Text integral · Pasaje · 49
Împodobirea cu practica
Semne ale cunoașterii folositoare
Întreabă-te câtă parte ai din semnele cunoașterii folositoare. Acestea sunt:
Punerea ei în practică.
Neplăcerea față de laudele și recomandările primite și față de înălțarea cu trufie deasupra oamenilor.
Smerenia ta să crească pe măsură ce crește cunoașterea.
Fuga de iubirea conducerii, a faimei și a celor lumești.
Părăsirea pretenției de a fi învățat.
Să nu te socotești pe tine fără greșeală și să gândești bine despre oameni, ferindu-te să-i vorbești de rău.
Când pomenea moravurile înaintașilor, ʿAbd Allāh ibn al-Mubārak recita:
Nu ne pomeni alături de ei: Cel care merge sănătos nu este asemenea celui neputincios.
Zakatul cunoașterii
Dă zakatul cunoașterii: rostește adevărul deschis, poruncește binele și oprește răul, cântărind foloasele și vătămările. Răspândește cunoașterea, iubește să fii de folos, pune-ți prestigiul în slujba altora și mijlocește cu bine pentru musulmani în nevoile drepte și în faptele bune.
Abū Hurayrah — Allah să fie mulțumit de el — a relatat că Profetul ﷺ a spus:
إذا مات الإنسان انقطع عمله، إلا من ثلاث: صدقة جارية، أو علم ينتفع به، أو ولد صالح يدعو له
Când omul moare, fapta lui încetează, în afară de trei: o milostenie care continuă, o cunoaștere din care se trage folos sau un copil drept care se roagă pentru el.
Relatat de Muslim și de alții.
Unii învățați au spus:86 aceste trei lucruri nu se întâlnesc împreună decât la învățatul care își dăruiește cunoașterea. Dăruirea ei este o milostenie folositoare, iar cel care o primește este un fiu al învățatului prin învățarea de la el.
Ține la această podoabă: ea este rodul de căpetenie al cunoașterii tale.
Din noblețea cunoașterii face parte că sporește când este dăruită mult și se împuținează când este ținută cu zgârcenie. Ascunderea este boala ei.
Să nu te abată de la datoria de a transmite și de a comunica pretenția că vremurile sunt stricate, că păcătoșii au ajuns să domine și că sfatul folosește puțin. Dacă faci aceasta, să știi că păcătoșii ar plăti aur curat pentru o asemenea faptă, ca să poată părăsi virtutea și înălța steagul viciului.
Demnitatea învățaților
Împodobește-te cu demnitatea învățaților: păstrează și cinstește cunoașterea, apără-i demnitatea și onoarea. Pe măsura a ceea ce dăruiești pentru aceasta este câștigul din ea și din punerea ei în practică; pe măsura a ceea ce nesocotești este pierderea. Nu este putere și nici tărie decât prin Allah, Cel Atotputernic, Cel Înțelept.
Ferește-te, așadar, să te folosească cei mari ca pe o năframă ori să te încalece nesăbuiții, făcându-te să cedezi într-o fatwa, într-o judecată, într-o cercetare ori într-un cuvânt…
Nu duce cunoașterea în căutarea oamenilor acestei lumi, nu sta cu ea la pragurile lor și nu o oferi celui nevrednic de ea, oricât de înaltă i-ar fi poziția.
Bucură-ți ochii și judecata citind biografiile și viețile imamilor de odinioară: vei vedea cum s-au dăruit pe sine pentru această ocrotire. Citește mai ales lucrările care adună exemple despre aceasta, precum Min akhlāq al-ʿulamāʾ de Muḥammad Sulaymān — Allah Preaînaltul să aibă milă de el —87 și cartea al-Islām bayna al-ʿulamāʾ wa-l-ḥukkām de ʿAbd al-ʿAzīz al-Badrī — Allah Preaînaltul să aibă milă de el — și Manāhij al-ʿulamāʾ fī al-amr bi-l-maʿrūf wa-l-nahy ʿan al-munkar de Fārūq al-Sāmarrāʾī.88
Nădăjduiesc să vezi de multe ori mai mult decât au pomenit ei în cartea ʿIzzat al-ʿulamāʾ. Allah să înlesnească încheierea și tipărirea ei!
Învățații îi puneau pe elevi să memoreze poemul lui ʿAlī ibn ʿAbd al-ʿAzīz al-Jurjānī, decedat în anul 392 H — Allah Preaînaltul să aibă milă de el —, așa cum îl găsim la mai mulți dintre biografii săi. El începe astfel:
Îmi spun: „Ești retras.” Dar ei au văzut numai Un om care a dat înapoi din fața înjosirii.
Îi văd pe oameni: pe cel care se apropie de ei îl socotesc mic, Iar pe cel cinstit de propria demnitate îl cinstesc.
Dacă oamenii cunoașterii ar păstra-o, i-ar păstra și ea; Dacă ar cinsti-o în suflete, ar fi și ea cinstită.
Păstrarea demnității cunoașterii
Dacă ai ajuns într-o funcție, amintește-ți că legătura care te-a dus la ea este căutarea cunoașterii. Prin harul lui Allah, apoi datorită cunoașterii tale, ai ajuns la răspunderea pe care o ai în predare, în darea de fatwa, în judecată… Dă-i, așadar, cunoașterii prețul cuvenit și partea ei de punere în practică și de așezare la locul potrivit.
Ferește-te de calea celor care nu-I arată lui Allah respectul cuvenit și care fac din păstrarea funcției temelia purtării lor: își opresc limbile de la rostirea adevărului, iar iubirea funcției îi poartă spre a le face pe plac altora.
Păstrează-ți — Allah să aibă milă de tine — prețul, păzindu-ți religia, cunoașterea și onoarea, cu înțelepciune, pricepere și bună chibzuință.
احفظ الله يحفظك
Păzește ceea ce ți-a poruncit Allah și El te va păzi.
احفظ الله في الرخاء يحفظك في الشدة
Păzește ceea ce ți-a poruncit Allah în vremuri de bunăstare și El te va păzi în vremuri grele.
Dacă ajungi lipsit de colierul funcției urmând această cale, fie și după o vreme, nu este nimic rău: este o îndepărtare vrednică de laudă, nu una de ocară și de lipsă.
Este uimitor că unii dintre cei lipsiți de o mare parte a sprijinului spre bine nu ajung la statornicie, căință și întoarcere la Allah decât după pensionare. Chiar dacă pocăința lor este legitimă, religiozitatea lor ajunge asemenea celei a bătrânelor, al cărei folos nu trece la alții. Dar în vremea funcției, când era nevoie ca folosul lor să ajungă și la alții, îi găseai între cei mai nelegiuiți și mai vătămători ori cu inima rece și limba mută în fața adevărului.
Căutăm la Allah ocrotire de lipsirea de ajutor.
Tact, fără compromis în religie
Compromisul în religie este un nărav josnic; tactul nu este așa. Nu le confunda însă, ca să nu te ducă fățărnicia împăciuitoare în țarcul ipocriziei pe față. Compromisul este cel care îți atinge religia.89
Dragostea pentru cărți
Noblețea cunoașterii este cunoscută: folosul ei este larg, iar nevoia de ea este mare, asemenea nevoii trupului de respirație. Lipsa se arată pe măsura lipsei ei, iar plăcerea și bucuria se dobândesc pe măsura dobândirii ei.90
De aceea, cei care învață au o dragoste puternică pentru studiu și pentru adunarea cărților, alese cu grijă. Istorisirile lor despre aceasta sunt lungi; am însemnări despre ele în Khabar al-kitāb. Allah să înlesnească încheierea și tipărirea ei!
Adună, așadar, cărțile de bază și să știi că niciuna nu o înlocuiește pe alta. Nu-ți înghesui biblioteca și nu-ți tulbura gândirea cu cărți fără miez, mai ales cu cele ale inovatorilor: ele sunt o otravă puternică.
Temelia bibliotecii tale
Caută cărțile alcătuite pe calea aducerii de dovezi, a înțelegerii temeiurilor regulilor și a pătrunderii înțelesurilor ascunse ale chestiunilor. Între cele mai de seamă sunt cărțile celor doi șeici: șeicul Islamului Ibn Taymiyyah și elevul său Ibn Qayyim al-Jawziyyah — Allah Preaînaltul să aibă milă de ei.
Pe aceeași cale, dintre cei de dinainte și cei de după ei, sunt cărțile următorilor:
Ḥāfiẓul Ibn ʿAbd al-Barr, decedat în anul 463 H — Allah Preaînaltul să aibă milă de el. Cea mai însemnată carte a sa este al-Tamhīd.
Ḥāfiẓul Ibn Qudāmah, decedat în anul 620 H — Allah Preaînaltul să aibă milă de el. Cartea sa de căpetenie este al-Mughnī.
Ḥāfiẓul al-Dhahabī, decedat în anul 748 H — Allah Preaînaltul să aibă milă de el.
Ḥāfiẓul Ibn Kathīr, decedat în anul 774 H — Allah Preaînaltul să aibă milă de el.
Ḥāfiẓul Ibn Rajab, decedat în anul 795 H — Allah Preaînaltul să aibă milă de el.
Ḥāfiẓul Ibn Ḥajar, decedat în anul 852 H — Allah Preaînaltul să aibă milă de el.
Ḥāfiẓul al-Shawkānī, decedat în anul 1250 H — Allah Preaînaltul să aibă milă de el.
Imamul Muḥammad ibn ʿAbd al-Wahhāb, decedat în anul 1206 H — Allah Preaînaltul să aibă milă de el.
Cărțile învățaților chemării la Islam; între cele mai cuprinzătoare se află al-Durar al-saniyyah.
Marele învățat al-Ṣanʿānī, decedat în anul 1182 H — Allah Preaînaltul să aibă milă de el —, mai ales cartea sa folositoare Subul al-salām.
Marele învățat Ṣiddīq Ḥasan Khān al-Qannawjī, decedat în anul 1307 H — Allah Preaînaltul să aibă milă de el.
Marele învățat Muḥammad al-Amīn al-Shinqīṭī, decedat în anul 1393 H — Allah Preaînaltul să aibă milă de el —, mai ales cartea sa Aḍwāʾ al-bayān.
Felul de a lucra cu o carte
Nu căuta să tragi folos dintr-o carte înainte de a cunoaște terminologia autorului ei. Adesea, introducerea o lămurește, așa că începe lectura cărții cu introducerea.
Tot de aici face parte următorul lucru:
Când dobândești o carte, nu o pune în bibliotecă înainte de a o fi parcurs integral ori de a-i fi citit introducerea, cuprinsul și câteva pasaje. Dacă o așezi direct între cărțile disciplinei sale, se poate să treacă timpul și să se ducă viața fără să o cercetezi. Aceasta este încercată. Allah este Cel care dă izbândă.
Scrisul lipsit de ambiguitate
Când scrii, fă scrisul limpede, înlăturându-i neclaritatea prin câteva lucruri:
Scrisul citeț.
Scrierea potrivit regulilor ortografice. Există multe lucrări despre aceasta, între cele mai importante fiind:
Punerea punctelor la literele care le cer și lăsarea fără puncte a celor care nu le au.94
Vocalizarea acolo unde citirea ar fi neclară.
Folosirea semnelor de punctuație, în afara versetelor și a hadithurilor.95
Notele originale
Tadhkirat al-sāmiʿ wa-l-mutakallim.
Tipărită de mai multe ori.
Tipărită la Jeddah în anul 1407 H, la Dār al-Wafāʾ din Jeddah.
Vezi al-Ghurabāʾ de al-Ājurrī, pp. 79–80, un loc important, și Rawḍat al-ʿuqalāʾ de Ibn Ḥibbān, p. 70.
Vezi Rawḍat al-muḥibbīn, pp. 68–69, un loc important, și Miftāḥ dār al-saʿādah, p. 81. În ele se află istorisiri plăcute și întâmplări alese.
Tipărită, apoi reprodusă în facsimil în anul 1405 H, la Beirut, Dār al-Qalam.
Tipărită la al-Khānjī, în Egipt, în anul 1399 H, ediția a patra.
Ediția a douăzeci și doua, al-Maktabah al-Bukhāriyyah al-Kubrā, Egipt.
Fiindcă lipsa acestora duce la confuzie.
Al-Tarqīm wa-ʿalāmātuh de Aḥmad Zakī Pāshā, tipărită în anul 1330 H.