Cum să folosim cele șase culegeri de hadith

În numele lui Allah, Cel Milostiv, Cel Îndurător.

Toată lauda I se cuvine lui Allah. Îl lăudăm, Îi cerem ajutorul și iertarea și căutăm adăpost la Allah de răul propriilor noastre suflete și de relele faptelor noastre. Pe cine îl călăuzește Allah, nimeni nu-l poate rătăci, iar pe cine îl lasă să rătăcească, nimeni nu-l poate călăuzi. Mărturisesc că nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah, Unicul, fără niciun asociat, și mărturisesc că Muḥammad este robul și Trimisul Său. El l-a trimis cu călăuzirea și religia adevărului, pentru a o face biruitoare asupra tuturor religiilor. El a transmis mesajul, a împlinit ceea ce i-a fost încredințat și a sfătuit comunitatea. O, Allah, binecuvântează-l, dăruiește-i pace și revarsă-Ți binecuvântarea asupra robului, Trimisului și Profetului Tău Muḥammad, asupra familiei și companionilor săi și asupra celor care îi urmează calea și se călăuzesc după îndrumarea sa până în Ziua Judecății.

Acestea fiind spuse, urmează câteva însemnări scurte despre folosirea celor șase culegeri de hadith: Ṣaḥīḥ al-Bukhārī, Ṣaḥīḥ Muslim, Sunan Abī Dāwūd, Sunan al-Nasāʾī, Jāmiʿ al-Tirmidhī și Sunan Ibn Mājah.

Cea mai mare binefacere pe care Allah Preaînaltul a dăruit-o comunității lui Muḥammad ﷺ este că l-a trimis în mijlocul ei pe nobilul Său Trimis Muḥammad — cele mai alese binecuvântări și cea mai deplină pace fie asupra lui — pentru a-i scoate pe oameni din întunecimi la lumină. El a împlinit în cel mai bun chip această misiune și a transmis în mod deplin și desăvârșit ceea ce i-a încredințat Allah Preaînaltul. Nu a lăsat niciun bine fără să-l arate comunității și să o îndemne spre el și niciun rău fără să o avertizeze și să o oprească de la el. Binecuvântările, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!

Nobilii săi companioni — Allah Preaînaltul să fie mulțumit de ei și să le dăruiască mulțumirea Sa — au fost sprijiniți să izbutească în această privință. Allah Preaînaltul i-a ales să-i fie alături, le-a cinstit ochii în această viață prin vederea înfățișării sale și le-a bucurat auzul prin ascultarea nobilului său hadith de pe nobilele sale buze — binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra lui. Ei au primit de la el Coranul și tot ceea ce a venit de la el ﷺ, fie cuvânt, faptă ori încuviințare, și le-au transmis în chip deplin și desăvârșit celor veniți după ei. Astfel au fost cei dintâi oameni în orice bine și cei mai merituoși din această comunitate, care este cea mai bună dintre comunități.

După ce s-a încheiat epoca companionilor, a început consemnarea hadithului și adunarea lui împreună cu lanțurile de transmitere până la Trimisul lui Allah ﷺ. Lucrările despre Sunnah s-au succedat, până când a venit secolul al III-lea al Hegirei, în care scrierea acestor lucrări a înflorit. Între cele mai însemnate opere alcătuite vreodată despre Sunnah se află Ṣaḥīḥ-ul imamului Abū ʿAbd Allāh Muḥammad ibn Ismāʿīl al-Bukhārī — Allah să aibă milă de el —, născut în anul 194 H și decedat în 256 H; Ṣaḥīḥ-ul imamului Abū al-Ḥusayn Muslim ibn al-Ḥajjāj al-Naysābūrī, născut în 204 H — anul în care a murit imamul al-Shāfiʿī, Allah să aibă milă de el — și decedat în 261 H; apoi cele patru Sunan ale imamilor Abū Dāwūd Sulaymān ibn al-Ashʿath al-Sijistānī, decedat în 275 H, Abū ʿAbd al-Raḥmān Aḥmad ibn Shuʿayb al-Nasāʾī, decedat în 303 H, Abū ʿĪsā Muḥammad ibn ʿĪsā al-Tirmidhī, decedat în 279 H, și Abū ʿAbd Allāh Muḥammad ibn Yazīd ibn Mājah al-Qazwīnī, decedat în 273 H.

Acestea sunt lucrările cunoscute sub numele de „cele șase culegeri”. Ele s-au bucurat de o grijă deosebită și de un mare interes din partea învățaților, atât în privința textelor, cât și a transmițătorilor lor.

Prima dintre aceste lucrări este Ṣaḥīḥ-ul imamului Abū ʿAbd Allāh al-Bukhārī — Allah să aibă milă de el —, cea mai autentică lucrare de hadith alcătuită vreodată. După ea, ca autenticitate, urmează Ṣaḥīḥ-ul imamului Muslim — Allah să aibă milă de el. Cele două lucrări s-au bucurat de o atenție deosebită, datorită grijii autorilor lor de a aduna un mare număr de relatări autentice de la Trimisul lui Allah ﷺ. Ele nu cuprind însă toate relatările autentice și nici autorii lor nu și-au impus să le cuprindă pe toate. În afara celor două Ṣaḥīḥ-uri se găsesc numeroase hadithuri autentice, însă cele cuprinse în ele constituie un mare ansamblu de relatări autentice și sigure de la Trimisul lui Allah — binecuvântările și pacea fie asupra lui.

Hadithul asupra căruia cei doi șeici, al-Bukhārī și Muslim — Allah să aibă milă de ei —, sunt de acord are un rang mai înalt decât cel relatat numai de unul dintre ei. Astfel, hadithurile autentice, în raport cu ceea ce au relatat sau nu au relatat al-Bukhārī și Muslim, au șapte trepte:

Prima: ceea ce au relatat deopotrivă al-Bukhārī și Muslim.

A doua: ceea ce a relatat numai al-Bukhārī.

A treia: ceea ce a relatat numai Muslim.

A patra: ceea ce îndeplinește condițiile lui al-Bukhārī și Muslim, dar nu a fost inclus de ei în culegerile lor.

A cincea: ceea ce îndeplinește condițiile lui al-Bukhārī, dar nu a fost inclus de el.

A șasea: ceea ce îndeplinește condițiile lui Muslim, dar nu a fost inclus de el.

A șaptea: ceea ce nu se găsește în cele două Ṣaḥīḥ-uri și nici nu îndeplinește condițiile lor, dar este autentic.

Acestea sunt șapte trepte ale hadithului autentic, cea mai înaltă fiind, după cum s-a spus, ceea ce au relatat deopotrivă al-Bukhārī și Muslim. Cea mai bună carte alcătuită în această privință este Al-Luʾluʾ wa-l-marjān fīmā ittafaqa ʿalayhi al-shaykhān, a șeicului Muḥammad Fuʾād ʿAbd al-Bāqī, decedat în 1388 H. El a ordonat-o după așezarea imamului Muslim, însă textul pe care îl reproduce este cel din Ṣaḥīḥ al-Bukhārī, alegând formularea din acesta cea mai apropiată de cea din Ṣaḥīḥ Muslim și așezând-o în ordinea lui Muslim.

Aceasta deoarece imamul Muslim — Allah să aibă milă de el — adună într-un singur loc hadithurile privitoare la același subiect și le înfățișează succesiv. El aduce un hadith pe care îl ia drept text de bază, apoi celelalte căi de transmitere și lanțuri, amintind adaosurile, omisiunile și deosebirile dintre acestea și textul de bază. Șeicul Muḥammad Fuʾād ʿAbd al-Bāqī a pus, așadar, formularea hadithului din al-Bukhārī în locul său din Ṣaḥīḥ Muslim, apoi a precizat: „Al-Bukhārī l-a inclus în cutare carte, la cutare capitol”, indicând numerele cărții și capitolului. Nu a urmat ordinea lui al-Bukhārī, deoarece acesta împarte hadithurile în fragmente și le așază în mai multe capitole, pentru a argumenta chestiunile indicate de titlurile lor. El a dorit ca lucrarea sa să fie una de transmitere și de înțelegere critică. Numărul hadithurilor din Al-Luʾluʾ wa-l-marjān este de 1906.

Când indică sursa celor aflate în cele două Ṣaḥīḥ-uri, învățații spun: „Relatat de al-Bukhārī și Muslim”, „inclus de cei doi șeici” sau „muttafaqun ʿalayh” — „acceptat de amândoi”. În terminologia de specialitate, ultima expresie desemnează acordul lui al-Bukhārī și Muslim. Excepție face al-Majd Ibn Taymiyyah, bunicul șeicului Islamului Ibn Taymiyyah, autorul lucrării Muntaqā al-akhbār, comentată de al-Shawkānī în Nayl al-awṭār. Prin „muttafaqun ʿalayh”, el îi înțelege pe al-Bukhārī, Muslim și, pe lângă ei, pe imamul Aḥmad în Al-Musnad. Când folosește această expresie, se referă, așadar, la cei trei.