Îndrumar concis pentru rânduielile înmormântării

Purtarea și înhumarea persoanei decedate sunt obligații colective pentru musulmanii care află de situația ei. Înhumarea este rânduită prin Coran și Sunna. Allah Preaînaltul a spus:

Nu am făcut Noi pământul un loc care îi adună pe cei vii și pe cei morți?

Preaînaltul a mai spus:

Apoi îi dă moartea și face să fie îngropat.

Adică a făcut să fie înhumat. Hadithurile despre înhumarea persoanei decedate sunt numeroase. Ea este o faptă de bine, de ascultare, de cinstire a persoanei decedate și de grijă față de aceasta.

Este recomandat ca trupul să fie însoțit în cortegiul funerar până la mormânt. În cele două Ṣaḥīḥ-uri se spune: „Cel care ia parte la funeralii până când se împlinește rugăciunea pentru persoana decedată primește un qīrāṭ, iar cel care rămâne până la înhumare primește doi qīrāṭ.” A fost întrebat: „Ce sunt cei doi qīrāṭ?” A răspuns: „Asemenea a doi munți uriași.”⁸ În relatarea lui al-Bukhārī apare formularea „cel care însoțește”, iar în cea a lui Muslim: „cel care pleacă împreună cu cortegiul, apoi îl urmează până la înhumare”.⁹ Acest hadith, cu relatările sale, îndeamnă la însoțirea trupului până la mormânt.

Este recomandat ca acela care însoțește cortegiul să participe la purtarea trupului, dacă poate. Nu este nimic rău în a-l transporta într-o mașină ori pe un animal, mai ales dacă cimitirul este departe. Este recomandat să se meargă cu pas grăbit, potrivit cuvintelor sale ﷺ: „Grăbiți-vă cu trupul celui decedat! Dacă a fost drept, îl duceți spre un bine; dacă a fost altfel, îndepărtați de pe umerii voștri un rău.”¹⁰ Relatat de al-Bukhārī și Muslim. Graba nu trebuie însă să fie excesivă.

Cei care poartă trupul și cei care îl însoțesc trebuie să fie liniștiți. Nu își ridică glasurile nici prin recitare, nici prin alte rostiri, precum tahlīl, pomenire ori îndemnul „Cereți iertare pentru el” și altele asemănătoare, deoarece aceasta este o inovație și o asemănare cu oamenii Scripturii. Le este interzis femeilor să iasă în cortegiile funerare, potrivit hadithului lui Umm ʿAṭiyya: „Ni s-a interzis să urmăm cortegiile funerare.”¹¹ Femeile nu ieșeau cu cortegiile funerare în vremea Trimisului lui Allah ﷺ; însoțirea lor este, așadar, numai pentru bărbați.

Este recomandat ca mormântul să fie adâncit și lărgit, potrivit cuvintelor sale ﷺ: „Săpați, lărgiți și adânciți!” Al-Tirmidhī a spus că este un hadith bun și autentic. Este recomandat ca mormântul femeii să fie acoperit când aceasta este coborâtă în el, deoarece ea trebuie ferită de priviri. Este recomandat ca persoana care coboară trupul în mormânt să spună:

În numele lui Allah și pe religia Trimisului lui Allah.

Aceasta potrivit cuvintelor sale ﷺ: „Când îi așezați pe cei morți ai voștri în morminte, spuneți: «În numele lui Allah și pe religia Trimisului lui Allah ﷺ».”¹² L-au relatat cei cinci, în afară de al-Nasāʾī, iar al-Tirmidhī l-a considerat bun.

Persoana decedată este așezată în nișa laterală a mormântului, pe partea dreaptă, cu fața spre qibla, potrivit cuvintelor sale ﷺ despre Kaʿba: „Este qibla voastră, vii și morți.”¹³ Relatat de Abū Dāwūd și de alții.

Sub cap se pune o cărămidă nearsă, o piatră ori pământ, iar trupul este apropiat de peretele din față al mormântului. În spatele lui se pune pământ care să îl sprijine, ca să nu cadă pe față și să nu se întoarcă pe spate. Deschizătura nișei este apoi închisă cu cărămizi nearse și lut până când este bine astupată, după care se aruncă pământ peste ea. Nu se adaugă pământ adus din altă parte. Mormântul se ridică deasupra solului cât distanța dintre degetul mare și cel mic ale mâinii întinse și are formă bombată, asemenea unei cocoașe, pentru ca apa torenților să se scurgă de pe el. Se pun deasupra pietricele și se stropește cu apă, pentru ca pământul să se lege și să nu fie împrăștiat. Rostul ridicării lui cu această măsură este să se știe că acolo se află un mormânt și să nu se calce pe el. Nu este nimic rău în a pune semne de piatră la cele două capete, pentru a-i arăta marginile și a-l putea recunoaște, fără a scrie pe ele.

După înhumare, este recomandat ca musulmanii să stea lângă mormânt, să facă invocații și să ceară iertare pentru persoana decedată, fiecare în parte. După ce termina înhumarea, Profetul ﷺ stătea lângă mormânt și spunea: „Cereți iertare pentru fratele vostru și cereți statornicie pentru el, căci acum este întrebat.”¹⁴ Relatat de Abū Dāwūd. Cât despre recitarea unor pasaje din Coran lângă mormânt, aceasta este o inovație, fiindcă nu au făcut-o nici Trimisul lui Allah ﷺ, nici nobilii săi companioni, iar „orice inovație este rătăcire”.

Este interzis să se construiască pe morminte, să fie tencuite cu ipsos ori să se scrie pe ele, potrivit cuvintelor lui Jābir: „Trimisul lui Allah ﷺ a interzis tencuirea mormântului cu ipsos, șederea pe el și construirea deasupra lui.”¹⁵ Relatat de Muslim. Al-Tirmidhī a relatat de la Jābir, ca vorbă a Profetului ﷺ, și a declarat autentic hadithul: „A interzis tencuirea mormintelor cu ipsos, scrierea pe ele și călcarea lor.”¹⁶ Acestea sunt mijloace care duc la asocierea altora cu Allah și la atașarea de mausolee: când oamenii neștiutori văd construcțiile și podoabele de deasupra unui mormânt, se atașează de el.

Este interzisă iluminarea mormintelor — adică luminarea lor cu lămpi electrice ori cu altceva —, precum și transformarea lor în locuri de rugăciune: construirea de moschei deasupra lor și rugăciunea lângă ele sau în direcția lor. Le este interzis femeilor să viziteze mormintele, potrivit cuvintelor sale ﷺ: „Allah le-a blestemat pe femeile care vizitează mormintele și pe cei care fac deasupra lor moschei și pun lămpi.”¹⁷ Relatat de autorii Sunan-urilor. În relatarea autentică se spune: „Allah i-a blestemat pe evrei și pe creștini: au făcut din mormintele profeților lor locuri de rugăciune.”¹⁸ Cinstirea exagerată a mormintelor prin construirea deasupra lor și alte fapte asemănătoare este originea politeismului din lume.

Este interzisă necinstirea mormintelor prin mersul pe ele, călcarea lor cu încălțămintea, șederea pe ele, transformarea lor în locuri de strângere a gunoaielor ori vărsarea apei peste ele. Muslim a relatat de la Abū Hurayrah, ca vorbă a Profetului ﷺ: „Mai bine ar fi ca unul dintre voi să se așeze pe un cărbune aprins, care să-i ardă hainele și să-i ajungă la piele, decât să se așeze pe un mormânt.”¹⁹ Imamul Ibn al-Qayyim, Allah să aibă milă de el, a spus: „Cine cugetă la interdicția lui de a ședea pe mormânt, de a se rezema de el și de a călca pe el înțelege că interdicția a fost dată din respect pentru cei care locuiesc acolo, ca să nu se calce cu încălțămintea pe capetele lor.”