Înțelesul mărturisirii «Lā ilāha illā Allāh»

Când această mărturisire este rostită cu adevăr și sinceritate, iar cerințele ei sunt împlinite lăuntric și exterior, ea are efecte lăudabile asupra individului și a comunității. Printre cele mai importante se numără:

1. Unirea, din care rezultă puterea musulmanilor și biruința asupra dușmanului lor, fiindcă urmează o singură religie și un singur crez. Preaînaltul spune:

Țineți-vă cu toții strâns de funia lui Allah și nu vă dezbinați!

Preaînaltul spune și:

El este Cel care te-a întărit prin ajutorul Său și prin credincioși și le-a unit inimile. Chiar dacă ai fi cheltuit tot ceea ce este pe pământ, nu le-ai fi unit inimile, dar Allah le-a unit. El este Atotputernic, Înțelept.

Deosebirea de crez pricinuiește dezbinare, ceartă și lupte, după cum spune Preaînaltul:

Tu nu ai nimic de-a face cu cei care și-au dezbinat religia și au devenit secte.

Preaînaltul spune și:

Însă ei și-au împărțit religia între ei în grupări, fiecare grupare bucurându-se de ceea ce are.

Nimic nu-i unește pe oameni în afară de crezul credinței și al monoteismului, care este înțelesul mărturisirii „Lā ilāha illā Allāh”. Ia drept pildă starea arabilor înainte de Islam și după el.

2. Siguranța și liniștea în societatea monoteistă, care trăiește potrivit cerinței mărturisirii „Lā ilāha illā Allāh”. Fiecare membru al ei ia ceea ce Allah i-a îngăduit și părăsește ceea ce Allah i-a interzis, răspunzând crezului său care îi cere aceasta. Se oprește astfel de la atacuri, nedreptate și agresiune, iar în locul lor vin întrajutorarea, iubirea și loialitatea pentru Allah, împlinind cuvintele Preaînaltului:

Credincioșii sunt frați.

Aceasta se vede limpede în starea arabilor înainte de a urma această mărturisire și după ce au urmat-o. Mai înainte erau dușmani care se luptau între ei și se lăudau cu uciderea, jaful și prada. După ce au urmat-o, au devenit frați care se iubesc, după cum spune Preaînaltul:

Muḥammad este Trimisul lui Allah, iar cei care sunt alături de el sunt aspri cu necredincioșii și îndurători între ei.

Preaînaltul spune și:

Pomeniți binefacerea lui Allah asupra voastră: erați dușmani, iar El v-a unit inimile și, prin binefacerea Sa, ați devenit frați.

3. Dobândirea întâietății și a stăpânirii pe pământ, curăția religiei și statornicia în fața curentelor de idei și principii diferite. Allah Preaînaltul spune:

Allah le-a făgăduit celor dintre voi care cred și săvârșesc fapte bune că îi va face stăpâni pe pământ, așa cum i-a făcut stăpâni pe cei dinaintea lor, că le va întări religia pe care a ales-o pentru ei și că le va schimba teama în siguranță. Ei Mă adoră și nu-Mi asociază nimic.

Slăvitul a legat dobândirea acestor țeluri înalte de adorarea numai a Lui, fără asociat, care este înțelesul și cerința mărturisirii „Lā ilāha illā Allāh”.

4. Liniștea sufletească și statornicia minții pentru cel care spune „Lā ilāha illā Allāh” și îi împlinește cerințele. El adoră un singur Domn, Îi cunoaște voia și ceea ce Îl mulțumește și face acestea, cunoaște ceea ce Îl mânie și se ferește de aceasta. El se deosebește de acela care adoră divinități numeroase, fiecare având o voință și o cârmuire diferite de ale celeilalte. Preaînaltul spune:

Sunt mai buni niște domni deosebiți sau Allah, Unicul, Stăpânul Atotbiruitor?

Preaînaltul spune:

Allah a dat drept pildă un om care aparține unor asociați ce se ceartă între ei și un om care aparține în întregime unui singur om. Oare sunt cei doi deopotrivă?

Imamul Ibn al-Qayyim, Allah să aibă milă de el, a spus: „Aceasta este o pildă pe care Allah, Slăvitul, a dat-o pentru politeist și monoteist. Politeistul este asemenea unui rob stăpânit de mai mulți oameni care se ceartă, se contrazic și se învrăjbesc. Omul certăreț este cel cu purtare rea.

Întrucât politeistul adoră divinități felurite, el este asemănat cu un rob stăpânit de mai mulți oameni care își dispută slujirea pe care o primesc de la el. El nu poate dobândi mulțumirea tuturor. Monoteistul, fiindcă Îl adoră numai pe Allah, este asemenea unui rob al unui singur om, care îi aparține în întregime, îi cunoaște țelurile și știe calea către mulțumirea lui. El este ferit de cearta asociaților asupra sa, aparținând stăpânului său fără nicio dispută, în timp ce stăpânul este blând, milostiv și plin de grijă față de el, îi face bine și se îngrijește de folosurile lui. Oare acești doi robi sunt deopotrivă?” Iʿlām al-muwaqqiʿīn, 1/187.

5. Dobândirea înălțării și a rangului înalt, în această lume și în Viața de Apoi, pentru oamenii mărturisirii „Lā ilāha illā Allāh”. Preaînaltul spune:

Fiți drepți în credință față de Allah, fără să-I asociați nimic! Cel care Îi asociază ceva lui Allah este ca și cum ar cădea din cer, iar păsările l-ar înșfăca sau vântul l-ar arunca într-un loc îndepărtat.

Versetul arată că monoteismul este înălțare și ridicare, iar politeismul este coborâre, înjosire și cădere.

Marele învățat Ibn al-Qayyim, Allah să aibă milă de el, a spus: „El a asemănat credința și monoteismul, în înălțimea, întinderea și cinstea lor, cu cerul, care este locul urcării și al coborârii lor. Din el au coborât pe pământ și către el urcă de pe pământ. L-a asemănat pe cel care părăsește credința și monoteismul cu omul care cade din cer în adâncul cel mai de jos, în strâmtorare puternică și dureri adunate. A asemănat păsările care îi înșfacă mădularele și îl sfâșie în toate părțile cu diavolii pe care Allah Preaînaltul îi trimite și care îl împing, îl tulbură și îl neliniștesc către locurile pieirii sale. Vântul care îl aruncă într-un loc îndepărtat este propria sa patimă, care îl împinge să se arunce în locul cel mai de jos și mai îndepărtat de cer.” Iʿlām al-muwaqqiʿīn, p. 180.

6. Ocrotirea vieții, averii și onoarei, după cuvintele Profetului ﷺ: „Mi s-a poruncit să lupt împotriva oamenilor până când spun «Lā ilāha illā Allāh». Dacă o spun, își ocrotesc de mine viețile și averile, în afară de dreptul ei.” Relatat de al-Bukhārī, 13/217. Expresia „în afară de dreptul ei” înseamnă că, dacă o spun, dar refuză să-i împlinească dreptul — adică monoteismul pe care îl cere, îndepărtarea de politeism și împlinirea stâlpilor Islamului —, ea nu le ocrotește averile și viețile. Dimpotrivă, ei sunt uciși, iar averile lor sunt luate drept pradă pentru musulmani, așa cum au făcut Profetul ﷺ și califii săi.

Această mărturisire are, așadar, efecte mărețe asupra individului și a comunității, în actele de adorare, în tranzacții, în bunele purtări și în caracter.

Izbânda vine numai de la Allah. Allah să-l binecuvânteze pe Profetul nostru Muḥammad și pe întreaga sa familie și pe toți companionii săi și să le dăruiască pace.