Cum să folosim cele șase culegeri de hadith

Cele șase culegeri s-au bucurat de atenția învățaților și în privința începuturilor de hadith și a transmițătorilor. Cea mai bună lucrare despre începuturile relatărilor lor este Tuḥfat al-ashrāf bi-maʿrifat al-aṭrāf, de Abū al-Ḥajjāj al-Mizzī. El a ordonat-o după numele companionilor — Allah să fie mulțumit de ei —, iar sub fiecare companion a așezat, în ordine, numele urmașilor care au relatat de la el. Apoi a amintit lanțurile de transmitere de la imamii celor șase culegeri până la acei urmași. În privința lanțurilor de transmitere, această carte măreață este ca un alt set de copii ale celor șase culegeri.

Cea mai bună lucrare despre transmițătorii lor — de fapt, și despre transmițătorii altor scrieri ale autorilor celor șase culegeri — este Tahdhīb al-kamāl fī asmāʾ al-rijāl, tot de Abū al-Ḥajjāj al-Mizzī. Ea cuprinde numele transmițătorilor din cele șase culegeri și din alte opere ale autorilor lor, precum transmițătorii din Al-Adab al-mufrad, Juzʾ al-qirāʾah khalf al-imām, Khalq afʿāl al-ʿibād ale lui al-Bukhārī și altele. Lucrarea care se limitează la transmițătorii celor șase culegeri este Al-Kāshif, de al-Dhahabī.

În biografia fiecărui transmițător, al-Ḥāfiẓ Abū al-Ḥajjāj al-Mizzī a avut grijă să-i amintească șeicii și discipolii, așezați alfabetic. Apoi a prezentat aprecierile critice și mărturiile de încredere referitoare la persoana respectivă. A încheiat biografia indicând imamii celor șase culegeri care i-au inclus hadithurile în cărțile lor și a pus la începutul fiecărei biografii semnele care îi desemnează.

Al-Ḥāfiẓ Ibn Ḥajar a prescurtat această carte în Tahdhīb al-Tahdhīb. În fiecare biografie a amintit o parte dintre șeicii și discipolii transmițătorului și cele relatate de al-Mizzī despre el, apoi a adăugat alte informații, începând cu expresia „Eu spun”. Când cercetătorul citește în Tahdhīb al-Tahdhīb biografia unui transmițător și diferitele aprecieri critice ori mărturii de încredere, se întreabă: la ce concluzie a ajuns al-Ḥāfiẓ Ibn Ḥajar despre acel transmițător? Răspunsul îl găsește în Taqrīb al-Tahdhīb, în care Ibn Ḥajar spune despre el că este thiqah, ṣadūq, slab ori altceva. Al-Dhahabī a prescurtat și el Tahdhīb al-kamāl de al-Mizzī, în Tadhhīb Tahdhīb al-kamāl, iar al-Khazrajī a prescurtat-o în Khulāṣat Tadhhīb Tahdhīb al-kamāl.

Deosebirea dintre Taqrīb și Khulāṣah este că, în Taqrīb, Ibn Ḥajar își prezintă propria apreciere despre transmițător și îi indică generația. Al-Khazrajī, în Khulāṣah, amintește o parte dintre șeicii și discipolii acestuia și câteva dintre aprecierile critice ori mărturiile de încredere. La companioni, el indică numărul hadithurilor din cele șase culegeri, câte sunt comune lui al-Bukhārī și Muslim și câte a relatat fiecare dintre cei doi fără celălalt.

În Tahdhīb al-kamāl de al-Mizzī și în lucrările derivate din ea apar și transmițători care nu au relatări la autorii celor șase culegeri. Ei au fost amintiți pentru a fi deosebiți de alți transmițători, menționați înaintea lor, care au relatări în aceste culegeri. Semnul lor, pus la începutul biografiei, este cuvântul „tamyīz” — „deosebire”.

De pildă, sub numele Kathīr ibn Abī Kathīr apar cinci transmițători. Relatări ale primului au fost incluse de Abū Dāwūd, al-Tirmidhī și al-Nasāʾī, precum și de Ibn Mājah în comentariul coranic. Relatări ale celui de-al doilea au fost incluse de al-Bukhārī în Al-Adab al-mufrad. Ceilalți trei nu au relatări în aceste lucrări și au fost amintiți doar pentru a-i deosebi de primii doi.

Abū Naṣr al-Kalābādhī a adunat transmițătorii din Ṣaḥīḥ al-Bukhārī într-o lucrare aparte, iar Abū Bakr ibn Manjawayh al-Aṣbahānī i-a adunat pe cei din Ṣaḥīḥ Muslim într-o lucrare aparte. Al-Ḥāfiẓ Abū al-Faḍl Muḥammad ibn Ṭāhir al-Maqdisī, cunoscut ca Ibn al-Qaysarānī, a reunit cele două lucrări în Al-Jamʿ bayna rijāl al-ṣaḥīḥayn. Toate acestea sunt tipărite. Cartea lui Ibn al-Qaysarānī este scurtă. Atunci când prezintă biografiile aflate sub un singur nume, de pildă Aḥmad, îi amintește mai întâi pe cei numiți Aḥmad care se găsesc atât la al-Bukhārī, cât și la Muslim, apoi pe cei aflați numai la al-Bukhārī și apoi pe cei aflați numai la Muslim. Unul dintre foloasele ei este că, dacă transmițătorul are puține relatări, indică locurile acestora în cele două Ṣaḥīḥ-uri ori într-unul dintre ele, menționând cartea în care apare hadithul.

Șeicul Yaḥyā ibn Abī Bakr al-ʿĀmirī al-Yamanī a alcătuit și el o carte despre companionii care au relatări în cele două Ṣaḥīḥ-uri ori într-unul dintre ele. A numit-o Al-Riyāḍ al-mustaṭābah fī jumlat man rawā fī al-ṣaḥīḥayn min al-ṣaḥābah. Este o carte foarte folositoare.

Se cuvine să amintim aici că al-Ḥāfiẓ al-Dhahabī are o carte numită Mīzān al-iʿtidāl fī naqd al-rijāl, care cuprinde biografii ale unor transmițători menționați în Tahdhīb al-kamāl și în lucrările derivate, precum și ale altora. Ea îi amintește și pe unii transmițători demni de încredere, nu pentru a-i critica, ci pentru a-i apăra, precum ʿAlī ibn al-Madīnī și ʿAbd al-Raḥmān ibn Abī Ḥātim.

Al-Ḥāfiẓ Ibn Ḥajar are o carte întinsă numită Lisān al-mīzān, întemeiată pe Mīzān-ul lui al-Dhahabī și însoțită de multe adaosuri. El s-a limitat la biografiile celor care nu sunt amintiți în Tahdhīb al-kamāl și în lucrările derivate. Ea completează, așadar, transmițătorii autorilor celor șase culegeri cu numele altor transmițători.

Abū al-Saʿādāt Ibn al-Athīr a adunat textele celor șase culegeri — a șasea fiind, în acest caz, Al-Muwaṭṭaʾ — în Jāmiʿ al-uṣūl, lucrare tipărită și răspândită. Prin aceasta, a prelucrat cartea lui Razīn al-ʿAbdarī, Al-Tajrīd li-l-ṣiḥāḥ wa-l-sunan. La fiecare hadith, el indică prin semne cine dintre cei șase imami l-a inclus. Lucrarea conține și hadithuri în plus față de cele șase culegeri, adaosuri provenite de la Razīn; semnul lor în Jāmiʿ al-uṣūl este absența, în fața lor, a semnelor care indică sursele.

Ibn al-Athīr a împărțit Jāmiʿ al-uṣūl în cărți așezate alfabetic, menționând în fiecare dintre ele tot ceea ce ține de subiectul său.

Dacă cercetătorul dorește să găsească un hadith în cele șase culegeri și îi cunoaște textul, îl poate căuta în cartea corespunzătoare temei sale. De pildă, dacă hadithul se referă la credință, îl caută în Cartea credinței din cele două Ṣaḥīḥ-uri și din Sunan-uri. Dacă știe numele companionului care l-a relatat, poate consulta Tuḥfat al-ashrāf de al-Ḥāfiẓ al-Mizzī, care indică locurile hadithului în cele șase culegeri. Mai poate consulta Dhakhāʾir al-mawārīth fī al-dalālah ʿalā mawāḍiʿ al-ḥadīth, de șeicul ʿAbd al-Ghanī al-Nābulusī: acesta indică începutul hadithului, autorii celor șase culegeri care l-au inclus, precum și pe imamul Mālik în Al-Muwaṭṭaʾ, menționând și șeicul de la care autorul l-a primit.

Locul unui hadith în cele șase culegeri poate fi găsit și prin cunoașterea unor cuvinte din textul său. Pentru aceasta se consultă Al-Muʿjam al-mufahras li-alfāẓ al-ḥadīth al-nabawī, alcătuit pe baza celor șase culegeri, a lucrării Al-Muwaṭṭaʾ, a Sunan-ului lui al-Dārimī și a Musnad-ului imamului Aḥmad. Se caută un cuvânt; dacă hadithul este în aceste cărți, indicele îi arată locul prin numele cărții și numărul capitolului. Excepție fac Ṣaḥīḥ Muslim și Al-Muwaṭṭaʾ al imamului Mālik, pentru care se dau numele cărții și numărul hadithului în ea, precum și Musnad-ul imamului Aḥmad, pentru care se indică volumul și pagina din ediția în șase volume.

În încheiere, Îi cer lui Allah, Atotputernicul și Mărețul, să ne îndrume pe toți spre ceea ce Îl mulțumește și să ne ajute să dobândim cunoașterea folositoare și să o punem în practică. El, Preaslăvitul și Preaînaltul, este Darnic și Generos. Binecuvântările, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra robului și Trimisului Său Muḥammad, asupra familiei și a tuturor companionilor săi.