Conduita celui care caută cunoașterea

Respectul cuvenit profesorului

De vreme ce, la început, cunoașterea nu se ia din cărți, ci este nevoie de un profesor cu care să stăpânești cheile studiului, ca să fii ferit de poticnire și greșeli, împodobește-te cu respectul cuvenit lui. Acesta este semnul reușitei, al izbânzii, al dobândirii cunoașterii și al sprijinului de la Allah. Să ai pentru profesorul tău venerație, cinstire, prețuire și delicatețe. Păstrează toate bunele purtări față de el: când șezi cu el, când îi vorbești, când întrebi și când asculți; când răsfoiești cartea înaintea lui și în felul în care te porți cu cartea. Renunță la îndrăzneala necuvenită și la disputa cu el. Nu i-o lua înainte cu vorba ori în mers, nu vorbi mult în prezența lui, nu-i întrerupe vorbirea și lecția cu propriile cuvinte și nu stărui asupra lui pentru un răspuns. Ferește-te să pui prea multe întrebări, mai ales în prezența unei adunări: aceasta îți aduce ție îngâmfare, iar lui plictiseală.

Nu-l chema pe numele său simplu și nici alăturându-i un titlu, spunând: „Șeicule cutare!” Spune, mai degrabă: „Șeicul meu!” sau „Șeicul nostru!”, fără să-i rostești numele: aceasta arată mai multă bună-cuviință. Nu i te adresa cu „tu” și nu-l striga de departe fără nevoie.

Privește îndrumarea pe care Allah Preaînaltul a dat-o despre buna-cuviință față de cel care îi învață pe oameni binele ﷺ, în cuvintele Sale:

Nu faceți chemarea Trimisului între voi asemenea chemării unora dintre voi de către ceilalți…

După cum nu se cuvine să-i spui tatălui tău trupesc: „Cutare!” sau „Tatăl meu cutare!”, tot astfel nu este frumos să te porți cu profesorul tău.

Păstrează respectul adunării și arată-ți bucuria pentru lecție și pentru folosul pe care îl dobândești din ea.

Dacă ți se arată o greșeală ori o scăpare a profesorului, să nu-și piardă prin aceasta prețul în ochii tăi: altfel, te-ai putea lipsi de cunoașterea lui. Cine scapă cu totul neatins de greșeală? Ferește-te să faci față de el lucruri care îl supără, între care se află ceea ce oamenii din vremurile mai noi numesc „războiul nervilor”:³⁸ punerea la încercare a cunoașterii și a răbdării profesorului.

Dacă te hotărăști să treci la un alt profesor, cere-i îngăduința: aceasta îi păstrează mai bine respectul și îi câștigă mai deplin inima, dragostea și bunăvoința față de tine…

Și tot astfel sunt alte bune purtări pe care le cunoaște firesc orice om binecuvântat și sprijinit spre bine, împlinind dreptul profesorului tău în calitatea sa de „părinte în religie”, ceea ce unele legiuiri numesc „alăptare intelectuală”.³⁹ Denumirea de „paternitate în religie”, folosită de unii învățați, este mai potrivită, iar renunțarea la cealaltă este mai cuvenită.

Să știi că reușita și izbânda sunt pe măsura respectului pe care i-l arăți; lipsurile în această privință sunt, pe măsura lor, semne ale nereușitei.

Limitele cinstirii profesorului

Cer pentru tine ocrotirea lui Allah de practicile unor nearabi, ale adepților ordinelor și ale inovatorilor din generațiile târzii: o supunere care depășește buna-cuviință a Legii, precum linsul mâinilor, sărutarea umerilor, cuprinderea mâinii drepte cu ambele mâini la salut, asemenea felului în care adulții îi dezmiardă pe copii, plecăciunea la salut și folosirea unor cuvinte moi și umile precum „stăpânul meu”, „domnul meu” și alte asemenea vorbe ale slujitorilor și robilor.

Vezi ceea ce spune învățatul următor al înaintașilor, șeicul Muḥammad al-Bashīr al-Ibrāhīmī al-Jazāʾirī, decedat în anul 1385 H — Allah Preaînaltul să aibă milă de el —, în al-Baṣāʾir: este o expunere deosebită.⁴⁰

Capitalul tău, elevule, pe care îl primești de la profesor este:

Să urmezi pilda bunelor sale moravuri și a însușirilor sale nobile. Primirea și predarea cunoașterii sunt un câștig în plus. Dar să nu te poarte avântul dragostei pentru profesor până la o purtare urâtă pe care tu nu o observi, deși o vede oricine te privește. Nu-i imita vocea și intonația, nici mersul, mișcările și înfățișarea. El a devenit un șeic venerabil prin cele dintâi; nu te coborî, tu, imitându-l în cele din urmă.

Râvna profesorului la lecție

Ea este pe măsura felului în care elevul ascultă, își adună atenția și participă cu simțirea la lecția profesorului. Ferește-te, așadar, să devii o piedică în calea transmiterii cunoașterii sale prin lene, lipsă de însuflețire, stat rezemat, gânduri rătăcitoare și minte moleșită.

Al-Khaṭīb al-Baghdādī — Allah Preaînaltul să aibă milă de el — a spus:⁴¹

„Se cuvine ca învățătura folositoare să fie dusă numai celui care o caută și înfățișată numai celui care o dorește. Dacă cel care relatează hadithul vede o oarecare lipsă de însuflețire la ascultător, să tacă. Un om al bunei-cuviințe a spus: râvna vorbitorului este pe măsura înțelegerii ascultătorului.”

Apoi a relatat, cu lanțul său de transmitere, de la Zayd ibn Wahb, care a spus:

„ʿAbd Allāh a spus: vorbește-le oamenilor câtă vreme te urmăresc cu privirile; când vezi la ei oboseală, oprește-te.”

Notarea spuselor profesorului în timpul lecției și al discuției

Aceasta diferă de la un profesor la altul; înțelege, așadar, situația fiecăruia.

Ea are o regulă de bună-cuviință și o condiție.

Buna-cuviință cere să-l înștiințezi pe profesor că vei nota ori că ai notat ceea ce ai auzit de la el într-o discuție de studiu.

Condiția este să precizezi că ai scris acele lucruri după ce le-ai auzit la lecția lui.⁴²

Primirea cunoașterii de la un inovator

Ferește-te de acel „părinte al neștiinței”, inovatorul atins de abaterea în credință și acoperit de norii superstiției: își face judecător propria patimă și o numește rațiune, apoi se îndepărtează de textul revelat. Oare rațiunea dreaptă se află în altă parte decât în text? Se ține de ceea ce este slab și se îndepărtează de ceea ce este autentic. Aceștia sunt numiți și „oamenii îndoielilor”⁴³ și „oamenii patimilor”. De aceea, Ibn al-Mubārak — Allah Preaînaltul să aibă milă de el — îi numea pe inovatori „cei mărunți”.⁴⁴

Al-Dhahabī — Allah Preaînaltul să aibă milă de el — a spus:⁴⁵

„Dacă îl vezi pe teologul speculativ inovator spunând: «Lasă-ne Cartea și hadithurile și adu-ne rațiunea!», să știi că el este un Abū Jahl. Dacă îl vezi pe cel care urmează o cale și pretinde unicitatea spunând: «Lasă-ne transmiterea și rațiunea și adu-ne gustarea și extazul!», să știi că este Iblīs, care s-a arătat în chip de om ori a intrat în el. Dacă te temi de el, fugi; altfel, doboară-l, așază-te pe pieptul lui, recită asupra lui Versetul Tronului și strânge-l de gât.”

El a mai spus — Allah Preaînaltul să aibă milă de el:⁴⁶

„Am citit, scris de mâna șeicului al-Muwaffaq: am ascultat lecția lui — adică a lui Ibn Abī ʿAṣrūn — împreună cu fratele meu Abū ʿUmar, apoi am încetat să mai mergem. L-am auzit pe fratele meu spunând: am intrat la el mai târziu și m-a întrebat: «De ce ați încetat să veniți la mine?» Am spus: «Unii oameni spun că ești așʿarit.» El a spus: «Pe Allah, nu sunt așʿarit.» Acesta este sensul relatării.”

De la Mālik — Allah Preaînaltul să aibă milă de el — s-a relatat că a spus:⁴⁷

„Cunoașterea nu se ia de la patru feluri de oameni: un nesăbuit care își arată pe față nesăbuința, chiar dacă ar fi cel mai bogat în relatări; un adept al inovației care cheamă la patima sa; cel care minte în vorbele sale cu oamenii, chiar dacă nu-l bănuiesc de minciună în hadith; și un om drept, evlavios și virtuos, dacă nu reține întocmai ceea ce relatează.”

Așadar, tu, cel care cauți cunoașterea! Dacă ai posibilitatea de a alege, nu lua de la un inovator: rāfiḍit, khārijit, murjiʾit, qadarit, adept al cultului mormintelor… și tot astfel. Nu vei ajunge la treapta oamenilor de seamă — cu o credință dreaptă în religie, cu o legătură trainică față de Allah, cu o judecată sănătoasă, urmând relatările — decât îndepărtându-te de inovatori și de inovațiile lor.

Cărțile de biografii și cele despre ținerea de Sunna sunt pline de relatări despre felul în care oamenii Sunnei au înlăturat inovația, i-au respins pe inovatori și s-au ferit de ei, așa cum omul sănătos se ferește de cel bolnav de râie. Istorisirile și întâmplările lor ar cere o expunere lungă.⁴⁸ Mă mulțumesc însă să arăt principalele puncte consemnate în această privință:

Înaintașii — Allah Preaînaltul să aibă milă de ei — urmăreau răsplata de la Allah prin disprețuirea și înjosirea lor și prin respingerea inovatorului și a inovației sale. Ei avertizau împotriva amestecării cu aceștia, a cererii sfatului lor și a mesei împreună cu ei, astfel încât focurile unui om al Sunnei și ale unui inovator să nu se zărească unul pe altul.

Unii înaintași nu făceau rugăciunea funerară pentru un inovator și plecau. S-a văzut și că marele învățat, șeicul Muḥammad ibn Ibrāhīm, decedat în anul 1389 H — Allah Preaînaltul să aibă milă de el —, s-a retras de la rugăciunea pentru un inovator.

Unii înaintași opreau rugăciunea în spatele lor și redarea inovațiilor lor: inimile sunt slabe, iar îndoielile le răpesc ușor.

Sahl ibn ʿAbd Allāh al-Tustarī nu considera că unui inovator îi este îngăduit, nici în caz de nevoie extremă, să mănânce dintr-un animal mort, deoarece îl socotea un călcător al limitelor, potrivit cuvintelor lui Allah Preaînaltul:

Iar cel care este constrâns, fără să fie un călcător al limitelor…

El socotea că acesta calcă limitele prin inovația sa.⁴⁹

Ei îi îndepărtau din adunările lor, ca în istorisirea imamului Mālik — Allah Preaînaltul să aibă milă de el — cu omul care l-a întrebat despre felul înălțării deasupra Tronului. După răspunsul său cunoscut, i-a spus: „Te socotesc un adept al inovației”, și a poruncit să fie scos.

Relatările despre înaintași sunt numeroase în privința respingerii inovatorilor și a îndepărtării de ei: pentru a se păzi de răul lor, pentru a limita răspândirea inovațiilor și pentru a le frânge avântul de a le răspândi. Însoțirea unui om al Sunnei cu un inovator îl recomandă pe acesta în ochii începătorului și ai omului de rând. Iar cuvântul ʿāmmī, „om de rând”, este derivat din „orbire”: de cele mai multe ori, el este în mâna celui care îl conduce.

În cărțile despre terminologia hadithului, buna-cuviință a studiului și regulile criticii și acreditării transmițătorilor găsim relatări despre aceasta.⁵⁰

Elevule! Urmează calea dreaptă a înaintașilor și păzește-te ca inovatorii să nu te abată. Pentru a prinde și a înșela, ei folosesc căi pe care se străduiesc să le netezească prin vorbire îndulcită — o miere care, întoarsă pe dos, devine înțepătură —, prin lacrimi care curg, prin îmbrăcăminte frumoasă, prin ademenirea cu închipuiri, prin uimirea cu minuni, prin linsul mâinilor și sărutarea umerilor… În spatele acestora nu se află decât poftele inovației și praful tulburării: le sădesc în inima ta și te prind în mrejele lor. Pe Allah,

orbul nu este potrivit să-i conducă și să-i îndrume pe orbi!

Cât despre primirea cunoașterii de la învățații Sunnei, gustă mierea și nu mai întreba.

Allah să te călăuzească spre ceea ce îți este drept, ca să sorbi limpede din moștenirea profeției! Altfel, cine este să plângă să plângă pentru religie.

Ceea ce ți-am spus privește situația în care ai libertatea de a alege. Dacă te afli însă într-un sistem de învățământ în care nu ai de ales, păzește-te de el și cere ocrotire de răul său, fiind treaz față de uneltirile lui, potrivit zicalei: „Culege roadele și aruncă lemnul în foc.” Nu slăbi în studiu: mă tem ca aceasta să nu fie o fugă în ziua înfruntării. Trebuie doar să-i deslușești starea, să te păzești de răul lui și să-l dai în vileag.

Între istorisirile grăitoare se află aceea că Abū ʿAbd al-Raḥmān al-Muqriʾ a relatat de la un murjiʾit. I s-a spus: „De ce relatezi de la un murjiʾit?” A răspuns: „Vă vând carnea cu oase cu tot.”⁵¹

Al-Muqriʾ — Allah Preaînaltul să aibă milă de el — a relatat fără înșelare și fără a lăsa lucrul necunoscut, căci a lămurit: „Era murjiʾit.”

Cele pe care ți le-am scris aici țin de principiile credinței tale, credința oamenilor Sunnei și ai comunității. Între ele se află ceea ce este spus în al-ʿAqīdah al-salafiyyah de șeicul Islamului Abū ʿUthmān Ismāʿīl ibn ʿAbd al-Raḥmān al-Ṣābūnī, decedat în anul 449 H. El spune — Allah Preaînaltul să aibă milă de el:⁵²

Ei îi urăsc pe adepții inovațiilor care au introdus în religie ceea ce nu face parte din ea. Nu îi iubesc, nu se însoțesc cu ei, nu le ascultă vorbele, nu stau în adunarea lor, nu se ceartă cu ei asupra religiei și nu poartă dispute cu ei. Socotesc că trebuie să-și păzească urechile de auzirea neadevărurilor lor: când acestea trec prin urechi și se așază în inimi, le vatămă și aduc în ele atâtea șoapte și gânduri stricate. Despre aceasta Allah Atotputernicul și Mărețul a pogorât cuvintele Sale:

Când îi vezi pe cei care se afundă în discuții despre versetele Noastre, îndepărtează-te de ei până când vor vorbi despre altceva.

Sulaymān ibn Yasār a relatat că un om numit Ṣabīgh a venit la Medina și a început să întrebe despre pasajele cu sens neclar din Coran. ʿUmar — Allah să fie mulțumit de el — a trimis să fie adus, după ce pregătise pentru el cotoare de ciorchini de curmal, și a întrebat: „Cine ești?” A spus: „Sunt robul lui Allah, Ṣabīgh.” A luat un astfel de cotor și l-a lovit până când i-a sângerat capul, apoi l-a lăsat până s-a vindecat, după care a repetat și l-a lăsat din nou până s-a vindecat. Când a fost chemat pentru a se repeta, a spus: „Dacă vrei să mă omori, omoară-mă într-un fel frumos.” Atunci i-a îngăduit să se întoarcă în ținutul său și i-a scris lui Abū Mūsā al-Ashʿarī, la Basra: „Niciun musulman să nu stea în adunare cu el.” [Relatat de al-Dārimī.]

S-a spus că era bănuit de a împărtăși părerea khārijiților.

Al-Nawawī — Allah Preaînaltul să aibă milă de el — a spus în cartea al-Adhkār:

„Capitol: dezicerea de adepții inovațiilor și ai păcatelor.”

A pomenit hadithul lui Abū Mūsā — Allah să fie mulțumit de el — potrivit căruia

Trimisul lui Allah ﷺ s-a dezis de femeia care țipă la nenorocire, de cea care își rade părul și de cea care își sfâșie hainele

. Convenit de al-Bukhārī și Muslim.

Și a pomenit dezicerea lui Ibn ʿUmar de qadariți, relatată de Muslim.⁵³

Îndepărtarea de inovator se întemeiază pe urmărirea foloaselor și înmulțirea lor, precum și pe înlăturarea relelor și micșorarea lor. În funcție de acestea se judecă dacă ea este sau nu legitimă, așa cum a lămurit șeicul Islamului Ibn Taymiyyah — Allah Preaînaltul să aibă milă de el — în mai multe locuri.⁵⁴

Inovatorii se înmulțesc și ies la iveală atunci când cunoașterea se împuținează și neștiința se răspândește. Despre ei spune șeicul Islamului Ibn Taymiyyah — Allah Preaînaltul să aibă milă de el:

„Acest fel de oameni se înmulțesc și ies la iveală când se înmulțesc neștiința și oamenii ei și când nu se află acolo oameni care să cunoască profeția și să o urmeze, care să arate luminile ei ce șterg întunericul rătăcirii și să dezvăluie minciuna, asocierea de părtași lui Allah și absurdul din ceea ce i se împotrivește.”

Când brațul tău s-a întărit în cunoaștere, respinge inovatorul și inovația sa prin argument și lămurire. Pace!