Capitole despre post, rugăciunea tarāwīḥ și zakāt

Tarāwīḥ este rugăciunea de noapte săvârșită în grup în Ramaḍān. Timpul ei este de după ʿishāʾ până la ivirea zorilor. Profetul, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace, a îndemnat la rugăciunea de noapte din Ramaḍān, spunând: „Celui care stă în rugăciune în Ramaḍān, cu credință și căutând răsplata, i se iartă păcatele de mai înainte.”¹²

În Ṣaḥīḥ al-Bukhārī se relatează de la ʿĀʾishah, Allah să fie mulțumit de ea, că Profetul, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace, s-a rugat într-o noapte în moschee și câțiva oameni s-au rugat împreună cu el. În noaptea următoare s-a rugat din nou și oamenii s-au înmulțit. Apoi s-au adunat în a treia ori a patra noapte, dar el nu a ieșit la ei. Dimineața le-a spus: „Am văzut ceea ce ați făcut. Nu m-a împiedicat să ies la voi decât teama că această rugăciune vă va fi impusă ca obligație.” Aceasta s-a petrecut în Ramaḍān.¹³

Sunnah este ca omul să se limiteze la unsprezece unități de rugăciune, încheind cu salām după fiecare două. Când ʿĀʾishah, Allah să fie mulțumit de ea, a fost întrebată cum era rugăciunea Profetului, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace, în Ramaḍān, ea a spus: „Nici în Ramaḍān, nici în afara lui nu depășea unsprezece unități.” Relatat de al-Bukhārī și Muslim.¹⁴

În al-Muwaṭṭaʾ se relatează de la Muḥammad ibn Yūsuf — un transmițător de încredere, cu memorie temeinică —, de la al-Sāʾib ibn Yazīd — care era companion —, că ʿUmar ibn al-Khaṭṭāb, Allah să fie mulțumit de el, le-a poruncit lui Ubayy ibn Kaʿb și Tamīm al-Dārī să conducă oamenii în unsprezece unități de rugăciune.¹⁵

Dacă depășește unsprezece unități, nu este nimic rău. Întrebat despre rugăciunea de noapte, Profetul, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace, a spus: „Câte două, câte două. Dacă unul dintre voi se teme de ivirea dimineții, să facă o singură unitate, care să dea un număr impar rugăciunii săvârșite.” Relatat în cele două Ṣaḥīḥuri.¹⁶

Totuși, păstrarea numărului transmis prin Sunnah, cu liniște și o durată prelungită care să nu-i împovăreze pe oameni, este mai bună și mai deplină.

Graba exagerată practicată de unii este împotriva celor legiuite. Dacă duce la neîmplinirea unei obligații ori a unui stâlp al rugăciunii, o face nevalidă.

Mulți imami nu păstrează liniștea în rugăciunea tarāwīḥ, iar aceasta este o greșeală. Imamul nu se roagă numai pentru sine, ci pentru sine și pentru ceilalți. El este asemenea unui ocrotitor, care trebuie să facă ceea ce este mai folositor. Învățații au arătat că este nerecomandat ca imamul să se grăbească atât încât cei care îl urmează să nu poată împlini ceea ce le este obligatoriu.

Oamenii trebuie să se îngrijească de săvârșirea acestei rugăciuni și să nu o piardă mergând de la o moschee la alta. Celui care se roagă împreună cu imamul până când acesta încheie i se scrie rugăciunea unei nopți, chiar dacă apoi doarme în patul său.

Nu este nimic rău ca femeile să participe la rugăciunea tarāwīḥ dacă nu există primejdia ispitei, cu condiția să iasă îmbrăcate cuviincios, fără să-și arate podoabele și fără parfum.