Conduita celui care caută cunoașterea

Cunoașterea este adorare

Temelia temeliilor acestei Podoabe, și chiar a oricărui lucru urmărit, este să știi că dobândirea cunoașterii este adorare. Unii învățați au spus: „Cunoașterea este rugăciunea tainică și adorarea inimii.”⁴

Prin urmare, condiția adorării este sinceritatea intenției pentru Allah, Slăvit și Preaînalt, potrivit cuvintelor Sale:

Nu li s-a poruncit decât să-L adore pe Allah, închinându-I numai Lui religia, drepți în credință…

În vestitul hadith transmis pe o cale unică de la căpetenia credincioșilor ʿUmar ibn al-Khaṭṭāb, Allah să fie mulțumit de el, Profetul ﷺ a spus:

Faptele sunt numai după intenții…

Când cunoașterea pierde sinceritatea intenției, ea trece de la cele mai înalte acte de ascultare la cele mai josnice încălcări. Nimic nu o nimicește ca ostentația: ostentația de asociere ori cea care vatămă sinceritatea,⁵ și căutarea faimei prin vorbe, când omul spune ca să fie auzit: „Am învățat, am memorat…”

Străduiește-te, așadar, să te eliberezi de tot ceea ce îți întinează intenția de a studia sincer: dragostea de a ieși în evidență, de a-i întrece pe colegi și de a face din cunoaștere o scară spre scopuri și câștiguri trecătoare — prestigiu, bani, cinstire, faimă, laude ori atragerea privirilor oamenilor. Când acestea sau cele asemenea lor se amestecă în intenție, o strică și înlătură binecuvântarea cunoașterii. De aceea trebuie să-ți păzești intenția de amestecul dorinței pentru altcineva decât Allah Preaînaltul și să ocrotești chiar hotarul care o înconjoară.

Învățații au despre aceasta cuvinte și întâmplări din care am arătat o parte în primul capitol al cărții al-Taʿālum. Se adaugă interdicția lor asupra „chestiunilor trâmbițate”, adică a chestiunilor prin care se urmărește celebritatea.

S-a spus: „Pentru poticnirea învățatului se bate toba.”⁶

De la Sufyān, Allah Preaînaltul să aibă milă de el, s-a relatat că a spus:

„Mi se dăruise înțelegerea Coranului; când am primit punga cu bani, mi-a fost luată.”⁷

Ține-te, Allah Preaînaltul să aibă milă de tine, de legătura trainică ce te ocrotește de aceste impurități: pe lângă strădania de a fi sincer, teme-te mult de lucrurile care nimicesc sinceritatea și simte-ți adânc nevoia de El, căutând adăpost la El, Slăvitul.

De la Sufyān ibn Saʿīd al-Thawrī, Allah Preaînaltul să aibă milă de el, se transmite: „N-am luptat cu nimic mai greu decât cu intenția mea.”

ʿUmar ibn Dharr i-a spus tatălui său: „Tată, de ce, când îi povățuiești pe oameni, sunt cuprinși de plâns, iar când îi povățuiesc alții nu plâng?” El a răspuns: „Fiule, bocitoarea care și-a pierdut copilul nu este ca bocitoarea plătită.”⁸

Allah să te călăuzească spre ceea ce este drept pentru tine! Āmīn.

Însușirea care adună binele acestei lumi și al celei de apoi este dragostea pentru Allah Preaînaltul și pentru Trimisul Său ﷺ, împlinită prin urmarea deplină și pășirea pe urmele celui ferit de greșeală.

Allah Preaînaltul spune:

Spune: Dacă Îl iubiți pe Allah, urmați-mă, iar Allah vă va iubi și vă va ierta păcatele.

Acestea sunt, așadar, temeliile acestei Podoabe; ele sunt pentru ea precum coroana pentru veșmânt.

O, voi, cei care studiați! V-ați așezat la lecții și v-ați legat de cel mai prețios bun: căutarea cunoașterii. Vă îndemn pe voi și pe mine însumi la evlavie față de Allah Preaînaltul, în ascuns și la vedere. Ea este pregătirea, locul în care se așază virtuțile și coboară însușirile lăudate, izvorul puterii, treapta înălțării și legătura trainică a inimilor în fața încercărilor. Nu o neglijați!

Rămâi pe calea înaintașilor evlavioși

Fii salafī pe calea dreaptă, calea înaintașilor evlavioși dintre companioni — Allah să fie mulțumit de ei — și a celor care le-au urmat pașii în toate domeniile religiei: tawḥīd, adorare și cele asemenea lor. Distinge-te prin ținerea de urmele Trimisului lui Allah ﷺ, prin punerea Sunnei în practică asupra ta și prin părăsirea disputelor, certurilor, adâncirii în teologia speculativă și a ceea ce aduce păcate și îndepărtează de Lege.

Al-Dhahabī, Allah Preaînaltul să aibă milă de el, a spus:⁹

„S-a transmis autentic de la al-Dāraquṭnī că a spus: «Nimic nu îmi este mai urât decât teologia speculativă.» Spun: omul acesta nu a intrat niciodată în teologie speculativă sau în dispute și nu s-a adâncit în ele, ci era salafī.”

Aceștia sunt Ahl al-Sunnah wa-l-Jamāʿah, cei care urmează urmele Trimisului lui Allah ﷺ. Sunt, după cum a spus șeicul Islamului Ibn Taymiyyah, Allah Preaînaltul să aibă milă de el:¹⁰

„Oamenii Sunnei sunt partea aleasă a musulmanilor și cei mai folositori oameni pentru oameni.”

Ține-te, așadar, de cale:

Nu urmați alte căi, căci vă vor îndepărta de calea Lui.

Păstrează neîncetat teama de Allah Preaînaltul

Împodobește-ți cele văzute și cele ascunse cu teama de Allah Preaînaltul. Păstrează riturile Islamului, arată și răspândește Sunna, practicând-o și chemând la ea. Îndrumă spre Allah prin cunoașterea, ținuta și faptele tale, împodobindu-te cu tărie de caracter, ușurință în purtare și o ținută dreaptă.

Temelia tuturor acestora este teama de Allah Preaînaltul. De aceea, imamul Aḥmad, Allah Preaînaltul să aibă milă de el, a spus:

„Temelia cunoașterii este teama de Allah Preaînaltul.” Păstrează această teamă în ascuns și la vedere. Cele mai bune făpturi sunt cele care se tem de Allah Preaînaltul, iar de El nu se tem decât cei care au cunoaștere; așadar, cea mai bună făptură este învățatul. Nu uita că învățatul nu este socotit cu adevărat învățat decât dacă practică, iar el nu își pune cunoașterea în faptă decât dacă îl însoțește teama de Allah.

Al-Khaṭīb al-Baghdādī, Allah Preaînaltul să aibă milă de el, a relatat printr-un lanț cu particularitatea transmiterii de la nouă tați. El a spus:¹¹ Abū al-Faraj ʿAbd al-Wahhāb ibn ʿAbd al-ʿAzīz ibn al-Ḥārith ibn Asad ibn al-Layth ibn Sulaymān ibn al-Aswad ibn Sufyān ibn Zayd ibn Akīnah ibn ʿAbd Allāh al-Tamīmī ne-a relatat din memorie, spunând: „L-am auzit pe tatăl meu spunând: L-am auzit pe tatăl meu spunând: L-am auzit pe tatăl meu spunând: L-am auzit pe tatăl meu spunând: L-am auzit pe tatăl meu spunând: L-am auzit pe tatăl meu spunând: L-am auzit pe tatăl meu spunând: L-am auzit pe ʿAlī ibn Abī Ṭālib spunând:

«Cunoașterea cheamă fapta; dacă aceasta îi răspunde, rămâne, iar dacă nu, pleacă.»”

O formulare asemănătoare este relatată și de la Sufyān al-Thawrī, Allah Preaînaltul să aibă milă de el.

Veghea neîncetată înaintea lui Allah

Împodobește-te cu conștiința neîncetată a faptului că Allah Preaînaltul te vede, în ascuns și la vedere, înaintând spre Stăpânul tău între teamă și nădejde. Ele sunt pentru musulman asemenea celor două aripi pentru pasăre.

Întoarce-te spre Allah cu întreaga ta ființă. Să-ți fie inima plină de dragostea Lui și limba de pomenirea Lui; primește cu bucurie, veselie și încântare normele și înțelepciunea Sa, Slăvitul.

Smerenia și părăsirea îngâmfării și a trufiei

Împodobește-te cu purtările sufletului: curăție, blândețe, răbdare, smerenie înaintea adevărului, liniște, demnitate, cumpătare și modestie. Rabdă umilința învățării pentru onoarea cunoașterii și fii supus adevărului.

Ferește-te de ceea ce nimicește aceste purtări. Pe lângă păcat, asemenea lucruri mărturisesc împotriva ta o lipsă a minții și lipsirea de cunoaștere și de punerea ei în faptă. Ferește-te de îngâmfare: ea este fățărnicie și trufie. Înaintașii se păzeau foarte mult de ea.

O dovadă a fineții acestei griji este relatarea lui al-Dhahabī în biografia lui ʿAmr ibn al-Aswad al-ʿAnsī, decedat în timpul califatului lui ʿAbd al-Malik ibn Marwān — Allah Preaînaltul să aibă milă de el. Când ieșea din moschee, își prindea mâna stângă cu dreapta. Întrebat de ce, a răspuns: „De teamă ca mâna mea să nu se fățărnicească.”

Spun: o ținea de teamă să nu o legene semeț când mergea, fiindcă aceasta ține de îngâmfare.¹²

Acest gând i s-a ivit lui al-ʿAnsī, Allah Preaînaltul să aibă milă de el.

Ferește-te de boala tiranilor

Aceasta este trufia. Trufia, lăcomia și invidia se află la începutul păcatelor prin care s-a săvârșit neascultarea față de Allah.¹³ Să te ridici deasupra profesorului tău este trufie. Să refuzi folosul de la cineva mai prejos decât tine este trufie. Să nu pui în practică ceea ce știi este mocirla trufiei și semnul lipsirii de bine.

Cunoașterea îi este potrivnică tânărului trufaș, precum șuvoiul îi este potrivnic locului înalt.

Ține-te, Allah să aibă milă de tine, lipit de pământ: privește-ți neajunsurile, smerește-ți sufletul și împotrivește-i-te când tinde spre trufie, aroganță, dorința de a se arăta ori admirația de sine și alte vicii care ucid cunoașterea, îi risipesc prestigiul și îi sting lumina. Cu cât îți sporesc cunoașterea ori rangul într-o funcție, cu atât ține-te mai mult de aceasta: vei dobândi o mare fericire și un loc pe care oamenii ți-l vor dori și pentru ei.

ʿAbd Allāh, fiul imamului demn de încredere, transmițătorul citat în cărțile Sunnei, Bakr ibn ʿAbd Allāh al-Muzanī — Allah Preaînaltul să aibă milă de amândoi —, a spus:

„Am auzit un om relatând despre tatăl meu că, pe când stătea la ʿArafah, s-a înduioșat și a spus: «Dacă nu m-aș afla printre ei, aș spune că au fost iertați.»”

Al-Dhahabī a relatat aceasta,¹⁴ apoi a spus:

„Spun: așa trebuie robul să-și privească neajunsurile și să-și smerească sufletul.”

Mulțumirea cu puțin și desprinderea de cele lumești

Împodobește-te cu mulțumirea și desprinderea de cele lumești. Adevărata renunțare¹⁵ este „renunțarea la cele interzise și îndepărtarea de hotarul lor, înfrânând poftele și privirea spre ceea ce se află în mâinile oamenilor”.

De la imamul al-Shāfiʿī, Allah Preaînaltul să aibă milă de el, se transmite:¹⁵

„Dacă cineva ar lăsa prin testament un bun celor mai înțelepți oameni, el le-ar fi dat celor desprinși de cele lumești.”

Când lui Muḥammad ibn al-Ḥasan al-Shaybānī, Allah Preaînaltul să aibă milă de el, i s-a spus: „Nu scrii o carte despre renunțarea la cele lumești?”, el a răspuns:

„Am scris deja o carte despre vânzări.”¹⁵

Adică: „Cel desprins de cele lumești este cel care se păzește de lucrurile îndoielnice și dezaprobate în negoț, precum și în celelalte tranzacții și îndeletniciri.”

Fii, așadar, cumpătat în trai, fără ceva care să te înjosească, păstrându-te pe tine și pe cei pe care îi întreții și evitând locurile umilinței și ale disprețului.

Șeicul nostru Muḥammad al-Amīn al-Shinqīṭī, decedat la 17/12/1393 H — Allah Preaînaltul să aibă milă de el —, lua puțin din această lume. L-am văzut că nu cunoștea valorile bancnotelor. Mi-a spus el însuși:

„Am venit din țara mea, Shinqīṭ, cu o comoară rară între oameni: mulțumirea cu ceea ce am. Dacă aș fi dorit funcții, aș fi cunoscut drumul spre ele, dar nu aleg lumea aceasta în locul celei de apoi și nu ofer cunoașterea pentru câștiguri lumești.”

Allah Preaînaltul să-i dăruiască milă din belșug! Āmīn.

Împodobirea cu strălucirea cunoașterii

Împodobește-te cu strălucirea cunoașterii: ținută frumoasă, îndrumare dreaptă, liniște statornică, demnitate, reverență, smerenie și ținerea de calea limpede, cultivându-ți cele văzute și ascunse și dezbrăcându-te de contrariile lor.

Ibn Sīrīn, Allah Preaînaltul să aibă milă de el, a spus:

„Învățau purtarea dreaptă așa cum învățau cunoașterea.”

Rajāʾ ibn Ḥaywah, Allah Preaînaltul să aibă milă de el, i-a spus unui om:

„Relatează-ne, dar nu ne relata de la unul care afișează o moleșeală prefăcută și nici de la unul care îi defăimează pe alții.”

Al-Khaṭīb le-a relatat pe amândouă în al-Jāmiʿ și a spus:¹⁶

„Cel care studiază hadithul trebuie să se ferească de joacă, de lucruri deșarte și de purtarea josnică în adunări: prostii, râs, hohote, prea multe anecdote și glume neîncetate și numeroase. Din glume sunt îngăduite cele puține, rare și plăcute, care nu ies din limitele bunei-cuviințe și ale căii cunoașterii. Cât despre cele neîntrerupte, nerușinate, prostești, care înveninează inimile și aduc răul, ele sunt condamnabile. Prea multe glume și prea mult râs micșorează prestigiul și înlătură demnitatea.”

S-a spus: „Cel care face mult un lucru ajunge să fie cunoscut pentru el.”

Evită, așadar, aceste căderi în adunările și discuțiile tale.

Unii neștiutori socotesc că lipsa de măsură în acestea este deschidere sufletească.

Al-Aḥnaf ibn Qays a spus:

„Feriți adunările noastre de vorbirea despre femei și mâncare. Îl detest pe bărbatul care își descrie fără încetare poftele sexuale și ale pântecelui.”¹⁷

În scrisoarea despre judecată a căpeteniei credincioșilor ʿUmar ibn al-Khaṭṭāb, Allah să fie mulțumit de el — cel inspirat spre adevăr —, se spune:

„Cel care se împodobește cu ceea ce nu are este făcut de rușine de Allah.”

Vezi explicația lui Ibn al-Qayyim, Allah Preaînaltul să aibă milă de el.¹⁸

Împodobește-te cu demnitate

Împodobește-te cu demnitate [murūʾah] și cu ceea ce duce la ea: virtuți alese, chip senin, răspândirea salutului de pace, răbdare cu oamenii, mândrie de sine fără trufie, onoare fără tiranie, noblețe fără fanatism și râvnă protectoare fără patimile ignoranței. Ocolește, așadar, ceea ce vatămă demnitatea în fire, vorbă ori faptă: îndeletniciri înjositoare și însușiri rele, precum admirația de sine, ostentația, semeția, îngâmfarea, disprețuirea celorlalți și frecventarea locurilor îndoielnice.¹⁹

Păstrează însușirile tăriei de caracter

Păstrează însușirile tăriei de caracter: curajul, fermitatea în apărarea adevărului, virtuțile alese și dărnicia pentru bine, până când aspirațiile celorlalți nu mai ajung la tine.

Ferește-te de contrariile lor: slăbiciunea inimii, puțina răbdare și lipsa virtuților. Ele micșorează cunoașterea, împiedică limba să spună adevărul și o trag într-o stare de învrăjbire ale cărei vânturi fierbinți lovesc fețele robilor drepți ai lui Allah.

Părăsirea răsfățului

Nu te lăsa purtat de plăcerile și luxul traiului, căci

simplitatea înfățișării face parte din credință

.²⁰ Urmează îndemnul căpeteniei credincioșilor ʿUmar ibn al-Khaṭṭāb, Allah să fie mulțumit de el, din vestita sa scrisoare, în care se spune:

„Feriți-vă de răsfăț și de îmbrăcămintea nearabilor. Păstrați felul de viață al lui Maʿadd și obișnuiți-vă cu asprimea traiului…”²¹

Întoarce-te de la poleiala civilizației: ea înmoaie firea și nervii și te leagă cu firul închipuirilor. Cei sârguincioși își ating țintele, iar tu nu te-ai mișcat din loc, preocupat de eleganța hainelor. Unele dintre aceste înfățișări nu sunt nici interzise, nici dezaprobate, dar nici nu reprezintă o ținută dreaptă. Podoaba văzută, precum îmbrăcămintea, indică apartenența persoanei, ba chiar o definește. Nu este îmbrăcămintea un mijloc de exprimare a sinelui?

Fii atent, așadar, la hainele tale, fiindcă ele le arată celorlalți alcătuirea, apartenența și gustul tău. De aceea s-a spus că podoaba văzută indică o înclinare lăuntrică. Oamenii te încadrează după haine, iar chiar felul în care le porți îi arată privitorului dacă purtătorul are:

• Demnitate și judecată.

• Aere de șeic și de călugăr.

• Sau aere juvenile și dragoste de a ieși în evidență.

Alege haine care te împodobesc și nu te înjosesc, care nu le dau oamenilor prilej de vorbă ori de înțepături. Când îmbrăcămintea și felul în care o porți se potrivesc cu cinstea cunoașterii religioase pe care o porți, oamenii te vor respecta mai mult și vor trage folos din cunoașterea ta. Prin buna intenție, aceasta poate deveni chiar un act de apropiere de Allah, fiind un mijloc de călăuzire a oamenilor spre adevăr.

De la căpetenia credincioșilor ʿUmar ibn al-Khaṭṭāb, Allah să fie mulțumit de el, se transmite:²²

„Îmi place să-l văd pe cunoscătorul Coranului în haine albe.”

Adică să fie respectat în sufletele oamenilor, pentru ca adevărul pe care îl poartă să fie respectat în ele.

Oamenii sunt, după cum a spus șeicul Islamului Ibn Taymiyyah, Allah Preaînaltul să aibă milă de el, asemenea stolurilor de păsări qaṭā: au în fire să se imite unii pe alții.²³

Ferește-te, ferește-te de hainele prin care omul se dă drept tânăr. Cât despre îmbrăcămintea occidentală, dispoziția privitoare la ea îți este cunoscută. Aceasta nu înseamnă să vii în haine urâte, ci să fii cumpătat în îmbrăcăminte, potrivit Legii, însoțind-o de ținută dreaptă și purtare frumoasă.

Dovezile se caută în cărțile Sunnei și ale înmuierii inimilor, mai ales în al-Jāmiʿ de al-Khaṭīb.²⁴

Nu socoti neobișnuit acest îndemn: oamenii cunoașterii au atras mereu atenția asupra lui în cărțile despre înmuierea inimii, buna-cuviință și îmbrăcăminte.²⁵ Allah știe cel mai bine.

Îndepărtarea de adunările deșarte

Nu păși, prefăcându-te că nu observi, în adunarea celor care săvârșesc răul și sfâșie vălurile bunei-cuviințe. Dacă o faci, abaterea ta împotriva cunoașterii și a oamenilor ei este mare.

Îndepărtarea de zarvă și tulburări

Păzește-te de gălăgie și tulburări: sub gălăgie se ascunde greșeala, iar aceasta este potrivnică purtării cuvenite studiului.

Printre întâmplările plăcute care pot fi amintite aici se află cea povestită de autorul cărții al-Wasīṭ fī udabāʾ Shinqīṭ și preluată în Muʿjam al-maʿājim:

„Între două triburi s-a ivit o dispută, iar un al treilea a încercat să le împace. Au acceptat judecata Legii și au ales un învățat ca arbitru. Acesta a socotit că patru oameni dintr-un trib trebuie uciși pentru patru oameni uciși din celălalt. Șeicul Bāb ibn Aḥmad a spus: «Într-un asemenea caz nu se aplică talionul.» Judecătorul a răspuns: «Aceasta nu se găsește într-o carte.» El a spus: «Ba nu lipsește din nicio carte.» Judecătorul a zis: «Iată al-Qāmūs!» — socotind că și acesta intră în generalitatea cuvântului «carte». Cel despre care se scrie biografia a luat al-Qāmūs și primul lucru asupra căruia i-a căzut privirea a fost: «Al-hayshah: tulburarea; și umm ḥubayn.²⁶ În tulburări nu se aplică talionul», adică pentru cel ucis într-o tulburare, al cărui ucigaș nu este cunoscut. Oamenii s-au mirat de această prezență de spirit într-un moment atât de dificil.” Citat rezumat.

Împodobirea cu blândețe

Ține-te de blândețe în vorbire și ocolește cuvântul aspru: vorba lină apropie sufletele înstrăinate.

Dovezile Cărții și ale Sunnei în această privință sunt numeroase.

Chibzuința

Împodobește-te cu chibzuință: cel care chibzuiește ajunge să înțeleagă. S-a spus: „Chibzuiește și vei înțelege.”

Când vorbești, gândește-te: ce spui și ce folos va avea? Fii atent la exprimare și rostire, fără forțare și fără pedanterie. Când discuți cunoașterea, chibzuiește cum să alegi forma potrivită pentru sensul dorit. Când cineva întreabă, gândește-te cum să înțelegi întrebarea așa cum este, fără să rămână cu două înțelesuri. Și tot astfel.

Statornicia și verificarea atentă

Împodobește-te cu statornicie și verificare atentă, mai ales în împrejurări grele și importante. Dintre acestea fac parte răbdarea și statornicia în învățare și petrecerea orelor la studiu cu șeicii. „Cel care rămâne statornic prinde rădăcini.”