Text integral · Pasaje · 11
Introducere
Laudă lui Allah! Iar după aceasta:
Consemnez reperele acestei binecuvântate podoabe în anul 1408 H. Musulmanii trăiesc, laudă lui Allah, o trezire a cunoașterii care luminează chipurile și înaintează neîncetat spre creștere și maturizare în inimile tinerilor comunității, sprijinul și sângele care îi înnoiesc viața. Vedem cete de tineri venind una după alta, cufundându-se în cunoaștere, purtându-i povara, înălțându-se prin ea și sorbind din ea. Râvna lor, cuprinderea mai multor discipline, lectura uimitoare și pătrunderea în adâncurile chestiunilor îi bucură pe musulmani, ca o izbândă. Slăvit fie Cel care dă viață inimilor și le face să moară!
Acest sâmbure binecuvântat are însă nevoie de udare și îngrijire în toate direcțiile sale, prin răspândirea mijloacelor de ocrotire care îl feresc de poticnire și fanatism pe căile studiului și ale practicii: de valurile de gândire, credință, purtare, sectarism și partizanat…
Le-am pus deja la îndemână o epistolă despre pretenția de a fi învățat, care îi dezvăluie pe cei strecurați printre ei, de teamă ca aceștia să nu-i ducă la pieire, să le irosească strădania și să le destrame drumul studiului, smulgându-i de pe el fără să-și dea seama.
Astăzi, fratele tău îți întărește brațul și te ia de mână. Ține, așadar, la îndemână o epistolă care descrie limpede podoaba ta. Iată-mă așezând vârful penei pe hârtie; citește ceea ce îți scriu! Allah să te bucure!1
Dovezile Legii se adună asupra faptului că împodobirea cu buna-cuviință, virtuțile alese, călăuzirea frumoasă și ținuta dreaptă este semnul oamenilor Islamului. Cunoașterea — cea mai scumpă nestemată din coroana Legii curate — nu este dobândită decât de cel care se împodobește cu purtările ei și se dezbracă de viciile care o vatămă. De aceea, învățații le-au cercetat, le-au adus în atenție și le-au consacrat cărți, fie pentru toate științele, fie în mod particular: purtarea celor care poartă Coranul, a specialistului în hadith, a muftiului, a judecătorului, a celui însărcinat cu supravegherea binelui public și așa mai departe…
Aici este vorba despre purtările generale ale celui care urmează calea învățării religiei.
Învățații de odinioară îi învățau pe elevi buna-cuviință a studiului în cercurile de cunoaștere. Am prins ecoul ultimelor verigi ale acestui șir în unele cercuri din nobila Moschee a Profetului: unii profesori le predau elevilor cartea lui al-Zarnūjī, decedat în anul 593 H — Allah Preaînaltul să aibă milă de el —, numită Taʿlīm al-mutaʿallim ṭarīq al-taʿallum [Îndrumarea elevului pe calea învățării].2
Poate că oamenii cunoașterii vor continua această legătură trainică, ce călăuzește spre calea cea mai dreaptă, introducând predarea acestei discipline la începutul lecțiilor din moschei și între materiile învățământului organizat. Nădăjduiesc ca aceste însemnări să deschidă o cale de bine și să îndemne la reînvierea disciplinei care îl șlefuiește pe elev și îl așază pe drumul drept al studiului și al purtării cunoașterii: purtarea față de sine, față de profesor, de lecție, de coleg, de carte și față de rodul cunoașterii sale, de-a lungul etapelor vieții.
Iată, așadar, o podoabă care cuprinde mai multe purtări alese, cărora li se opun mai multe vicii. Când una dintre aceste purtări lipsește, cel neglijent a săvârșit unul dintre viciile potrivnice ei, mai puțin ori mai mult. După cum aceste purtări urcă de la cele recomandate prin Sunna la cele obligatorii, contrariile lor coboară de la cele dezaprobate la cele interzise.
Unele îi privesc pe toți oamenii responsabili religios, iar altele îl privesc în mod deosebit pe cel care caută cunoașterea. Unele sunt cunoscute neîndoielnic din Lege, iar altele sunt recunoscute prin firea omenească și susținute de îndemnurile generale ale Legii către buna-cuviință și virtuțile alese. Nu am urmărit să le epuizez, ci le prezint prin exemple, arătând ceea ce este important. Dacă aceste puține însemnări întâlnesc un suflet potrivit lor, el le va înmulți și va dezvolta ceea ce este spus pe scurt. Cel care le urmează trage folos și le este de folos altora. La rândul lor, ele sunt luate din purtarea celor a căror cunoaștere a fost binecuvântată de Allah și care au devenit imami urmați drept călăuze. Allah să ne adune cu ei în Paradisul Său! Āmīn.3
Notele originale
Am explicat în Muʿjam al-manāhī al-lafẓiyyah că expresia „Allah să te bucure” nu trebuie interzisă.
A fost tipărită de mai multe ori. Deși este folositoare, conține lucruri care cer atragerea atenției; să se știe aceasta. Allah știe cel mai bine.
Dintre aceste cărți: al-Jāmiʿ și al-Faqīh wa-l-mutafaqqih de al-Khaṭīb al-Baghdādī, Allah Preaînaltul să aibă milă de el; Taʿlīm al-mutaʿallim ṭarīq al-taʿlīm de al-Zarnūjī; Ādāb al-ṭalab de al-Shawkānī; Akhlāq al-ʿulamāʾ de al-Ājurrī; Ādāb al-mutaʿallimīn de Saḥnūn; al-Risālah al-mufaṣṣalah li-aḥkām al-mutaʿallimīn de al-Qābisī; Tadhkirat al-sāmiʿ wa-l-mutakallim de Ibn Jamāʿah; al-Ḥathth ʿalā ṭalab al-ʿilm de al-ʿAskarī; Faḍl ʿilm al-salaf ʿalā al-khalaf de Ibn Rajab; Jāmiʿ bayān al-ʿilm de Ibn ʿAbd al-Barr; al-ʿIlm faḍluhu wa-ṭalabuhu de al-Amīn al-Ḥājj; Faḍl al-ʿilm de Muḥammad Arslān; Miftāḥ dār al-saʿādah de Ibn al-Qayyim; Sharḥ al-Iḥyāʾ de al-Zabīdī; Jawāhir al-ʿiqdayn de al-Samhūdī; Ādāb al-ʿulamāʾ wa-l-mutaʿallimīn de al-Ḥusayn ibn Manṣūr, o selecție din lucrarea precedentă; Qānūn al-taʾwīl de Ibn al-ʿArabī; al-ʿUzlah de al-Khaṭṭābī; Min akhlāq al-ʿulamāʾ de Muḥammad Sulaymān; Manāhij al-ʿulamāʾ de Fārūq al-Sāmarrāʾī; al-Taʿlīm wa-l-irshād de Badr al-Dīn al-Ḥalabī; primul volum din al-Dhakhīrah de al-Qarāfī și primul din al-Majmūʿ de al-Nawawī; Tashḥīdh al-himam ilā al-ʿilm de Muḥammad ibn Ibrāhīm al-Shaybānī; Rasāʾil al-iṣlāḥ de Muḥammad al-Khiḍr Ḥusayn și Āthār Muḥammad al-Bashīr al-Ibrāhīmī. Și multe altele. Allah să le dăruiască tuturor răsplată din belșug! Āmīn.