Cinstea și responsabilitatea la locul de muncă

Fiecare angajat trebuie să fie integru, să-și păstreze demnitatea, să aibă inima mulțumită și să se ferească de însușirea pe nedrept a averilor oamenilor prin ceea ce i se oferă drept mită, chiar dacă este numit dar. Cine ia averile oamenilor fără drept le consumă pe nedrept, iar aceasta este una dintre cauzele pentru care rugile nu sunt primite. Muslim a relatat în Ṣaḥīḥ (1015), de la Abū Hurayra, Allah să fie mulțumit de el, că Trimisul lui Allah ﷺ a spus: „O, oameni! Allah este Bun și nu primește decât ceea ce este bun. Allah le-a poruncit credincioșilor ceea ce le-a poruncit trimișilor. A spus:

Și a spus:

Apoi a pomenit omul care călătorește îndelung, cu părul răvășit și acoperit de praf, ridicând mâinile spre cer: «O, Stăpâne! O, Stăpâne!» Dar hrana sa este neîngăduită, băutura sa este neîngăduită, îmbrăcămintea sa este neîngăduită și a fost hrănit cu ceea ce este neîngăduit. Cum să-i fie atunci primită ruga?”

Printre cele mai limpezi avertizări împotriva însușirii averii pe nedrept se află ceea ce al-Buḫārī a relatat în Ṣaḥīḥ (7152), de la Jundub ibn ʿAbd Allāh: „Primul lucru care putrezește din om este pântecele său. Cine poate să nu mănânce decât ceea ce este bun să facă aceasta! Și cine poate să nu fie împiedicat de la Paradis nici măcar de o palmă de sânge pe care l-a vărsat să facă aceasta!” Tot el a relatat (2083), de la Abū Hurayra, Allah să fie mulțumit de el, că Profetul ﷺ a spus: „Va veni peste oameni o vreme în care omul nu se va mai sinchisi dacă averea pe care o ia este îngăduită ori neîngăduită.” Pentru cei care iau fără să le pese, îngăduit este ceea ce le ajunge în mână, iar neîngăduit ceea ce nu le ajunge. În Islam însă îngăduit este ceea ce Allah și Trimisul Său ﷺ au îngăduit, iar neîngăduit ceea ce Allah și Trimisul Său ﷺ au interzis.

În Sunna Trimisului ﷺ apar hadithuri care arată că lucrătorilor și angajaților le este interzis să ia ceva din avere, chiar dacă este numit dar. Printre ele este relatarea lui Abū Ḥumayd as-Sāʿidī, Allah să fie mulțumit de el: „Trimisul lui Allah ﷺ a numit un bărbat din al-Asd, numit Ibn al-Lutbiyya, pentru strângerea milosteniilor obligatorii. Când s-a întors, acesta a spus: «Aceasta este pentru voi, iar aceasta mi-a fost dăruită mie.» Trimisul lui Allah ﷺ s-a ridicat pe amvon, L-a lăudat și preamărit pe Allah și a spus: «Ce se întâmplă cu un lucrător pe care îl trimit, iar el spune: „Aceasta este pentru voi, iar aceasta mi-a fost dăruită mie”? De ce n-a stat în casa tatălui sau a mamei sale, să vadă dacă i se oferă vreun dar ori nu? Pe Cel în mâna Căruia se află sufletul lui Muḥammad! Oricine dintre voi ia ceva din acestea va veni în Ziua Învierii purtându-l pe grumaz: o cămilă care rage, o vacă ce mugește sau o oaie care behăie.» Apoi și-a ridicat mâinile până ce am văzut albeața subsuorilor sale și a spus de două ori: «O, Allah, am transmis?»” Al-Buḫārī (7174) și Muslim (1832); formularea este a lui Muslim. În Ṣaḥīḥ al-Buḫārī (3073) și Muslim (1831), cu formularea celui din urmă, Abū Hurayra, Allah să fie mulțumit de el, a relatat: „Într-o zi, Trimisul lui Allah ﷺ s-a ridicat înaintea noastră și a vorbit despre însușirea necinstită a bunurilor, subliniind gravitatea și însemnătatea ei. A spus: «Să nu-l găsesc pe vreunul dintre voi venind în Ziua Învierii cu o cămilă care rage pe grumaz, spunând: „O, Trimis al lui Allah, ajută-mă!”, iar eu să-i răspund: „Nu pot face nimic pentru tine; ți-am transmis!” Să nu-l găsesc pe vreunul dintre voi venind în Ziua Învierii cu un cal care nechează pe grumaz, spunând: „O, Trimis al lui Allah, ajută-mă!”, iar eu să-i răspund: „Nu pot face nimic pentru tine; ți-am transmis!” Să nu-l găsesc pe vreunul dintre voi venind în Ziua Învierii cu o oaie care behăie pe grumaz, spunând: „O, Trimis al lui Allah, ajută-mă!”, iar eu să-i răspund: „Nu pot face nimic pentru tine; ți-am transmis!” Să nu-l găsesc pe vreunul dintre voi venind în Ziua Învierii cu un om care strigă pe grumaz, spunând: „O, Trimis al lui Allah, ajută-mă!”, iar eu să-i răspund: „Nu pot face nimic pentru tine; ți-am transmis!” Să nu-l găsesc pe vreunul dintre voi venind în Ziua Învierii cu bucăți de pânză care flutură pe grumaz, spunând: „O, Trimis al lui Allah, ajută-mă!”, iar eu să-i răspund: „Nu pot face nimic pentru tine; ți-am transmis!” Să nu-l găsesc pe vreunul dintre voi venind în Ziua Învierii cu aur și argint pe grumaz, spunând: „O, Trimis al lui Allah, ajută-mă!”, iar eu să-i răspund: „Nu pot face nimic pentru tine; ți-am transmis!”»”

„Bucățile” din hadith sunt hainele, iar „averea mută” înseamnă aurul și argintul.

Tot astfel, în hadithul lui Abū Ḥumayd as-Sāʿidī, Trimisul lui Allah ﷺ a spus: „Darurile oferite lucrătorilor sunt însușire necinstită a bunurilor.” Aḥmad (23601) și alții; vezi cercetarea lanțurilor sale în al-Albānī, Irwāʾ al-ġalīl (2622). Sensul său este același cu al relatării anterioare despre Ibn al-Lutbiyya.

Și hadithul lui ʿAdī ibn ʿUmayra, care a spus: „L-am auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând: «Pe oricare dintre voi îl însărcinăm cu o muncă și ne ascunde un ac ori ceva mai mult, aceasta va fi însușire necinstită, cu care va veni în Ziua Învierii.»” Hadith relatat de Muslim (1833).

Și hadithul lui Burayda, de la Profet ﷺ: „Pe cel pe care îl însărcinăm cu o muncă și îi stabilim o plată, ceea ce ia după aceasta este însușire necinstită.” Abū Dāwūd (2943), cu un lanț autentic; al-Albānī l-a declarat autentic.

În biografia lui ʿIyāḍ ibn Ġanm, Allah să fie mulțumit de el, din Ṣifat aṣ-ṣafwa a lui Ibn al-Jawzī (1/277), se relatează că, fiind guvernator al lui ʿUmar, Allah să fie mulțumit de el, în Ḥimṣ, i-a spus unei rude, într-o întâmplare mai lungă: „Pe Allah, să fiu tăiat cu ferăstrăul îmi este mai drag decât să trădez chiar și un singur bănuț ori să încalc dreptul cuiva!”

Ibn al-Qayyim a spus în Iʿlām al-muwaqqiʿīn (3/154), între dovezile închiderii căilor care duc la rău: „Al douăzeci și cincilea argument: conducătorului, judecătorului și celui care mijlocește le este interzis să primească daruri. Aceasta este rădăcina stricăciunii lumii: încredințarea treburilor celor nepotriviți pentru ele și numirea celor trădători, slabi și neputincioși.¹ Prin aceasta s-a strecurat o stricăciune pe care numai Allah o poate cuprinde. Motivul este că primirea unui dar de la cineva care nu obișnuia să-i facă daruri devine o cale spre satisfacerea cererii lui. Iubirea pentru un lucru orbește și surzește: se naște în el dorința de a-i satisface cererea drept răsplată, însoțită de lăcomie și de trecerea cu vederea a faptului că acela nu este potrivit.”

Îi cer lui Allah, Atotputernicul și Preamăritul, să-l ajute pe fiecare angajat și lucrător musulman să-și îndeplinească munca într-un chip care Îl mulțumește pe Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul, și care îi aduce răsplată și un sfârșit bun în această lume și în Viața de Apoi. Allah să-l binecuvânteze, să-i dăruiască pace și binecuvântare robului și Trimisului Său, Profetul nostru Muḥammad, familiei și companionilor săi!