Cum să folosim cele șase culegeri de hadith

Ṣaḥīḥ-ul imamului al-Bukhārī este cea mai autentică lucrare despre Sunnah. Obiectul său îl constituie hadithurile cu lanțuri de transmitere legate, atribuite Trimisului lui Allah ﷺ. Al-Bukhārī a dorit ca lucrarea sa să fie una de înțelegere critică, pe lângă faptul că este o carte de transmitere: o carte de hadith și de jurisprudență. De aceea a urmat o metodă prin care se deosebește de imamul Muslim în Ṣaḥīḥ-ul său: a împărțit hadithurile în fragmente și le-a așezat în capitole pentru a le folosi ca argumente pentru chestiunile indicate în titlurile acestora.

Chiar și atunci când repetă hadithurile în mai multe locuri, fiecare repetare aduce un folos legat de lanțul de transmitere sau de text. Când repetă un hadith, îl transmite de la un alt șeic, arătând astfel mai multe căi de transmitere. Hadithurile repetate atât cu același lanț, cât și cu același text sunt foarte puține: puțin peste douăzeci, după cum a arătat al-Ḥāfiẓ în Al-Fatḥ, 11/340, precum și autorul lucrării Kashf al-ẓunūn, 1/363.

Am indicat locurile acestor hadithuri în observația 254 din cartea mea Al-Fawāʾid al-muntaqāh min Fatḥ al-Bārī wa-kutub ukhrā.

Metoda lui al-Bukhārī de a împărți hadithurile între capitole a dus la apariția unora dintre ele în locuri în care nu erau așteptate. Astfel, unii învățați au crezut că lucrarea nu le cuprinde, după cum i s-a întâmplat lui al-Ḥākim — Allah să aibă milă de el — în Al-Mustadrak. El a adăugat hadithuri socotind că al-Bukhārī nu le inclusese, deși acestea se aflau în Ṣaḥīḥ-ul său.

De pildă, hadithul inclus de al-Bukhārī sub numărul 2284, în Cartea închirierii, despre interzicerea plății pentru monta armăsarului: al-Ḥākim l-a adăugat socotind că lipsește din al-Bukhārī, dar s-a înșelat. Comentând hadithul, al-Ḥāfiẓ a spus: „S-a înșelat atunci când l-a adăugat, căci se află în al-Bukhārī, după cum vezi. Se pare că, neîntâlnindu-l în Cartea vânzărilor, a crezut că al-Bukhārī nu l-a inclus.”

Înțelegerea juridică a lui al-Bukhārī este limpede din titlurile capitolelor sale, pe care al-Ḥāfiẓ Ibn Ḥajar le-a descris în introducerea la Al-Fatḥ ca stârnind uimirea gândirii și minunarea minților și a privirilor, fiind greu de atins și cu neputință de egalat. El s-a deosebit de contemporanii săi prin precizia lor și s-a făcut cunoscut prin stăpânirea lor temeinică.

Un exemplu al preciziei sale în formularea titlurilor este capitolul din Cartea închirierii: „Dacă angajează un lucrător pentru a munci după trei zile, după o lună ori după un an, este îngăduit, iar amândoi rămân ținuți de condiția pe care au stabilit-o când sosește termenul.” Scopul acestui titlu este să arate că perioada angajării nu trebuie să urmeze neapărat imediat încheierii contractului. Sub acest titlu el a inclus hadithul lui ʿĀʾishah — Allah să fie mulțumit de ea —, numărul 2264, despre:

Angajarea de către Profet ﷺ și Abū Bakr al-Ṣiddīq — Allah să fie mulțumit de el — a unui bărbat din Banū al-Dīl, călăuză iscusită, căruia i-au încredințat cele două animale de călărie și cu care au stabilit să se întâlnească la peștera Thawr după trei nopți.

Din metoda lui al-Bukhārī în Ṣaḥīḥ-ul său face parte și faptul că uneori aduce într-un singur loc un hadith prin două lanțuri, de la doi șeici, folosind apoi formularea celui de-al doilea. Al-Ḥāfiẓ Ibn Ḥajar a arătat aceasta în Al-Fatḥ, 1/436, spunând: „Cercetarea metodei lui al-Bukhārī a arătat că, atunci când aduce un hadith de la mai mult de un transmițător, formularea îi aparține celui din urmă. Allah știe mai bine.”

Tot din metoda lui al-Bukhārī în Ṣaḥīḥ-ul său face parte și faptul că, dacă întâlnește un cuvânt neobișnuit care corespunde unui cuvânt din Coran, îl explică prin acel cuvânt coranic. Astfel, el îmbină explicarea vocabularului neobișnuit din Coran cu cea a vocabularului neobișnuit din hadith. Al-Ḥāfiẓ a arătat aceasta în mai multe locuri din Al-Fatḥ; vezi, de pildă, 3/196, 324 și 343.

Al-Ḥāfiẓ Ibn Ḥajar — Allah să aibă milă de el — a stăpânit terminologia și metoda lui al-Bukhārī în Ṣaḥīḥ-ul său. Am amintit numeroase observații privitoare la aceasta în cartea Al-Fawāʾid al-muntaqāh min Fatḥ al-Bārī wa-kutub ukhrā, în observațiile 226–284.

Datorită însemnătății sale, Ṣaḥīḥ al-Bukhārī s-a bucurat de atenția învățaților din diferite epoci. În fruntea celor care s-au îngrijit de el se află al-Ḥāfiẓ Ibn Ḥajar al-ʿAsqalānī, decedat în 852 H. El i-a alcătuit un comentariu prețios și cuprinzător, în care a adunat ceea ce a preluat de la predecesorii săi și înțelegerea și deducțiile pe care Allah i le-a dăruit din această carte măreață. Este vorba despre Fatḥ al-Bārī, care constituie un hotar între cei veniți înaintea sa și cei de după el: el a adunat ceea ce aveau înaintașii, iar lucrarea sa a devenit reper pentru urmași. Fatḥ al-Bārī a fost tipărit în ediția Salafiyyah, în Egipt, iar primele sale trei volume cuprind observații prețioase ale șeicului nostru, ʿAbd al-ʿAzīz ibn Bāz — Allah să aibă milă de el.¹

În această ediție a fost inclusă numerotarea hadithurilor lucrării, realizată de șeicul Muḥammad Fuʾād ʿAbd al-Bāqī. Metoda sa este să indice, la prima apariție a unui hadith, numerele locurilor în care acesta revine mai târziu. La aparițiile ulterioare, însă, nu indică primul loc unde au fost trecute acele numere. Primul loc poate fi găsit consultând explicația hadithului în comentariul lui Ibn Ḥajar, care trimite uneori la aparițiile anterioare. Același lucru se poate face și prin Fahāris al-Bukhārī, de Riḍwān Muḥammad Riḍwān: atunci când indică locurile în care hadithul este repetat, el spune „Vezi numărul cutare la cutare număr”, trimițând la cartea în care hadithul apare pentru prima dată și la numărul său.

Ṣaḥīḥ al-Bukhārī cuprinde 97 de cărți, iar numărul hadithurilor sale, cu repetări, potrivit numerotării șeicului Muḥammad Fuʾād ʿAbd al-Bāqī, este 7563. În Ṣaḥīḥ al-Bukhārī se găsesc 22 de hadithuri cu lanțuri de transmitere alcătuite din trei transmițători.