Dovezi raționale despre unicitatea și desăvârșirea lui Allah

În numele lui Allah, Cel Milostiv, Îndurător.

Lauda Îi aparține lui Allah! Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui Muḥammad!

care cuprinde o îndrumare limpede către dovezile raționale privind unicitatea Domnului și aspectele desăvârșirii Sale.

Să știi că această chestiune este, fără nicio excepție, cea mai mare, cea mai însemnată, cea mai obligatorie, cea mai folositoare și cea mai limpede dintre toate. Asupra ei au fost în acord toate Scripturile pogorâte de Allah trimișilor Săi și toți trimișii.

Ea este cel mai însemnat lucru la care trimișii și-au chemat neamurile. Fiecare trimis îi spune neamului său:

Adorați-L pe Allah! Nu aveți alt dumnezeu în afara Lui.

Ei le pomenesc neamurilor lor numele și însușirile Domnului, binefacerile, darurile și blânda Sa purtare de grijă, prin care oamenii Îl cunosc pe Domnul lor, I se supun și Îl adoră.

Mărețul Coran, de la început până la sfârșit, lămurește această chestiune, îi pomenește dovezile felurite și îi arată semnele în moduri variate. Tot astfel face și Sunna.

În această prelegere nu urmărim să pomenim dovezile transmise prin revelație. Cartea și Sunna cuprind atât de multe dovezi și argumente despre aceasta, încât nu pot fi numărate și nici măcar o parte din ele nu poate fi cuprinsă pe deplin. Sunt limpezi și vădite, cunoscute atât de cei învățați, cât și de oamenii de rând. O parte din ele este de ajuns și împlinește scopul.

Dorim însă ca în această prelegere să arătăm pe scurt dovezile sale raționale, pe care toți oamenii înzestrați cu minte le cunosc și cărora li se supun. Nu le tăgăduiește decât un încăpățânat trufaș, care se împotrivește rațiunii și religiei.

Această chestiune este prea limpede și prea vădită ca să aibă nevoie de argumentare și de pomenirea dovezilor sale. Totuși, cu cât credinciosul îi cunoaște mai bine dovezile, cu atât i se întărește credința și îi sporește certitudinea și Îl laudă pe Allah pentru această binefacere, cea mai mare și mai de seamă dintre binefaceri.

De aceea trimișii le-au spus neamurilor lor:

Oare există îndoială cu privire la Allah?

Le-au pus o întrebare care cere recunoașterea unui adevăr statornicit¹, căci recunoașterea stăpânirii și unicității Sale este înrădăcinată în inimile tuturor celor înzestrați cu minte.

Spunem așadar, iar de la Allah vine izbânda:

[Pentru apariția lucrurilor există trei posibilități raționale]

Să știi, Allah să aibă milă de tine, că, dacă privești lumea de sus și de jos, mulțimea felurită a făpturilor așezate în ea și evenimentele care se înnoiesc în fiecare clipă și cugeți corect asupra ei, vei cunoaște că rațiunea poate împărți posibilitățile în trei:

1. Aceste făpturi și evenimente ar exista de la sine, fără cineva care să le dea ființă și fără Creator. Aceasta este cu neputință și imposibilă: rațiunea îi cunoaște neapărat falsitatea și știe cu certitudine că omul care crede așa ceva este mai aproape de nebunie decât de judecată. Oricine are minte știe că nu poate exista un lucru fără cineva care să îl aducă la existență și să îi dea ființă.

2. Aceste făpturi s-ar fi adus singure la existență și s-ar fi creat pe ele însele. Și aceasta este cu neputință și imposibilă: rațiunea îi cunoaște neapărat falsitatea și imposibilitatea. Oricine are chiar și puțină judecată știe sigur că un lucru nu își dă ființă singur, așa cum nici nu apare fără cineva care să îi dea ființă. Când aceste două posibilități sunt infirmate de rațiune și de fire, rămâne în mod necesar:

3. Aceste făpturi și evenimente au un Creator care le-a creat și pe Cineva care le-a dat ființă. Acesta este Allah, Domnul Cel Măreț, Creatorul tuturor lucrurilor, Cel care dispune de toate și chibzuiește toate treburile.

De aceea Allah a atras atenția asupra acestei împărțiri raționale, limpede pentru orice om cu minte, spunând:

Oare au fost creați din nimic sau ei sunt creatorii? Ori au creat cerurile și pământul? Dimpotrivă, ei nu au certitudine.²

Ceea ce este creat cere negreșit un Creator; efectul cere o cauză care îl produce; ceea ce a început să existe cere pe Cineva care să îi fi dat ființă; ceea ce a fost adus la existență cere pe Cineva care să îl fi adus; lucrul făcut cere un făuritor, iar fapta cere un făptuitor.

Acestea sunt adevăruri raționale evidente, cunoscute de toți cei înzestrați cu minte, și sunt dintre cele mai mari adevăruri ale rațiunii. Cine se îndoiește de ele ori de ceea ce dovedesc și-a arătat tulburarea judecății și rătăcirea.

[Dintre dovezi: cugetarea la crearea omului și a lumilor]

Cugetă, Allah să aibă milă de tine, la tine însuți și privește începutul creării tale: dintr-o picătură, apoi un cheag, apoi o bucată de carne, până când ai devenit un om cu făptura deplină, cu organele văzute și lăuntrice întregite. Oare această cercetare nu te obligă și nu te împinge să Îl recunoști pe Domnul, Cel cu putere asupra tuturor lucrurilor, a cărui cunoaștere cuprinde totul, Cel Înțelept în tot ceea ce a creat și a făcut?

Dacă toate făpturile s-ar aduna în jurul acestei picături, pe care Allah a făcut-o începutul creării tale, ca să o treacă prin acele etape felurite, să o păzească în acel adăpost trainic, să îi dea organe exterioare și puteri lăuntrice, auz, vedere și minte, să o facă să crească în acest chip uimitor, să o alcătuiască într-o structură atât de bine rânduită și să îi așeze organele atât de temeinic, fiecare în locul său potrivit — dacă s-ar aduna pentru aceasta, ar avea în cunoștințele, puterea și capacitatea lor mijlocul de a ajunge la ea?

Această cercetare dreaptă te duce la recunoașterea puterii, măreției și unicității lui Allah, la supunerea față de El, la adeverirea cărților și trimișilor Săi, la cunoașterea Lui și la credința în Ziua de Apoi.

Cugetă la păzirea cerurilor și a pământului de către Allah, împreună cu lumile din ele, pe care numai El le cunoaște; la menținerea lor și la sprijinirea lor cu tot ceea ce le trebuie pentru a dăinui, prin mijloace felurite și rânduieli uimitoare. Nu îți arată aceasta desăvârșirea Domnului, stăpânirea și unicitatea Sa, nemărginirea cunoașterii și cuprinderea înțelepciunii Sale?

Allah a atras atenția asupra acestei dovezi raționale limpezi prin cuvintele:

Printre semnele Sale este că cerul și pământul stau prin porunca Sa.

Allah ține cerurile și pământul să nu se clatine; dacă s-ar clătina, nimeni după El nu le-ar putea ține. El este Blând, Iertător.

Cugetă, fratele meu, la această sferă cerească în rotire și la alternarea nopții și zilei care decurge din ea, la schimbarea vremurilor cu anotimpurile și deplina lor rânduială pentru binele robilor și foloasele lor, care nu pot fi numărate.

S-a petrecut aceasta din întâmplare, fără cineva care să îi dea ființă și fără făptuitor? Sau Cel care a creat toate acestea și le-a chibzuit cu această măiestrie este Cel care a făcut frumos tot ce a creat? Allah a arătat această dovadă rațională spunând:

Lucrarea lui Allah, care a făcut temeinic orice lucru.

Privește, Allah să te călăuzească, cum El a dat fiecărui lucru alcătuirea potrivită lui, apoi a călăuzit fiecare făptură către binele, folosul și cele indispensabile dăinuirii ei. Chiar și animalelor necuvântătoare, mici și mari, le-a insuflat și le-a arătat orice lucru care le folosește și le păstrează viața, le-a înlesnit hrana și cele necesare traiului și le-a călăuzit să le dobândească.

Cine cercetează această călăuzire generală și răspândirea ei în toate făpturile, precum și această insuflare uimitoare prin care își găsesc binele, cunoaște marea purtare de grijă a Stăpânului. Cunoaște că El este Domnul oricui are un Domn, Creatorul oricărei făpturi și Dătătorul hranei tuturor celor hrăniți. El le-a învățat pe făpturi și le-a dat înțelegerea prin care își dobândesc binele și îndepărtează vătămările. Aceasta este o mare și limpede dovadă rațională a unicității și desăvârșirii lui Allah.

Allah a atras atenția asupra ei prin cuvintele:

El a spus: «Domnul nostru este Cel care a dat fiecărui lucru alcătuirea sa, apoi l-a călăuzit».

Se află oare în însăși natura feluritelor animale această călăuzire și insuflare către dobândirea folosului și îndepărtarea vătămărilor, către grija pentru pui și creșterea lor până când se mișcă și se descurcă singuri?

Oare această duioșie și îndurare așezate în animale față de puii lor nu sunt una dintre cele mai mari dovezi ale nemărginirii îndurării lui Allah și ale cuprinderii cunoașterii și înțelepciunii Sale?

[Dintre dovezi: îndurarea cuprinzătoare a lui Allah]

Privește apoi, Allah să aibă milă de tine, întinderea îndurării lui Allah, care a umplut toate ținuturile lumii și a cuprins fiecare făptură, în toate stările și clipele ei.

Prin îndurarea Sa a adus făpturile la existență, prin ea le-a păstrat și le-a ocrotit și prin ea le-a sprijinit cu tot ceea ce le trebuie. A revărsat asupra lor binefaceri văzute și lăuntrice, de care nicio făptură nu se poate lipsi nici cât o clipire. Ele sunt felurite din toate părțile:

Binefacerile învățării treburilor religiei și ale vieții lumești; binefacerile sănătății trupurilor în general și a fiecărui organ și fiecărei puteri în parte; binefacerile copiilor, familiei și celor care îl urmează pe om; binefacerile proviziilor largi; binefacerile ogoarelor, culturilor și roadelor; binefacerile vitelor și felurilor de bunuri; binefacerile caselor și palatelor; binefacerile plăcerilor și bucuriei.

Binefacerile prin care se dobândesc toate foloasele și binefacerile prin care se înlătură vătămările.

Toate acestea arată în chipul cel mai puternic unicitatea Celui care le dă, le revărsă și le dăruiește, nemărginirea mărinimiei Sale și îndatorirea de a-I mulțumi, de a I te supune și de a lucra cu sinceritate numai pentru El.

Oare Cel care creează este asemenea celui care nu creează?

Orice binefacere aveți vine de la Allah. Apoi, când vă atinge nenorocirea, către El strigați după ajutor.

[Dintre dovezi: cercetarea stărilor celor aflați în strâmtorare]

Privește apoi stările celor aflați în strâmtorare: ajunși la pieire, în pragul primejdiilor, nenorociți din pricina sărăciei cumplite ori a bolii dureroase. Vezi cum nevoile apăsătoare îi împing și îi silesc să se întoarcă la Domnul și Dumnezeul lor, chemându-L și recunoscându-și nevoia și cerându-I darurile! El le răspunde rugilor, le înlătură necazurile și le ridică lipsurile.

Nu se află în aceasta cea mai mare dovadă a unicității Sale, a nemărginirii cunoașterii și îndurării Sale, a fineții blândei Sale purtări de grijă și a faptului că El este adăpostul tuturor făpturilor? Allah a arătat această dovadă rațională prin cuvintele:

Cine răspunde celui aflat în strâmtorare când Îl cheamă, înlătură răul și vă face urmași pe pământ? Există vreun dumnezeu alături de Allah?

Allah este mai presus de ceea ce Îi asociază!³

Dacă ne izbăvești din aceasta, vom fi negreșit dintre cei recunoscători.

Dar când i-a izbăvit, iată-i semețindu-se pe pământ fără drept.

Până la sfârșitul versetului.⁴

Acest fel de izbăvire a celor aflați în strâmtorare a fost văzut de făpturi cu propriii ochi. Au văzut întâmplări fără număr, care îi obligă să Îl recunoască pe Allah și unicitatea Sa.

Privește starea celor aflați în strâmtorare când îi apasă greutățile și îi tulbură nenorocirile! Cum le găsești inimile legate de Allah, limbile stăruind în rugăminți și sufletele așteptând cu dor darul Său? Nu se întorc de la Allah nici la dreapta, nici la stânga, fiindcă știu în chip necesar că numai El înlătură greutățile și risipește necazurile. Făpturile nu au alt adăpost decât la El și nici alt sprijin decât El.

Se întâmplă toate acestea din altă pricină decât aceea că făpturile sunt înclinate din fire să recunoască unicitatea Domnului lor, că El este Cel care aduce folosul și vătămarea și că stăpânirea tuturor lucrurilor este în mâinile Sale? Cine tăgăduiește aceasta, în afara celui a cărui fire a fost stricată de credințe corupte și voințe rele?

Privește nevoia făpturilor de Domnul lor în orice lucru: au nevoie de El pentru a fi create și aduse la existență, pentru dăinuire, hrană și sprijin, pentru dobândirea tuturor foloaselor și pentru îndepărtarea vătămărilor.

Ei Îi cer prin graiul cuvintelor și prin graiul stării lor. El le dă cele cerute și le vine în ajutor în toate trebuințele. Dacă doresc ceva, nu se îndreaptă decât spre El; dacă îi atinge nenorocirea, nu caută adăpost decât la El.

Câte vătămări și necazuri a înlăturat! Câte inimi frânte a vindecat și câte lucruri căutate a înlesnit! Câtor oameni disperați le-a venit în ajutor și câți oameni aflați la pieire a salvat! Nevoia lor de El, în toate stările, este limpede și văzută. Faptul că El Se poate lipsi de ei nu îl tăgăduiește decât un încăpățânat care neagă.

[Dintre dovezi: răspunsul lui Allah la rugi]

Printre dovezile stăpânirii și unicității Sale se află răspunsul Său la rugi în toate vremurile. Făpturile nu pot cuprinde cât le dă celor care cer și felurile în care răspunde rugilor celor care Îl cheamă: om drept ori nelegiuit, musulman ori necredincios.

Robii dobândesc multe lucruri căutate fără să cunoască pentru ele alt mijloc decât ruga, dorința după harul lui Allah și nădejdea în îndurarea Sa.

Aceasta este o dovadă văzută în toate vremurile, pe care nu o neagă decât cel care tăgăduiește cu nerușinare.

Îl cheamă pentru nevoile religiei, iar El le răspunde, și pentru nevoile vieții lumești, iar El le răspunde:

Printre oameni este cel care spune: «Domnul nostru, dă-ne în această viață!», însă el nu are parte în Viața de Apoi.

Și printre ei sunt cei care spun: «Domnul nostru, dă-ne bine în această viață și bine în Viața de Apoi și ferește-ne de pedeapsa Focului!»

Aceștia vor avea parte din ceea ce au câștigat.

[Dintre dovezi: semnele profeților]

Printre dovezile existenței și unicității lui Allah se află semnele ieșite din comun, minunile și dovezile hotărâtoare pe care Allah le arată prin mâinile profeților Săi. Se află și cinstea și biruința pe care li le dă în această viață, bunele deznodăminte pe care le rânduiește pentru ei, precum și părăsirea dușmanilor lor și pedepsirea acestora prin felurite pedepse.

Acestea sunt transmise prin atât de multe căi, încât nu încape îndoială, și sunt cunoscute atât de cei învățați, cât și de oamenii de rând. Au fost transmise de neamuri, veacuri și generații și au devenit mai vădite decât dovada Soarelui și a Lunii. Toate sunt dovezi ale stăpânirii Celui care i-a trimis, ale unicității Sale, măreției puterii Sale, desăvârșirii capacității Sale și nemărginirii cunoașterii și înțelepciunii Sale. Nu le tăgăduiește decât un trufaș tiranic.

[Dintre dovezi: Scripturile cerești și Sunna profetică și rânduielile cuprinse în ele]

Printre cele mai mari dovezi ale unicității Sale se află cărțile și Legile pe care Allah le-a pogorât în general profeților Săi și, în mod aparte, Cartea măreață, Sunna și Legea desăvârșită pogorâte lui Muḥammad, prin care făpturile se îndreaptă și religia și viața lor lumească se susțin.

Ele cuprind semne și dovezi pe care cei care vorbesc nu le pot exprima și cei care descriu nu le pot zugrăvi. Semnele Sale stau în picioare în toate vremurile, provocând toate făpturile, în ciuda deosebirilor dintre religiile și doctrinele lor. Neputința lor a devenit limpede și li s-a arătat vădit:

Le vom arăta semnele Noastre la orizonturi și în ei înșiși, până când le va fi limpede că el este adevărul.

Ți-am pogorât Cartea ca lămurire a tuturor lucrurilor, călăuzire, îndurare și veste bună pentru musulmani.

Cine cercetează ceea ce cuprinde mărețul Coran — vești adevărate, judecăți drepte, rânduieli temeinice, îndreptare generală, dobândirea foloaselor religioase și lumești și înlăturarea vătămărilor lor, mare bine, călăuzire și îndreptare absolută și deplină — este nevoit să recunoască faptul că este o revelație de la Cel Înțelept, Vrednic de laudă, un Domn Generos.

Tot astfel, pe cel care cercetează ceea ce a adus Trimisul — Sunna, Legea deplină, religia dreaptă și calea dreaptă în toate privințele sale — chiar și o parte din acestea, cu atât mai mult întregul lor, îl obligă să recunoască unicitatea lui Allah. Cel care a legiuit-o este Domnul Cel Măreț, Înțelept în Legea și religia Sa, așa cum este Înțelept în creația și rânduiala Sa.

[Dintre dovezi: firea sănătoasă este împinsă în chip necesar să Îl recunoască pe Allah]

Printre dovezile unicității lui Allah se află faptul că mințile și firile sunt împinse în chip necesar să Îl recunoască pe Creatorul lor, desăvârșirea puterii Sale și împlinirea voinței Sale. Făpturile au nevoie și sunt silite să dobândească foloasele și să înlăture vătămările.

Orice om cu minte știe că nevoia sufletelor de Creatorul și Dumnezeul lor este mai mare decât toate celelalte nevoi și necesități. Ele sunt împinse să știe că numai El este Creatorul lor, numai El este Stăpânul lor, numai El le păstrează și numai El le dă cele folositoare.

Firea lui Allah, potrivit căreia i-a creat pe oameni.

Aceasta este religia cea dreaptă.⁵

Nu a ieșit din această fire decât acela pe care diavolii l-au abătut⁶, schimbându-i și prefăcându-i firea prin credințe stricate, închipuiri rătăcite, păreri rele și teorii greșite.

Dacă ar fi lăsați potrivit firii lor, oamenii nu s-ar îndrepta spre altcineva decât Domnul lor. S-ar întoarce la El pentru dobândirea foloaselor și îndepărtarea vătămărilor, precum și pentru adorare, slujire, supunere și smerenie.

[Dintre dovezi: răsplata grabnică a celor care fac bine și pedeapsa grabnică a celor nedrepți]

Printre dovezile unicității și mărinimiei lui Allah Preaînaltul se află cinstea cu care îi cinstește pe cei care păstrează legăturile de rudenie și le fac bine celor aflați în strâmtorare și nevoie. El le înlocuiește grabnic cele cheltuite, îi despăgubește din dărnicia și mărinimia Sa și le deschide mijloace și uși ale proviziilor datorită acelei binefaceri cu frumos efect.

Făpturile care cugetă au aflat că pricina acesteia sunt faptele bune, păstrarea legăturilor, binefacerea și începuturile frumoase. Oare aceasta nu ne arată că Allah veghează asupra fiecărui suflet și a celor pe care le-a câștigat și că aceasta este o răsplată grabnică, prezentă, o mostră a răsplății Vieții de Apoi?

Felurile și cazurile ei nu pot fi cuprinse. Oamenii au văzut lucruri uimitoare care adeveresc cuvintele Preaînaltului:

Orice lucru cheltuiți, El îl va înlocui.

Și:

Dacă mulțumiți, vă voi spori negreșit.

Precum și cuvintele Profetului:

Cine dorește să îi fie lărgite cele necesare traiului și să îi fie prelungit sorocul, să păstreze legăturile de rudenie⁷

Cât de mult le-a făcut Allah bine celor care fac bine! De câte ori a înlocuit cheltuielile celor darnici! De câte ori a alinat inimile celor grijulii, care își păstrează legăturile de rudenie!

Asemenea acestei dovezi sunt pedepsele pe care Allah le grăbește asupra asupritorilor, celor care rup legăturile, nedrepților și nelegiuiților, potrivit fărădelegilor lor. Oamenii le văd cu propriii ochi și sunt siguri că sunt o răsplată și o pedeapsă pentru acele fărădelegi.

Cine cugetă și aude întâmplările și zilele în care Allah Și-a arătat puterea între făpturi și cunoaște legătura lor cu pricinile bune și rele, cunoaște astfel unicitatea și stăpânirea lui Allah, desăvârșirea dreptății și nemărginirea harului Său, pe lângă faptul că ele dovedesc existența Sa și caracterul necesar al acestei existențe.

Orice lucru care dovedește una dintre însușirile și faptele Sale cuprinde și afirmarea Ființei Sale și a existenței Sale necesare.

Cunoaște și că lumile de sus și de jos se sprijină pe El pentru aducerea lor la existență, dăinuirea, păzirea și înzestrarea lor cu tot ceea ce le trebuie.