Îndrumar concis pentru rânduielile înmormântării

Este recomandat să îi fie transmise condoleanțe celui lovit de moartea cuiva, să fie îndemnat la răbdare și să se facă invocații pentru persoana decedată. Ibn Mājah a relatat, printr-un lanț ai cărui transmițători sunt demni de încredere, de la ʿAmr ibn Ḥazm, ca vorbă a Profetului ﷺ: „Nu este dreptcredincios care să îi aducă mângâiere fratelui său într-o nenorocire fără ca Allah să îl îmbrace, în Ziua Învierii, cu veșmintele cinstei.”²⁰ Au fost transmise și alte hadithuri cu acest înțeles. Formula de condoleanțe este:

Allah să-ți mărească răsplata, să-ți dăruiască o bună mângâiere și să-l ierte pe cel decedat al tău!

Nu se cuvine să se organizeze șederi pentru primirea condoleanțelor și să se anunțe acest lucru, așa cum fac unii oameni astăzi. Este recomandat să se pregătească hrană pentru familia persoanei decedate și să îi fie trimisă, potrivit cuvintelor sale ﷺ: „Pregătiți hrană pentru familia lui Jaʿfar, căci le-a venit ceva care îi ține ocupați.”²¹ Relatat de Aḥmad și al-Tirmidhī, care l-a considerat bun.

Cât despre ceea ce fac unii oameni astăzi — familia persoanei decedate pregătește un loc pentru adunarea oamenilor, face mâncare, angajează recitatori pentru recitarea Coranului și suportă cheltuieli pentru aceasta —, acestea fac parte din adunările de doliu interzise și înnoite în religie. Imamul Aḥmad a relatat de la Jarīr ibn ʿAbd Allāh: „Socoteam adunarea la familia persoanei decedate și pregătirea hranei după înhumare drept parte din bocet.”²² Lanțul său de transmitere este alcătuit din transmițători demni de încredere.

Shaykh al-Islām Ibn Taymiyya, Allah să aibă milă de el, a spus: „Faptul că familia lovită de nenorocire îi adună pe oameni la masa ei pentru ca aceștia să recite și să îi dăruiască răsplata persoanei decedate nu era cunoscut la înaintași. Mai multe grupuri de învățați l-au socotit nerecomandat din mai multe motive.” Aici se încheie citatul.

Al-Ṭurṭūshī a spus: „Adunările de doliu sunt oprite prin consensul învățaților. O asemenea adunare este strângerea oamenilor din pricina nenorocirii; este o inovație condamnabilă pentru care nu s-a transmis nimic. La fel, adunările care îi urmează în a doua, a treia, a patra ori a șaptea zi, după o lună sau după un an sunt un lucru foarte grav. Dacă se folosesc bunuri din moștenire și printre moștenitori se află cineva pus sub tutelă ori cineva care nu și-a dat încuviințarea, este interzis atât să se facă aceasta, cât și să se mănânce din acea hrană.” Aici se încheie citatul.