Cinstea și responsabilitatea la locul de muncă

Temelia alegerii oricărui angajat ori lucrător este să fie capabil și demn de încredere. Prin capacitatea sa poate îndeplini munca cerută, iar prin cinste o îndeplinește astfel încât să fie eliberat de răspundere. Cinstea îl face să pună lucrurile la locul potrivit, iar capacitatea îi permite să-și îndeplinească obligația. Allah a relatat că una dintre cele două fiice ale bărbatului din Madyan i-a spus tatălui său, după ce Mūsā, binecuvântarea și pacea fie asupra lui, le adăpase turmele:

Iar despre ʿifrītul dintre djinni care i-a spus lui Sulaymān, binecuvântarea și pacea fie asupra lui, că este gata să-i aducă tronul lui Bilqīs, a relatat:

Adică reunea capacitatea de a-l purta și aduce cu păstrarea celor pe care le conținea. Allah a relatat că Yūsuf, binecuvântarea și pacea fie asupra lui, i-a spus regelui:

Contrariile capacității și cinstei sunt neputința și trădarea. Acestea sunt temeiuri pentru a nu numi pe cineva într-o funcție și motive reale pentru a-l îndepărta din ea. Când ʿUmar ibn al-Ḫaṭṭāb, Allah să fie mulțumit de el, l-a numit pe Saʿd ibn Abī Waqqāṣ, Allah să fie mulțumit de el, guvernator al Kūfei, unii dintre nechibzuiții ei l-au ponegrit și l-au vorbit de rău înaintea lui ʿUmar. Acesta a considerat potrivit să-l destituie pentru a îndepărta tulburarea și pentru ca vreunul dintre ei să nu-l atace. Dar, în boala dinaintea morții, ʿUmar a desemnat șase companioni ai Trimisului lui Allah ﷺ dintre care să fie ales califul de după el. Printre ei era Saʿd ibn Abī Waqqāṣ. Temându-se că s-ar putea crede că îl destituise de la conducerea Kūfei fiindcă nu era potrivit pentru dregătorie, a înlăturat această presupunere: „Dacă puterea îi revine lui Saʿd, așa să fie; altminteri, oricare dintre voi va fi numit să se folosească de ajutorul lui, căci nu l-am destituit din pricina neputinței ori a trădării.” Al-Buḫārī (3700).

În Ṣaḥīḥ Muslim (1825), Abū Ḏarr, Allah să fie mulțumit de el, a relatat: „Am spus: «O, Trimis al lui Allah, nu mă numești într-o funcție?» M-a lovit ușor cu mâna peste umăr și a spus: «Abū Ḏarr, tu ești slab, iar aceasta este o responsabilitate încredințată. În Ziua Învierii va fi rușine și părere de rău, în afară de cel care o ia cu drept și îndeplinește ceea ce îi revine în ea.»” Tot acolo (1826), Abū Ḏarr a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus: „Abū Ḏarr, te văd slab și îți doresc ceea ce îmi doresc mie însumi. Să nu conduci nici măcar doi oameni și să nu administrezi averea unui orfan!”