Capitole despre post, rugăciunea tarāwīḥ și zakāt

Lucrurile care strică postul sunt șapte.

Primul: raportul sexual, adică pătrunderea organului bărbătesc în organul femeiesc. Când cel care postește are un raport sexual, postul său se strică. Dacă aceasta se petrece în timpul zilei, în Ramaḍān, iar postul îi este obligatoriu, el datorează ispășirea cea aspră din pricina gravității faptei sale: eliberarea unui rob; dacă nu găsește, postul a două luni consecutive; iar dacă nu poate, hrănirea a șaizeci de sărmani. Dacă postul nu-i era obligatoriu, precum în cazul călătorului care are raporturi cu soția în timp ce postește, el trebuie să recupereze ziua, fără să datoreze ispășirea.

Al doilea: eliminarea spermei prin atingere intimă, sărut, îmbrățișare ori altceva asemănător. Dacă sărută fără să elimine spermă, nu datorează nimic.

Al treilea: mâncarea și băutura, adică introducerea hranei ori a băuturii în interiorul trupului, fie prin gură, fie prin nas, oricare ar fi felul alimentului ori al băuturii. Celui care postește nu-i este îngăduit să inhaleze fumul de tămâie astfel încât să-i ajungă în interiorul trupului, deoarece fumul este materie. Nu este însă nimic rău să simtă mirosuri plăcute.

Al patrulea: ceea ce ține locul mâncării ori al băuturii, precum injecțiile nutritive care înlocuiesc hrana și băutura. Cele nenutritive nu întrerup postul, fie că sunt administrate în venă, fie în mușchi.

Al cincilea: scoaterea sângelui prin ventuze, ḥijāmah. Prin analogie intră aici flebotomia și procedurile asemănătoare, care au asupra trupului un efect precum al ventuzelor. Scoaterea unei cantități mici de sânge pentru analize ori altceva asemănător nu întrerupe însă postul, deoarece nu slăbește trupul așa cum o fac ventuzele.

Al șaselea: provocarea vărsăturii, adică eliminarea voită a hranei ori a băuturii aflate în stomac.

Al șaptelea: apariția sângelui menstruației ori al lăuziei.

Aceste lucruri nu întrerup postul decât dacă sunt îndeplinite trei condiții.

1. Omul cunoaște rânduiala și cunoaște timpul.
2. Își amintește că postește.
3. Acționează de bunăvoie.

Dacă, de pildă, i se aplică ventuze crezând că acestea nu întrerup postul, postul lui este valid, deoarece nu cunoștea rânduiala. Allah Preaînaltul a spus:

Nu aveți păcat pentru ceea ce greșiți fără voie, ci pentru ceea ce inimile voastre fac cu bună știință.

Și a spus:

Domnul nostru, nu ne trage la răspundere dacă uităm ori greșim!

Allah a spus: „Am împlinit aceasta.”

În cele două Ṣaḥīḥuri se relatează că ʿAdī ibn Ḥātim, Allah să fie mulțumit de el, a pus sub pernă două funii, una neagră și una albă. Mânca și se uita la ele, iar când a putut s-o deosebească pe una de cealaltă, s-a oprit din mâncat, crezând că acesta este înțelesul cuvintelor Preaînaltului:

până când firul alb se deosebește pentru voi de firul negru

Apoi l-a înștiințat pe Profet, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace, iar el i-a spus: „Este vorba numai despre albeața zilei și întunecimea nopții.” Nu i-a poruncit să repete postul.⁷

Dacă cineva mănâncă socotind că zorile nu s-au ivit ori că soarele a apus, apoi descoperă contrariul, postul său este valid, fiindcă nu cunoștea timpul. În Ṣaḥīḥ al-Bukhārī, Asmāʾ bint Abī Bakr, Allah să fie mulțumit de amândoi, a spus: „Am întrerupt postul într-o zi înnorată, pe vremea Profetului, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace, apoi soarele a apărut.”⁸

Dacă recuperarea ar fi fost obligatorie, Profetul, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace, ar fi lămurit-o, deoarece prin el Allah a desăvârșit religia. Dacă ar fi lămurit-o, companionii ar fi transmis-o, deoarece Allah S-a îngrijit de păstrarea religiei. De vreme ce companionii nu au transmis-o, știm că nu este obligatorie. În plus, importanța ei ar fi dat toate motivele să fie transmisă, așa încât nu ar fi putut fi trecută cu vederea.

Dacă omul mănâncă uitând că postește, postul său nu se întrerupe, potrivit cuvintelor Profetului, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace: „Cel care uită că postește și mănâncă ori bea să-și ducă postul la capăt, căci Allah l-a hrănit și i-a dat să bea.” Relatat de al-Bukhārī și Muslim.⁹

Dacă este silit să mănânce, dacă își clătește gura și apa îi ajunge fără voie în stomac, dacă își pune picături în ochi și acestea îi ajung în interiorul trupului ori dacă are în somn un vis care duce la eliminarea spermei, postul lui rămâne valid în toate aceste situații, deoarece ele se petrec fără voia lui.

Folosirea siwākului nu întrerupe postul. Dimpotrivă, ea este Sunnah atât pentru cel care postește, cât și pentru ceilalți, în orice moment, la începutul și la sfârșitul zilei. Celui care postește îi este îngăduit să facă ceea ce-i ușurează căldura puternică și setea, de pildă să se răcorească folosind apă ori altceva asemănător. Profetul, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace, „își turna apă pe cap din pricina setei, în timp ce postea”.¹⁰

Ibn ʿUmar, Allah să fie mulțumit de amândoi, și-a udat o haină și a pus-o pe el în timp ce postea. Aceasta este o parte a ușurinței pe care Allah o voiește pentru noi. Lui Allah I se cuvin lauda și recunoștința pentru binefacerea și înlesnirea Sa!¹¹