Dovezile categoriilor tawḥīd-ului

Fiecare dintre aceste trei categorii are un contrariu. „Dacă ai înțeles că tawḥīd al-rubūbiyya înseamnă recunoașterea faptului că Allah Preaînaltul este Creatorul, Dătătorul de hrană, Cel care dă viață și moarte, Cel care rânduiește toate lucrurile și dispune de toate făpturile Sale, fără niciun asociat în stăpânirea Sa, atunci contrariul lui este credința robului că, alături de Allah, mai există cineva care dispune de lucrurile pe care numai Allah, Mărețul și Preaînaltul, le poate împlini.

Dacă ai înțeles că tawḥīd al-asmāʾ wa-l-ṣifāt înseamnă ca Allah să fie chemat prin Numele cu care El Însuși S-a numit, să-I fie atribuite Însușirile prin care El Însuși S-a descris și prin care L-a descris Trimisul Său, Muḥammad ﷺ, și să fie exclusă orice asemănare ori comparare a Lui cu făpturile, atunci contrariul lui constă în două lucruri, reunite sub numele de abatere de la adevăr — ilḥād:

Primul: negarea acestor Însușiri ale lui Allah, Mărețul și Preaînaltul, și lipsirea Lui de Însușirile desăvârșirii și de atributele măreției Sale, statornicite în Coran și în Sunna.

Al doilea: asemănarea Însușirilor lui Allah Preaînaltul cu însușirile făpturilor Sale. Allah Preaînaltul a spus:

Allah Preaînaltul a mai spus:

Dacă ai înțeles că tawḥīd al-ulūhiyya înseamnă adorarea numai a lui Allah Preaînaltul, prin toate formele de adorare, și respingerea adorării oricui altcuiva în afară de Allah, Binecuvântat și Preaînaltul, atunci contrariul lui este îndreptarea oricărei forme de adorare spre altcineva decât Allah, Mărețul și Preaînaltul. Acesta este lucrul care predomină la majoritatea politeiștilor și în privința lui a avut loc înfruntarea dintre toți trimișii și comunitățile lor.”¹