Îndrumar concis pentru rânduielile înmormântării

Este recomandat să ne amintim adesea de moarte și să ne pregătim pentru ea, potrivit cuvintelor sale ﷺ: „Amintiți-vă adesea de cea care curmă plăcerile”,² adică moartea. L-au relatat cei cinci, cu lanțuri de transmitere autentice, iar Ibn Ḥibbān, al-Ḥākim și alții l-au declarat autentic.

Este îngăduit tratamentul cu mijloace permise, deoarece Allah nu a trimis nicio boală fără să trimită pentru ea și un leac. Nu este îngăduit tratamentul cu lucruri interzise, fie alimente, fie alte lucruri, precum vinul și impuritățile. În relatarea autentică de la Ibn Masʿūd se spune: „Allah nu a pus vindecarea comunității mele în ceea ce i-a interzis.” Tot astfel, nu este îngăduit tratamentul prin ceea ce strică crezul: vrăjitorie, șarlatanie, sacrificiu adus altcuiva decât lui Allah ori mersul la ghicitori și astrologi. Bolnavul trebuie să se căiască înaintea lui Allah, deoarece căința este obligatorie în orice împrejurare, iar în timpul bolii este cu atât mai necesară.

El trebuie să lase instrucțiuni cu privire la drepturile pe care le are și la obligațiile care îi revin, precum și la bunurile încredințate lui, ca acestea să fie înapoiate proprietarilor. Să lase și dispoziții pentru îngrijirea copiilor săi minori. Este recomandat să i se amintească celui aflat în pragul morții să spună „Lā ilāha illā Allāh” — nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah —, potrivit cuvintelor sale ﷺ: „Îndemnați-i pe cei aflați în pragul morții dintre voi să spună: Lā ilāha illā Allāh.”³ Relatat de Muslim. Este recomandat să fie îndreptat spre qibla. După ce moare, este recomandat să i se închidă ochii și să fie acoperit cu o pânză. Se grăbește, pe cât este cu putință, pregătirea lui pentru înhumare. Trebuie grăbită achitarea datoriilor sale și împlinirea testamentului, potrivit cuvintelor sale ﷺ: „Sufletul dreptcredinciosului rămâne legat de datoria lui până când aceasta este achitată pentru el.”⁴ Relatat de Aḥmad și al-Tirmidhī, care l-a considerat bun.