Repere ale monoteismului

Tawḥīd este numele de acțiune al verbului waḥḥada, yuwaḥḥidu, tawḥīdan. Rădăcina acestui cuvânt arată unicitatea. Monoteismul față de Allah înseamnă a-L recunoaște ca unic și a-I nega orice asociat în drepturile Sale, Preaputernicul și Mărețul, și în ceea ce Îi aparține în exclusivitate. El nu are niciun asociat în nimic din ceea ce Îi aparține în exclusivitate și nici în vreunul dintre drepturile Sale asupra robilor Săi.

Stăpânirea — adică ocârmuirea acestui univers prin creare, dăruirea mijloacelor de trai, darea vieții, aducerea morții și rânduirea lucrurilor — se află între cele care Îi aparțin numai lui Allah, Preaputernicul și Mărețul.

Numele Sale cele mai frumoase, însușirile Sale preaînalte, voința Sa care se împlinește, puterea Sa cuprinzătoare și știința Sa nețărmurită, precum și toată desăvârșirea numelor și însușirilor Sale Îi aparțin numai lui Allah, Preaputernicul și Mărețul. Cine atribuie vreuneia dintre făpturi ceva din ceea ce Îi aparține numai lui Allah și-a anulat prin aceasta monoteismul.

Drepturile lui Allah, Preaputernicul și Mărețul, asupra robilor sunt ca ei să Îl adore și să nu Îi asocieze nimic. Astfel se spune în hadithul lui Muʿādh, Allah să fie mulțumit de el. Profetul ﷺ i-a spus: „Muʿādh, știi care este dreptul lui Allah asupra robilor și care este dreptul robilor la Allah?” Muʿādh a răspuns: „Allah și Trimisul Său știu cel mai bine.” Profetul ﷺ a zis: „Dreptul lui Allah asupra robilor este ca ei să Îl adore și să nu Îi asocieze nimic, iar dreptul robilor la Allah, Preaputernicul și Mărețul, este ca El să nu îl pedepsească pe cel care nu Îi asociază nimic.”¹¹ Așadar, adorarea este un drept al lui Allah, Preaputernicul și Mărețul. Cine îndreaptă ceva din adorare către altcineva în afara lui Allah și-a anulat prin aceasta monoteismul.

Monoteismul înseamnă, așadar, a-L recunoaște pe Allah, Preaputernicul și Mărețul, ca unic în drepturile Sale și în ceea ce Îi aparține în exclusivitate. Asocierea înseamnă a pune pe altcineva pe același plan cu Allah, Preaputernicul și Mărețul, în ceva din drepturile Sale ori din ceea ce Îi aparține numai Lui. Aceasta este realitatea monoteismului: să Îl recunoști pe Allah, Preaputernicul și Mărețul, ca unic și să nu Îi pui niciun asociat. El, Mărețul și Preaînaltul, a spus:

„Adorați-L pe Allah și nu Îi asociați nimic!”

Și a spus:

„Domnul tău a hotărât să nu adorați pe nimeni în afară de El.”

Și a spus:

„Nu li s-a poruncit decât să Îl adore pe Allah, curățindu-și religia pentru El.”

Versetele care arată acest înțeles sunt multe. De aici se limpezește că monoteismul este de trei feluri: monoteismul Stăpânirii, monoteismul numelor și însușirilor și monoteismul adorării.

Monoteismul Stăpânirii

Acesta înseamnă a-L recunoaște pe Allah, Preaputernicul și Mărețul, ca unic, crezând că numai El este Creatorul, Dătătorul mijloacelor de trai, Stăpânul, Binefăcătorul și Ocârmuitorul, fără să aibă vreun asociat în nimic din acestea. Cel Preaînalt a spus:

„Spune: «Cine este Domnul cerurilor și al pământului?» Spune: «Allah.»”

Și a spus:

„Spune: «Cui îi aparțin pământul și cei de pe el, dacă știți?» Vor spune: «Lui Allah.» Spune: «Oare nu vă aduceți aminte?» Spune: «Cine este Domnul celor șapte ceruri și Domnul Tronului măreț?» Vor spune: «Lui Allah Îi aparțin.» Spune: «Oare nu vă temeți?» Spune: «În mâna cui se află stăpânirea tuturor lucrurilor, El fiind Cel care ocrotește și împotriva Căruia nimeni nu poate ocroti, dacă știți?» Vor spune: «Lui Allah Îi aparține.» Spune: «Atunci cum sunteți amăgiți?»”

Și a spus:

„Acesta este Allah, Domnul vostru. Binecuvântat este Allah, Domnul lumilor!”

Și a spus:

„Allah este Creatorul tuturor lucrurilor și El este Ocrotitor peste toate lucrurile.”

Și sunt și alte versete.

Monoteismul numelor și însușirilor

Al doilea fel înseamnă a-L recunoaște pe Allah, Preaputernicul și Mărețul, ca unic prin numele Sale cele mai frumoase și însușirile Sale preaînalte, amintite în Cartea Sa și în Sunnah Profetului Său ﷺ. Allah Preaînaltul a spus:

„Allah! Nu există nicio divinitate în afară de El. Ale Lui sunt numele cele mai frumoase.”

Și a spus:

„Spune: «Chemați-L Allah sau chemați-L al-Raḥmān! Oricum L-ați chema, ale Lui sunt numele cele mai frumoase.»”

El, Mărețul și Preaînaltul, a spus:

„El este Allah, în afara Căruia nu există nicio divinitate: Cunoscătorul celor nevăzute și al celor văzute. El este Cel Milostiv, Îndurătorul. El este Allah, în afara Căruia nu există nicio divinitate: Regele, Cel Sfânt, Cel fără cusur, Dătătorul siguranței, Veghetorul, Atotputernicul, Biruitorul, Cel Preaînalt în măreție. Slăvit este Allah față de ceea ce Îi asociază! El este Allah: Creatorul, Întemeietorul, Dătătorul chipurilor. Ale Lui sunt numele cele mai frumoase. Tot ce se află în ceruri și pe pământ Îl slăvește. El este Atotputernicul, Înțeleptul.”

Monoteismul adorării

Al treilea fel înseamnă a-I îndrepta numai lui Allah adorarea, precum ruga, nădejdea, teama, juruința, jertfa, rugăciunea, postul și celelalte acte de adorare; a curăța religia pentru El și a se dezice de asociere. După cum Allah, Mărețul și Preaînaltul, a spus:

„Nu li s-a poruncit decât să Îl adore pe Allah, curățindu-și religia pentru El.”

Și a spus:

„Numai lui Allah I se cuvine religia curată.”

Și a spus:

„Spune: «Rugăciunea mea, jertfa mea, viața mea și moartea mea sunt pentru Allah, Domnul lumilor. El nu are niciun asociat. Aceasta mi s-a poruncit.»”

Profetul ﷺ a spus: „Cine moare chemând în afara lui Allah un egal intră în Foc.”¹² Acesta este monoteismul și aceasta este realitatea sa.

Fiecare dintre aceste trei feluri are un contrariu:

Dacă ai înțeles că monoteismul Stăpânirii înseamnă a mărturisi că Allah Preaînaltul este Creatorul, Dătătorul mijloacelor de trai, Cel care dă viața și aduce moartea, Rânduitorul tuturor lucrurilor și Ocârmuitorul tuturor făpturilor Sale, fără să aibă vreun asociat în împărăția Sa, atunci contrariul său este credința robului că, alături de Allah, există un alt ocârmuitor care face ceea ce numai Allah, Preaputernicul și Mărețul, poate face.

Dacă ai înțeles că monoteismul numelor și însușirilor înseamnă ca Allah să fie chemat cu numele cu care El Însuși S-a numit, să fie descris prin ceea ce El Însuși Și-a atribuit și prin ceea ce Trimisul Său Muḥammad ﷺ I-a atribuit, respingând în privința Lui asemănarea ori echivalența cu făpturile, atunci contrariul său cuprinde două lucruri, care intră amândouă sub numele abaterii de la adevăr:

**Primul:** negarea acestora în privința lui Allah, Preaputernicul și Mărețul, și nerecunoașterea însușirilor desăvârșirii și a atributelor măreției Sale, statornicite prin Carte și Sunnah.

**Al doilea:** asemănarea însușirilor lui Allah Preaînaltul cu însușirile făpturilor Sale. Cel Preaînalt a spus:

„Nimic nu este asemenea Lui. El este Cel care Aude, Cel care Vede.”

Și a spus:

„El știe ce este înaintea lor și ce este în urma lor, dar ei nu Îl cuprind cu știința.”

Dacă ai înțeles că monoteismul adorării înseamnă a-I îndrepta numai lui Allah Preaînaltul toate felurile de adorare și a nega adorarea oricui în afara Lui, Binecuvântatul și Preaînaltul, atunci contrariul său este îndreptarea a ceva din felurile de adorare către altcineva în afara lui Allah, Preaputernicul și Mărețul. Acesta este lucrul cel mai răspândit printre cei care Îi asociază lui Allah și în privința lui s-a purtat disputa dintre toți trimișii și neamurile lor.¹³