghūt — Termen care desemnează falsele divinități și îndemnătorii la adorarea lor.

Deschiderea pieptului — Expresie coranică pentru primirea credinței și ușurarea sufletească.