Repere ale monoteismului

Să știi că monoteismul are numeroase însușiri și virtuți care arată poziția sa înaltă și rangul său de seamă. Voi aminti aici zece dintre ele.

**Primul:** el este scopul pentru care am fost creați și aduși la existență: să îl împlinim. Dovadă sunt cuvintele lui Allah Preaînaltul:

Nu i-am creat pe djinni și pe oameni decât ca să Mă adore.

Cuvintele „ca să Mă adore” înseamnă „ca să Îmi recunoască Unicitatea în adorare”. Monoteismul este, așadar, scopul pentru care am fost creați în această viață. Allah nu ne-a creat în zadar și nici nu ne-a lăsat fără rost și fără îndrumare, ci a creat făpturile pentru a-L adora și le-a adus la existență pentru a-I recunoaște Unicitatea în adorare.

Aceasta este de ajuns pentru a arăta măreția și rangul înalt al monoteismului.

**Al doilea:** monoteismul este centrul chemării profeților și trimișilor. Cu alte cuvinte, chemarea fiecărui profet trimis de Allah, Cel Puternic și Măreț, se sprijină pe monoteism și se întemeiază pe el. Dovezile sunt numeroase. Printre ele se află cuvintele lui Allah Preaînaltul:

Am trimis în fiecare comunitate un mesager, spunând: „Adorați-L pe Allah și feriți-vă de falsele divinități!”

Allah, Cel Preaînalt, mai spune:

Nu am trimis înaintea ta niciun mesager fără să-i fi revelat: „Nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Mine, așadar adorați-Mă!”

Allah, Cel Puternic și Măreț, spune:

Întreabă-i pe cei dintre mesagerii Noștri pe care i-am trimis înaintea ta: am rânduit Noi alte divinități în afara Celui Milostiv, pentru a fi adorate?

De asemenea, Cel Slăvit și Preaînalt spune:

Amintește-l pe fratele lui ʿĀd, când și-a prevenit neamul la al-Aḥqāf; au fost și înaintea lui, și după el cei care au prevenit, spunând: „Nu adorați pe nimeni în afară de Allah!”

Cei care au prevenit sunt trimișii: trimișii dinaintea lui și cei de după el au același scop, „să nu adorați pe nimeni în afară de Allah”. Monoteismul este, așadar, centrul chemării profeților și trimișilor. De aceea, primul cuvânt pe care neamurile lor îl aud de la ei și primul lucru cu care își încep chemarea către Allah este chemarea la Unicitatea Lui, căci aceasta este temelia pe care se clădește religia.

Religia se aseamănă cu un copac. După cum se știe, copacul are rădăcină și ramuri, iar starea lui nu poate fi bună decât prin rădăcina sa. Tot astfel, religia nu poate fi dreaptă decât prin temelia sa, monoteismul:

Oare nu vezi cum Allah a dat pilda unui cuvânt bun asemenea unui copac bun, cu rădăcina bine înfiptă și cu ramurile în cer?

Dacă rădăcina copacului este tăiată, el moare. Tot astfel, religia nu aduce folos dacă nu se întemeiază pe monoteism. Poziția monoteismului în religie este asemenea rădăcinilor pentru copaci și a temeliilor pentru clădiri.

Dovadă că monoteismul este centrul chemării profeților și trimișilor și temelia mesajului lor sunt și cuvintele autentice ale Profetului ﷺ:

„Profeții sunt frați de tată; mamele lor sunt diferite, iar religia lor este una.”¹

Aceasta înseamnă că au același crez: toți au chemat la Unicitatea lui Allah. „Mamele lor sunt diferite” înseamnă că legile lor religioase diferă:

Pentru fiecare dintre voi am rânduit o lege și o cale.

**Al treilea:** dintre însușirile monoteismului face parte faptul că este prima îndatorire a omului responsabil religios. Primul lucru cerut omului pentru a intra în această religie este monoteismul, iar prima chemare cu care cineva începe să îi invite pe oameni la Allah este tot monoteismul. Dovezile sunt numeroase. Profetul ﷺ a spus:

„Mi s-a poruncit să lupt cu oamenii până când ei mărturisesc că nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah.”²

Tot astfel, când l-a trimis pe Muʿādh ibn Jabal, Allah să fie mulțumit de el, în Yemen, Profetul ﷺ i-a spus:

„Vei ajunge la oameni ai Cărții. Primul lucru la care îi chemi să fie adorarea lui Allah, Cel Puternic și Măreț.”³

Într-o altă formulare se spune:

„Vei ajunge la oameni dintre cei ai Cărții. Primul lucru la care îi chemi să fie recunoașterea Unicității lui Allah Preaînaltul în adorare.”⁴

Într-o altă formulare:

„Vei merge la oameni ai Cărții. Când ajungi la ei, cheamă-i să mărturisească faptul că nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah și că Muḥammad este Trimisul lui Allah.”⁵

Monoteismul este, așadar, prima îndatorire a necredincioșilor și cu el se începe. El este primul lucru prin care omul intră în această religie. Religia se întemeiază pe monoteism, iar acesta este temelia pe care ea se clădește.

**Al patrulea:** monoteismul este pricina siguranței și a călăuzirii, atât în această lume, cât și în Viața de Apoi. Citește aceasta în cuvintele lui Allah Preaînaltul:

Cei care cred și nu își amestecă credința cu nedreptate, aceia au parte de siguranță și ei sunt călăuziți.

Siguranța se află în mâna lui Allah, iar El nu o dă decât celui care Îi recunoaște Unicitatea și Îi dedică Lui religia sa. Când acest verset a fost pogorât, companionilor le-a fost greu să îl înțeleagă, după cum arată hadithul autentic. Ei au venit la Profet ﷺ și au spus: „O, Trimis al lui Allah! Care dintre noi nu și-a făcut nedreptate lui însuși?” Adică nu este niciunul dintre noi care să nu se fi nedreptățit pe sine, în timp ce Allah spune:

Cei care cred și nu își amestecă credința cu nedreptate, aceia au parte de siguranță și ei sunt călăuziți.

Ar însemna, așadar, că noi nu am avea parte nici de siguranță și nici de călăuzire, fiindcă fiecare dintre noi s-a nedreptățit pe sine. Profetul ﷺ a spus:

„Nu despre aceasta este vorba.”

Adică nu acesta este înțelesul nedreptății în acest verset. „Oare nu ați citit cuvintele robului drept”, adică ale înțeleptului Luqmān:

Asocierea cu Allah este, cu adevărat, o mare nedreptate.

Profetul, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui, a explicat astfel că nedreptatea din acest verset înseamnă asocierea cu Allah. Pasajul arată că acela care crede și nu Îi face asociați are parte de siguranță și călăuzire în această lume și în Viața de Apoi. Aceasta este una dintre însușirile monoteismului: celui care Îi recunoaște Unicitatea, Allah îi dăruiește siguranță și călăuzire în această lume și în Viața de Apoi.

**Al cincilea:** monoteismul este ferit de tulburare și contradicție, spre deosebire de celelalte credințe, care sunt tulburate și contradictorii. Dovada este cuvântul Preaînaltului:

Dacă ar fi fost de la altcineva în afara lui Allah, ar fi găsit în el multe contradicții.

Credințele pe care oamenii le inventează și le născocesc cuprind multă tulburare și contradicție. Însă credința corectă, crezul sănătos și monoteismul neclintit, luate din Cartea lui Allah și din Sunna Profetului Său ﷺ, sunt ferite de toate acestea.

**Al șaselea:** monoteismul corespunde firii sănătoase și minții drepte. El este religia firii înnăscute, fiṭrah. Dacă omul ar fi lăsat potrivit firii sale, nu ar primi altceva în afara monoteismului, căci acesta se potrivește cu firea sa și, mai mult, este însăși această fire. Allah Preaînaltul spune:

Îndreaptă-ți chipul către religie, ca unul devotat numai lui Allah! Aceasta este firea lui Allah, potrivit căreia i-a creat pe oameni. Nu există schimbare în creația lui Allah. Aceasta este religia cea dreaptă, însă cei mai mulți oameni nu știu.

Asocierea cu Allah înseamnă, în schimb, ieșirea din firea înnăscută și abaterea de la ea. În Ṣaḥīḥ Muslim se află un hadith qudsī, în care Allah Preaînaltul a spus:

„I-am creat pe toți robii Mei devotați numai Mie, însă șeitanii au venit la ei și i-au îndepărtat de religia lor.”⁶

„I-am creat pe robii Mei devotați numai Mie”, adică potrivit firii înnăscute, care este monoteismul. Șeitanii au venit însă la ei și i-au îndepărtat de religia lor, adică i-au abătut de la ea.

În culegerea autentică este transmis de la Abū Hurayrah, Allah să fie mulțumit de el, că Profetul ﷺ a spus:

„Orice copil se naște potrivit firii înnăscute, însă părinții săi îl fac evreu ori creștin. Așa cum ajutați animalele să fete: găsiți printre ele vreunul mutilat înainte ca voi înșivă să îl mutilați?”⁷

Într-o altă formulare:

„Părinții săi îl fac evreu, creștin ori zoroastrian, așa cum un animal se naște întreg. Observați la el vreo mutilare?”⁸

Animalul iese din pântecele mamei sale întreg, cu urechile și membrele complete. Dacă îi este tăiat un picior din spate sau din față, o ureche ori altceva asemănător, aceasta nu face parte din felul în care a fost creat, ci este săvârșită de oameni după ce el s-a născut întreg și nevătămat. Profetul ﷺ a spus: „Înainte ca voi înșivă să îl mutilați.” Tot astfel, copilul se naște potrivit firii înnăscute. Dacă devine creștin, evreu ori zoroastrian sau cade în orice alt fel de abatere, rătăcire și deșertăciune, aceasta se întâmplă prin fapta părinților ori a mediului în care crește.

Tânărul dintre noi crește Așa cum l-a obișnuit tatăl său.

Profetul ﷺ a spus: „Părinții săi îl fac evreu, creștin ori zoroastrian”, însă nu a spus „îl fac musulman”, pentru că el a crescut și s-a născut potrivit firii înnăscute. Monoteismul este religia acestei firi, pe când asocierea cu Allah și celelalte rătăciri și deșertăciuni o contrazic și i se împotrivesc. Cât despre potrivirea monoteismului cu mintea dreaptă, o minte sănătoasă, care nu s-a abătut și nu a rătăcit, nu este mulțumită cu nimic în afara monoteismului și nu primește altceva. Cine ar avea o minte sănătoasă și ar primi să adore mai multe divinități ori să se lege de niște cupole ori de țărână?

Oare stăpâni diferiți sunt mai buni sau Allah, Unicul, Biruitorul? Nu adorați în afara Lui decât niște nume pe care le-ați dat voi și părinții voștri, pentru care Allah nu a pogorât nicio dovadă.

Zayd ibn ʿAmr ibn Nufayl, care Îi recunoscuse Unicitatea lui Allah încă din vremea preislamică, a spus după ce a părăsit religia neamului său:⁹

„Unui singur Domn ori unei mii de stăpâni Să le slujesc, când treburile se împart? I-am lăsat deoparte pe al-Lāt și pe al-ʿUzzā; Așa face omul puternic și răbdător. Nu îi slujesc nici lui al-ʿUzzā, nici celor două fiice ale sale, Nici celor doi idoli ai lui Banū ʿAmr nu le slujesc.”

El le reproșa celor din Quraysh felul în care jertfeau și spunea:

„Oaia a fost creată de Allah; El a pogorât pentru ea apă din cer și a făcut să crească pentru ea hrană din pământ, iar voi o înjunghiați în numele altcuiva decât Allah!” Spunea acestea pentru a dezaproba fapta lor și pentru a arăta cât de gravă era.¹⁰

Pentru mintea omenească nu există nimic mai limpede și mai vădit decât cunoașterea desăvârșirii Creatorului acestei lumi, recunoașterea faptului că El este mai presus de orice lipsă și neajuns și închinarea numai Lui, cu smerenie și supunere. Trimișii au venit pentru a le aminti oamenilor această cunoaștere și pentru a o lămuri în amănunt. Frumusețea monoteismului și urâțenia asocierii cu Allah sunt, așadar, întipărite în mintea și în firea sănătoasă și sunt cunoscute de cel care are o inimă vie, o minte sănătoasă și o fire dreaptă.

**Al șaptelea:** monoteismul este adevărata legătură care rămâne și dăinuie în această lume și în Viața de Apoi. Între oameni nu există nicio legătură asemenea celei a monoteismului. Legătura dintre oamenii monoteismului și ai credinței dăinuie neîncetat în această lume și în Viața de Apoi:

Prietenii apropiați vor fi, în Ziua aceea, dușmani unii altora, în afara celor evlavioși.

Într-un alt verset, Allah a spus:

Și legăturile dintre ei se vor rupe.

Adică relațiile și legăturile. Orice legătură se va rupe, orice iubire va trece și orice apropiere va pieri, în afara iubirii, a legăturii și a apropierii întemeiate pe monoteism și pe credința în Allah, Cel Puternic și Măreț. Ceea ce este pentru Allah dăinuie și rămâne unit, iar ceea ce este pentru altcineva decât El se întrerupe și se desparte. Oricât de puternică ar fi legătura și oricât de adâncă apropierea, ea se va încheia cu siguranță, fie în această lume, fie în Viața de Apoi, în afara legăturii întemeiate pe recunoașterea Unicității lui Allah și pe o credință dreaptă în El. Această legătură dăinuie neîncetat în această lume și în Viața de Apoi.

**Al optulea:** sursa monoteismului este curată. El este luat dintr-un izvor dulce și dintr-o apă limpede: din Cartea lui Allah, Stăpânul măreției, și din Sunna Trimisului Său, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui, cel care nu vorbește după propria dorință; cuvântul său nu este decât o revelație trimisă lui. Vom vorbi mai departe, în amănunt, despre această temă.

**Al nouălea:** monoteismul este statornic și ocrotit. Allah, Binecuvântat și Preaînalt, a luat asupra Sa păstrarea acestui monoteism, păstrarea și dăinuirea acestei religii. Allah, Cel Puternic și Măreț, a spus:

El este Cel care L-a trimis pe Mesagerul Său cu dreapta călăuzire și cu religia adevărului, pentru a o face să biruiască asupra tuturor religiilor, chiar dacă cei care Îi fac asociați sunt potrivnici.

Allah, Cel Slăvit și Preaînalt, a spus:

Allah îi apără pe cei care cred.

Allah Preaînaltul a spus:

Este o datorie pe care Ne-am asumat-o să îi ajutăm pe credincioși.

Allah, Cel Puternic și Măreț, a spus:

Allah îi întărește pe cei care cred prin cuvântul statornic, în viața lumească și în Viața de Apoi.

**Al zecelea:** monoteismul cuprinde numeroase roade, virtuți și urmări felurite, atât în această lume, cât și în Viața de Apoi. Vom vorbi despre câteva dintre ele la sfârșitul acestei teme și în încheierea ei.