Repere ale monoteismului

Monoteismul are roade fără număr și foloase care nu pot fi cuprinse. Privește la trimiterea către acestea din cuvintele Celui Preaînalt:

„Nu ai văzut cum Allah a dat pilda unui cuvânt bun, asemenea unui pom bun, cu rădăcina statornică și ramurile în cer, care își dă roadele în orice vreme?”

Adică roadele și foloasele sale. Foloasele monoteismului și roadele sale pentru rob, în această viață și în Viața de Apoi, nu au hotar și nu pot fi cuprinse. Vom spune, în linii mari:

**Orice bine** pe care robul îl dobândește în această lume și în Viața de Apoi și orice rău de care scapă în această lume și în Viața de Apoi se află printre roadele și urmările monoteismului. Dacă intrăm în câteva amănunte despre acestea, printre cele mai mari roade și urmări ale monoteismului se numără faptul că el îndreaptă faptele și le curățește. Faptele, oricare și oricâte ar fi, nu sunt drepte și nu sunt primite de la cel care le face decât prin monoteism. El este pentru fapte asemenea temeliei pentru clădire și asemenea rădăcinilor pentru pomi.

De aceea Allah Preaînaltul a spus:

„Cel care dorește Viața de Apoi și se străduiește pentru ea așa cum se cuvine, fiind credincios — strădania acestora va fi răsplătită.”

Și a spus:

„Cel care face fapte bune, bărbat sau femeie, fiind credincios, va primi de la Noi o viață bună. Îi vom răsplăti negreșit după cele mai bune fapte pe care le făceau.”

Așadar, monoteismul este cel care îndreaptă faptele și le curățește. Chiar dacă omul ar avea foarte multe fapte, într-un număr mare, ele nu sunt primite de la el decât dacă sunt întemeiate pe monoteism. Allah Preaînaltul a spus:

„Nu îi împiedică să le fie primite cheltuielile decât faptul că nu au crezut în Allah și în Trimisul Său.”

Și a spus:

„Cel care tăgăduiește credința și-a zădărnicit fapta.”

Și a spus:

„Ți s-a revelat ție și celor de dinaintea ta: «Dacă Îi asociezi lui Allah, fapta ta va fi negreșit zădărnicită.»”

Monoteismul îndreaptă, așadar, faptele, iar ele nu sunt drepte decât prin el.

**Monoteismul este pricina izbânzii și a înălțării** în această lume și în Viața de Apoi:

„Aceștia urmează călăuzirea Domnului lor și aceștia sunt cei care izbândesc.”

Oamenii monoteismului sunt cei călăuziți și cei care izbândesc. Izbânda este cel mai cuprinzător cuvânt spus despre dobândirea binelui. Cel care izbândește este acela care a dobândit binele acestei lumi și al Vieții de Apoi. Binele nu se dobândește și nu se obține, în această lume și în Viața de Apoi, decât prin monoteismul față de Allah și prin curățirea religiei pentru El, Preaputernicul și Mărețul.

**Printre roadele monoteismului** se află faptul că este o pricină a dobândirii cinstirii lui Allah, Preaputernicul și Mărețul, și a Paradisului Său, precum și o pricină a izbăvirii de pedeapsa și mânia Lui. Cine Îl întâlnește pe Allah, Preaputernicul și Mărețul, mărturisindu-I unicitatea intră în Paradis. Iar cine Îl întâlnește — să ne ferească Allah! — asociindu-I ceva intră în Foc și rămâne în el pentru vecie. Allah, Preaputernicul și Mărețul, a spus:

„Allah nu iartă să I se asocieze ceva, dar iartă ceea ce este mai prejos de aceasta cui voiește.”

Așadar, printre urmările și roadele monoteismului se află dobândirea Paradisului și izbăvirea de Foc.

Dacă omul împlinește monoteismul la treapta obligatorie ori la cea recomandată, izbăvirea sa înseamnă să nu intre în Foc. Dacă este însă om al monoteismului, dar a săvârșit neascultări și păcate mai prejos de asociere, izbăvirea sa înseamnă să nu rămână veșnic în el, căci numai cel care Îi asociază lui Allah rămâne veșnic în Foc. După cum se spune în hadith: „Îngerilor li s-a poruncit să îi scoată din Foc pe cei care nu Îi asociaseră nimic lui Allah, dintre cei care spun «Nu există nicio divinitate în afară de Allah» și asupra cărora Allah Preaînaltul a voit să Se îndure.”¹⁹

**Printre roadele sale** se află și faptul că este una dintre cele mai mari pricini ale deschiderii pieptului. După desăvârșirea, tăria și sporirea sa, pieptul celui care îl are se deschide. Allah Preaînaltul a spus:

„Oare cel căruia Allah i-a deschis pieptul către Islam și care urmează o lumină de la Domnul său?”

Și a spus:

„Celui pe care Allah voiește să îl călăuzească îi deschide pieptul către Islam. Iar celui pe care voiește să îl lase în rătăcire îi face pieptul îngust și apăsat, ca și cum ar urca în cer.”

Monoteismul este, așadar, una dintre cele mai mari pricini ale deschiderii pieptului, iar asocierea și rătăcirea sunt printre cele mai mari pricini ale strâmtorării lui.

**Printre roadele sale** se află și faptul că Allah le-a făgăduit oamenilor săi cinstire și biruință în această lume, întărire pe pământ și îndreptarea stării lor. Allah Preaînaltul a spus:

„Allah le-a făgăduit celor dintre voi care cred și fac fapte bune că îi va face urmași pe pământ, așa cum i-a făcut pe cei de dinaintea lor, că le va întări religia pe care a ales-o pentru ei și că le va schimba teama în siguranță. Ei Mă adoră fără să Îmi asocieze nimic. Iar cei care tăgăduiesc după aceasta, aceștia sunt nelegiuiții.”

**Tot printre ele** se află faptul că monoteismul îi deschide robului poarta binelui, a bucuriei, a desfătării, a veseliei, a încântării și a liniștii. Allah Preaînaltul a spus:

„Cei care cred și ale căror inimi se liniștesc prin pomenirea lui Allah. Oare nu prin pomenirea lui Allah se liniștesc inimile?”

Și a spus:

„Când va veni la voi călăuzirea Mea, cine urmează călăuzirea Mea nu se va rătăci și nu va fi nefericit. Iar cine se întoarce de la pomenirea Mea va avea o viață strâmtorată și îl vom aduna în Ziua Învierii orb.”

Așadar, acestea sunt câteva repere despre acest subiect măreț. Îl rog pe Allah, Preaputernicul și Mărețul, să ne facă tuturor de folos ceea ce ne-a învățat, să îl facă o dovadă în favoarea noastră, nu împotriva noastră, și să ne călăuzească pe calea dreaptă.

Allah știe cel mai bine. Binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra robului și Trimisului Său, Profetul nostru Muḥammad, asupra întregii sale familii și a tuturor companionilor săi.