Text integral · Pasaje · 81
Lucruri de care trebuie să te păzești
Visarea cu ochii deschiși
Ferește-te de visarea cu ochii deschiși. Din ea face parte să pretinzi că știi ceea ce nu știi ori că stăpânești ceea ce nu stăpânești. Dacă faci aceasta, ridici o perdea groasă între tine și cunoaștere.
Ferește-te să fii un „om al primei șchioape”.96
S-a spus: cunoașterea are trei șchioape. Cine intră în prima se trufește; cine intră în a doua devine smerit; cine intră în a treia își dă seama că nu știe.
A te pune în frunte înainte de a fi pregătit
Ferește-te să te pui în frunte înainte de a fi pregătit: aceasta este o boală în cunoaștere și în faptă.
S-a spus: cine se pune în frunte înainte de vreme se pune în calea înjosirii sale.
Fălirea prin cunoaștere
Ferește-te de distracția celor lipsiți de cunoaștere: unul cercetează o chestiune ori două, apoi, când se află într-o adunare în care este cineva de seamă, deschide discuția despre ele ca să-și arate cunoașterea! Câte lucruri urâte se află aici! Cel mai mic este să-și dea seama că oamenii îi cunosc adevărata stare.
Am lămurit aceasta și alte lucruri asemenea ei în cartea al-Taʿālum. Laudă lui Allah, Stăpânul lumilor!
Simpla înnegrire a hârtiei
După cum trebuie să te păzești de scrierea care nu aduce nimic nou în cele opt scopuri ale alcătuirii cărților97 și care nu ajunge decât la „înnegrirea hârtiei”, păzește-te să te apuci de scris înainte de a avea toate instrumentele, deplina pregătire și maturizarea sub îndrumarea profesorilor tăi. Altfel, îți înscrii o rușine și dai la iveală o ocară.
În schimb, alcătuirea unor lucrări folositoare de către cel cu pregătire dovedită, care și-a dobândit instrumentele, și-a înmulțit cunoștințele și a exersat prin cercetare, revizuire, lectură, parcurgerea integrală a lucrărilor ample, memorarea celor sintetice și repetarea chestiunilor, este între cele mai bune fapte ale oamenilor nobili și virtuoși.
Nu uita vorba lui al-Khaṭīb:
„Cine alcătuiește o carte își pune mintea pe un taler, înfățișând-o oamenilor.”
Atitudinea față de greșeala unui înaintaș
Dacă descoperi o scăpare a unui învățat, nu te bucura pentru a-l coborî, ci bucură-te numai pentru îndreptarea chestiunii. Omul drept aproape că poate spune cu certitudine că nu există imam fără greșeli și scăpări, mai ales dintre cei care au scris mult.
Numai un pretins învățat face gălăgie din aceasta și se bucură pentru a-l micșora, „vrând să tămăduiască o răceală și pricinuind lepră”.98
Da, se atrage atenția asupra unei greșeli ori a unei scăpări a unui imam, cufundate în marea cunoașterii și a virtuții sale. Dar nu se ridică praful împotriva lui prin micșorare și înjosire, amăgindu-l astfel pe altul asemenea celui care face aceasta.
Înlăturarea îndoielilor
Nu-ți face inima asemenea unui burete care primește tot ce se varsă asupra lui. Ferește-te să stârnești îndoieli și să le aduci asupra ta ori a altuia: îndoielile răpesc, iar inimile sunt slabe. Cei care le aruncă cel mai mult sunt purtătorii lemnelor de foc — inovatorii —, așa că păzește-te de ei.99
Ferește-te de greșelile de limbă
Îndepărtează-te de greșeala în rostire și în scris. Lipsa greșelilor este demnitate, gust curat și puterea de a pătrunde frumusețile sensurilor datorită corectitudinii formelor.
De la ʿUmar — Allah să fie mulțumit de el — s-a relatat că a spus:
„Învățați limba arabă: ea sporește noblețea purtării.”100
S-a relatat despre mai mulți înaintași că își loveau copiii pentru greșelile de limbă.101
Al-Khaṭīb a relatat, cu lanțul său de transmitere, de la al-Raḥbī, care a spus:102
„L-am auzit pe unul dintre tovarășii noștri spunând: dacă scrie un om care face greșeli de limbă, iar după el copiază un altul care face greșeli, hadithul ajunge în persană!”103
Al-Mubarrad a recitat:104
Gramatica dezleagă limba celui care se poticnește, Iar pe om îl cinstești când nu greșește în vorbire.
Dacă dintre științe o dorești pe cea mai nobilă, Cea mai nobilă dintre ele este aceea care îndreaptă limbile.105
De aceea, nu da greutate vorbei lui al-Qāsim ibn Mukhaymirah — Allah Preaînaltul să aibă milă de el:
„Învățarea gramaticii începe cu preocupare și se încheie cu nedreptate.”
Nici vorbei lui Bishr al-Ḥāfī — Allah Preaînaltul să aibă milă de el:
„Când i s-a spus «Învață gramatica!», a răspuns: «Fă-o!» Celălalt a spus: «Spune: Zayd l-a lovit pe ʿAmr.» Bishr a întrebat: «Fratele meu, de ce l-a lovit?» A răspuns: «Abū Naṣr, nu l-a lovit; acesta este doar un exemplu alcătuit.» Bishr a spus: «Aceasta începe cu o minciună. Nu am nevoie de ea.»”
Amândouă sunt relatate de al-Khaṭīb în Iqtiḍāʾ al-ʿilm al-ʿamal.
Ideea scoasă înainte de vreme
Ferește-te de avortarea gândirii: scoaterea unei idei la lumină înainte de a se coace.
Noile isrāʾīliyyāt
Ferește-te de noile isrāʾīliyyāt din suflările orientaliștilor, evrei și creștini: ele rănesc mai mult și sunt mai primejdioase decât vechile isrāʾīliyyāt. Situația celor vechi a fost lămurită prin arătarea de către Profet ﷺ a atitudinii față de ele și prin explicațiile răspândite de învățați. Cele noi se strecoară însă în gândirea islamică în urma revoluției civilizaționale, a legăturii dintre părțile lumii și a stăvilirii înaintării islamice. Ele sunt rău curat și o nenorocire care curge neîncetat. Unii musulmani au fost cuprinși, față de ele, de ațipire, iar alții le-au arătat supunere. Ferește-te să cazi în ele. Allah să-i ferească pe musulmani de răul lor!106
Ferește-te de disputa bizantină
Adică disputa stearpă ori măruntă. Bizantinii discutau despre sexul îngerilor când dușmanul se afla la porțile cetății lor, până când i-a luat prin surprindere.107
Tot astfel, disputa măruntă abate de la cale.
Îndrumarea înaintașilor este să te abții de la prea multe certuri și dispute: lărgirea lor vine din puțina grijă de a te feri de cele îndoielnice. Al-Ḥasan a spus, auzind niște oameni care se certau:
„Aceștia s-au săturat de adorare, vorbele li s-au părut ușoare și grija lor de a se păzi de cele îndoielnice s-a împuținat; de aceea au început să vorbească.”
Relatat de Aḥmad în al-Zuhd și de Abū Nuʿaym în al-Ḥilyah.108
Fără sectarism și fără partizanat pe care să se întemeieze loialitatea și dezicerea
Oamenii Islamului nu au alt semn decât Islamul și pacea
Tu, cel care cauți cunoașterea! Allah să te binecuvânteze pe tine și cunoașterea ta! Caută cunoașterea, caută fapta și cheamă la Allah Preaînaltul pe calea înaintașilor.109
Nu fi mereu ieșind și intrând în grupări, trecând de la larg la tipare înguste. Întregul Islam este calea și metoda ta, iar toți musulmanii sunt comunitatea. Mâna lui Allah este cu comunitatea: nu există sectarism și partizanat în Islam.
Cer pentru tine ocrotirea lui Allah de destrămare, ca să nu ajungi pradă între grupări, secte, doctrine false și partide extremiste, întemeindu-ți pe ele stăpânirea loialității și a dezicerii.
Fii un căutător al cunoașterii pe calea dreaptă: urmează relatările și practicile Sunnei, cheamă la Allah cu înțelegere limpede și recunoaște oamenilor virtuoși virtutea și întâietatea lor.
Partizanatul, cu căile și tiparele lui nou-născute, necunoscute înaintașilor, este între cele mai mari piedici în calea cunoașterii și pricini de despărțire de comunitate. De câte ori nu a slăbit el legătura unirii islamice și de câte ori nu i-au acoperit, din pricina lui, nenorocirile pe musulmani!110
Păzește-te — Allah să aibă milă de tine — de partidele și sectele ale căror năluciri s-au răspândit și din care a răsărit răul. Ele sunt asemenea jgheaburilor: adună apa tulbure și o risipesc fără folos. Sunt exceptați cei de care Domnul tău a avut milă și care au rămas pe ceea ce urmau Profetul ﷺ și companionii săi — Allah să fie mulțumit de ei.
Ibn al-Qayyim — Allah Preaînaltul să aibă milă de el — spune despre semnele oamenilor adevăratei slujiri:111
„Al doilea semn este cuvântul său: «Nu s-au atribuit unui nume.» Adică nu au devenit cunoscuți între oameni prin unul dintre numele care au ajuns semne ale adepților căii.
Nici nu s-au mărginit la o singură faptă, al cărei nume să li se aplice și prin care să fie cunoscuți, în afara celorlalte fapte: aceasta este o boală în slujire, o slujire îngrădită.
În slujirea neîngrădită, omul nu este cunoscut printr-un nume anume dintre felurile ei: el răspunde chemării ei în toate felurile. Are o parte alături de oamenii fiecărei slujiri și participă cu ei, fără să se mărginească la o formă, la un semn, la un nume, la un veșmânt ori la o cale alcătuită prin convenție. Dacă este întrebat cine îi este șeicul, spune:
«Trimisul.» Despre calea sa: «Urmarea lui.» Despre mantia sa: «Veșmântul evlaviei.» Despre școala sa: «Luarea Sunnei drept judecător.» Despre scopul și ținta sa: «Ei doresc Fața Lui.» Despre locul său de retragere și despre lăcașul său:
﴿في بيوت أذن الله أن ترفع ويذكر فيها اسمه يسبح له فيها بالغدو والآصال رجال لا تلهيهم تجارة ولا بيع عن ذكر الله وإقام الصلاة وإيتاء الزكاة﴾
În case pe care Allah a îngăduit să fie înălțate și în care să fie pomenit Numele Său; Îl slăvesc în ele, dimineața și seara, bărbați pe care nici negoțul, nici vânzarea nu îi abat de la pomenirea lui Allah, de la împlinirea rugăciunii și de la darea zakatului.
Coran 24:36–37 · fragment
Despre obârșia sa, spune:
Tatăl meu este Islamul; nu am alt tată, Când ei se fălesc cu Qays sau Tamīm.
Iar despre mâncarea și băutura sa, spune:
مالك ولها؟ معها حذاؤها وسقاؤها، ترد الماء، وترعى الشجر، حتى تلقى ربها
Ce ai cu ea? Își are copitele și rezerva de apă; merge la apă și paște din copaci până când își întâlnește stăpânul.
Vai, ce părere de rău! Viața a trecut și s-au scurs Ceasurile ei între înjosirea neputinței și a lenei,
Iar oamenii aceia au apucat calea izbăvirii Și au mers fără grabă către ținta cea mai înaltă.
Apoi a spus: «Aceia sunt comorile lui Allah oriunde s-ar afla.» Comorile unui rege sunt cele pe care le păstrează ascunse, le pune deoparte pentru treburile sale însemnate și nu le oferă oricui. Tot astfel, comoara unui om este ceea ce păstrează pentru nevoile și treburile sale importante. Aceștia, fiind ascunși oamenilor prin împrejurările lor, fără să fie arătați cu degetul, fără să se deosebească printr-un semn aparte și fără să se atribuie numelui unei căi, unei școli, unui șeic ori unui veșmânt, sunt asemenea comorilor ascunse.
Aceștia sunt cei mai depărtați dintre oameni de boli: toate bolile se află sub tipare, sub legarea de ele și sub ținerea de căi convenționale și de rânduieli noi, răspândite între oameni.
Acestea i-au despărțit de Allah pe cei mai mulți oameni, fără ca ei să-și dea seama.
Este uimitor că adepții lor sunt cunoscuți drept cei care caută, năzuiesc și merg către Allah, deși ei, în afară de câte unul ici și colo, sunt despărțiți de Allah prin acele forme și îngrădiri.
Unul dintre imami a fost întrebat despre Sunna și a răspuns: ceea ce nu are alt nume decât «Sunna».
Adică oamenii Sunnei nu au alt nume căruia să se atribuie în afara ei.
Unii oameni se leagă de o anumită haină, de șederea într-un loc în afara căruia nu șed, de un mers în afara căruia nu merg, de un veșmânt și o înfățișare de la care nu ies, de o adorare anume în afara căreia nu-L adoră pe Allah, chiar dacă alta este mai înaltă, ori de un șeic anume la care nu adaugă pe altul, chiar dacă acela este mai aproape de Allah și de Trimisul Său.
Toți aceștia sunt acoperiți de o perdea față de dobândirea țintei celei mai înalte și abătuți de la ea. Obiceiurile, formele, rânduielile și convențiile i-au împiedicat să urmeze fără amestec; au ajuns departe de aceasta, în cel mai îndepărtat loc. Îl vezi pe unul dintre ei slujind prin exerciții de înfrânare, singurătate și golirea inimii, socotind cunoașterea o piedică în calea sa. Dacă îi sunt pomenite loialitatea și împotrivirea pentru Allah, poruncirea binelui și oprirea răului, le socotește lucruri de prisos și un rău. Când văd între ei pe cineva care le împlinește, îl scot dintre ei și îl socotesc străin lor. Aceștia sunt cei mai depărtați oameni de Allah, chiar dacă sunt cei mai arătați cu degetul.
Allah știe mai bine.”
Lucruri care desfac această podoabă
Fratele meu! Allah să ne ferească pe noi și pe voi de poticniri! Dacă ai aflat câteva dintre podoabele și bunele purtări ale celui care caută cunoașterea și ai cunoscut unele lucruri care le desfac, să știi că între cele mai mari rupturi care destramă șiragul ei se află:
Dezvăluirea secretului.
Purtarea vorbelor de la unii oameni la alții.
Îngâmfarea și limba ascuțită.
Prea multa glumă.
Intrarea într-o discuție purtată între doi oameni.
Dușmănia ascunsă.
Invidia.
Bănuiala rea.
Șederea în adunarea inovatorilor.
Îndreptarea pașilor către cele oprite.
Păzește-te de aceste păcate și de cele asemenea lor și oprește-ți pașii de la toate cele interzise. Dacă nu faci aceasta, să știi că ești slab în religie, ușuratic, prea pus pe joacă, bârfitor și purtător de vorbe. Cum ai putea atunci să fii un căutător al cunoașterii arătat cu degetul, binecuvântat cu cunoaștere și faptă?
Allah să îndrepte pașii și să le dăruiască tuturor evlavie și un sfârșit bun, în viața de apoi și în cea dintâi.
Allah, trimite binecuvântări și pace asupra Profetului nostru Muḥammad, asupra familiei și companionilor săi!
Notele originale
Tadhkirat al-sāmiʿ wa-l-mutakallim, p. 65.
Primul care le-a pomenit a fost Ibn Ḥazm, în Nuqaṭ al-ʿarūs. Vezi succesiunea învățaților care le-au amintit în Iḍāʾat al-rāmūs, 2/288; un loc important.
Majmaʿ al-balāghah de al-Rāghib.
Miftāḥ dār al-saʿādah, p. 153.
Al-Jāmiʿ de al-Khaṭīb, 2/25.
Al-Jāmiʿ, 2/28, 29.
Al-Jāmiʿ, 2/28.
Al-Jāmiʿ, 2/28.
Al-Jāmiʿ, 2/28.
Unii învățați au observat, cu privire la versurile recitate de al-Mubarrad, că cea mai nobilă știință este cunoașterea unicității lui Allah. Aici însă noblețea este raportată la disciplinele instrumentale. Allah știe mai bine.
Maqāṣid al-sharīʿah al-Islāmiyyah wa-makārimuhā de ʿAllāl al-Fāsī, pagina «ب».
Muʿjam al-tarākīb, p. 280.
L-a pomenit și ḥāfiẓul Ibn Rajab în Faḍl ʿilm al-salaf ʿalā al-khalaf.
Vezi Fatāwā Shaykh al-Islām Ibn Taymiyyah, 3/341–344, 415–416, 419, un loc important; 4/46–154, de asemenea important; 11/512, 514, 515; 3/342, 416–421, cuprinsul lor; 36/179–180; 37/28.
În Ḥukm al-intimāʾ, a celui care scrie aceste rânduri, se află și alte învățăminte folositoare.
Madārij al-sālikīn, 3/172.