Cinstea și responsabilitatea la locul de muncă

Printre versetele despre păstrarea lucrurilor încredințate și evitarea trădării se află cuvintele lui Allah, Atotputernicul și Preamăritul:

Ibn Kaṯīr a spus în exegeza sa: „Preaînaltul ne vestește că poruncește restituirea lucrurilor încredințate celor cărora li se cuvin. În relatarea lui al-Ḥasan de la Samura, Trimisul lui Allah ﷺ a spus: «Restituie lucrul încredințat celui care ți l-a încredințat și nu-l trăda pe cel care te-a trădat!» Au relatat-o imamul Aḥmad și autorii cărților Sunan. Aceasta cuprinde toate lucrurile încredințate pe care omul are obligația să le respecte: drepturile lui Allah, Atotputernicul și Preamăritul, asupra robilor Săi — rugăciunea, zakātul, postul, ispășirile, legămintele și altele asemenea, încredințate omului fără ca ceilalți robi să le poată cunoaște — și drepturile oamenilor unii asupra altora, precum bunurile lăsate în păstrare și celelalte lucruri pe care și le încredințează, fără ca martorii să cunoască aceasta. Allah, Atotputernicul și Preamăritul, a poruncit să fie restituite. Celui care nu îndeplinește aceasta în această lume i se va lua ceea ce datorează în Ziua Învierii.”

Și cuvintele Preaînaltului:

Ibn Kaṯīr a spus: „Trădarea cuprinde păcatele mici și mari, atât pe cele care îl privesc numai pe făptuitor, cât și pe cele care îi afectează pe alții. ʿAlī ibn Abī Ṭalḥa a relatat de la Ibn ʿAbbās, Allah să fie mulțumit de amândoi: «Cele încredințate sunt faptele pe care Allah le-a încredințat robilor», adică îndatoririle obligatorii. «Nu le trădați» înseamnă: nu le încălcați. Într-o altă relatare: «Nu-i trădați pe Allah și pe Trimis», adică părăsind Sunna sa și săvârșind neascultare față de el.”

Și cuvintele Preaînaltului:

După ce a menționat mai multe explicații ale responsabilității încredințate — printre care ascultarea, obligațiile, religia și limitele prescrise — Ibn Kaṯīr, Allah să aibă milă de el, a spus: „Aceste explicații nu se contrazic, ci sunt concordante și se întorc la ideea obligației și a acceptării poruncilor și interdicțiilor cu condiția lor: dacă omul le îndeplinește, este răsplătit, iar dacă le abandonează, este pedepsit. Omul a acceptat-o în ciuda slăbiciunii, neștiinței și nedreptății sale, în afară de cel căruia Allah îi dă izbândă. La Allah cerem ajutor!”

Și cuvintele Preaînaltului:

Ibn Kaṯīr a spus: „Adică, atunci când li se încredințează ceva, nu trădează, iar când încheie un legământ, nu îl încalcă. Acestea sunt însușirile credincioșilor, iar contrariile lor sunt însușirile ipocriților, după cum apare în relatarea autentică: «Semnele ipocritului sunt trei: când vorbește, minte; când promite, nu-și ține promisiunea; când i se încredințează ceva, trădează.» Într-o altă relatare: «Când vorbește, minte; când încheie un legământ, îl încalcă; când se ceartă, depășește limitele.»”