Dovezile categoriilor tawḥīd-ului

Allah, Slăvitul, a relatat în Cartea Sa că politeiștii recunosc tawḥīd al-rubūbiyya. Allah Preaînaltul a spus:

El a mai spus:

Și a mai spus:

Allah Preaînaltul a spus:

Ei Îl cunoșteau, așadar, pe Allah și recunoșteau stăpânirea Sa, împărăția Sa și puterea Sa de a supune. Cu toate acestea, această recunoaștere nu le folosește și nu îi salvează. Cauza este tocmai faptul că Îi asociază pe alții în unicitatea adorării, care reprezintă sensul mărturisirii „Lā ilāha illā Allāh”. De aceea, Allah Preaînaltul a spus despre ei:

Ibn ʿAbbās a spus: „O parte din credința lor constă în faptul că, dacă sunt întrebați: «Cine a creat cerul? Cine a creat pământul? Cine a creat munții?», ei răspund: «Allah», deși sunt politeiști.”

ʿIkrima a spus: „Îi întrebi: «Cine i-a creat pe ei și cine a creat cerurile și pământul?», iar ei spun: «Allah». Aceasta este credința lor în Allah, în vreme ce ei adoră pe altcineva în afara Lui.”

Mujāhid a spus: „Credința lor constă în cuvintele: «Allah ne-a creat, ne dă hrană și ne dă moartea». Aceasta este o credință însoțită de asociere, prin adorarea altcuiva.”

ʿAbd al-Raḥmān ibn Zayd ibn Aslam a spus: „Nu există nimeni care să adore pe altcineva alături de Allah fără să creadă în Allah și să-L recunoască drept Domnul său, Creatorul său și Dătătorul său de hrană, în vreme ce Îi asociază pe alții. Nu vezi cum a spus Ibrāhīm:

El știa că ei Îl adorau pe Domnul lumilor alături de celelalte lucruri pe care le adorau. A spus: «Nimeni nu Îi asociază pe alții fără să creadă în El. Nu vezi cum spuneau arabii:

Îți răspund chemării, Allah, Îți răspund chemării! Îți răspund chemării, nu ai niciun asociat, în afară de un asociat care Îți aparține: Tu îl stăpânești pe el și tot ceea ce stăpânește el.

Politeiștii spuneau aceste cuvinte.»”²

Allah, Binecuvântat și Preaînaltul, a mai spus:

Ibn ʿAbbās, Allah să fie mulțumit de amândoi, a spus: „Adică: nu-I asociați lui Allah alți semeni, care nu aduc nici folos, nici vătămare, în vreme ce știți că nu aveți alt Domn care să vă dea hrană în afara Lui. Știți că unicitatea Lui, la care vă cheamă Trimisul ﷺ, este adevărul în care nu există îndoială.”

Qatāda a spus: „Adică știți că Allah v-a creat pe voi și a creat cerurile și pământul, apoi Îi faceți semeni!”³

Ibn al-Qayyim, Allah să aibă milă de el, a transmis de la Ibn ʿAbbās, Allah să fie mulțumit de amândoi, că, în explicarea cuvintelor lui Allah Preaînaltul:

el a spus: „Înseamnă că M-au pus pe aceeași treaptă cu pietrele și idolii din creația Mea, după ce recunoscuseră binefacerile Mele și stăpânirea Mea.”⁴

Printre dovezile că politeiștii recunoșteau stăpânirea lui Allah se numără și cuvintele lor. Astfel, Zuhayr ibn Abī Sulmā a spus în celebra sa Muʿallaqa:

Nu-I ascundeți lui Allah ceea ce aveți în suflete, crezând că va rămâne tăinuit: orice ar fi ascuns, Allah știe. Se amână, se înscrie într-o Carte și se păstrează pentru Ziua socotelii; sau se grăbește, iar El pedepsește.

Ibn Kathīr a spus, după ce a citat aceste două versuri: „Acest poet din perioada de dinaintea Islamului a recunoscut existența Creatorului, cunoașterea Sa despre fiecare amănunt, întoarcerea la viață, răsplata și consemnarea faptelor în înscrisuri pentru Ziua Învierii.”⁵

Ibn Jarīr a spus: „Au fost recitate și aceste cuvinte ale unuia dintre ignoranții din perioada de dinaintea Islamului:

Fata aceea l-a lovit pe cel de obârșie amestecată al ei! Fie ca Cel Milostiv, Domnul meu, să-i taie dreapta!

Salāma ibn Jandal al-Ṭahawī a spus:

V-ați repezit asupra noastră, iar noi ne-am repezit asupra voastră; Cel Milostiv leagă și dezleagă după voia Sa.”⁶

Dovezile în această privință sunt numeroase. Cu toate acestea, ei sunt politeiști, pentru că adoră pe altcineva alături de Allah.