Se uită îngerii din cer la cei care se roagă Tahajjud?

Virtuțile Qiyam Al-Layl

Qiyam Al-Layl este una dintre cele mai bune fapte de adorare, care ridică statutul unei persoane, îi sporește faptele bune, îi șterge faptele rele și o apropie de Domnul întregii creații. Rugăciunea Qiyam Al-Layl este încurajată în Cartea lui Allah, preaslăvit fie El, și în Sunnah Profetului Său (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa).

Se uită îngerii din cer la cei care se roagă Tahajjud?

Nu cunoaștem nimic în textele Coranului sau ale Sunnah care să indice că îngerii se uită din cer la cei care se roagă tahajjud noaptea și îi pot vedea în locurile lor de pe pământ, așa cum stelele cerului le apar oamenilor de pe pământ.

Ceea ce este relatat de la Ka`b Al-Ahbar, când a spus că „Îngerii se uită din cer la cei care se roagă tahajjud noaptea, așa cum priviți voi stelele cerului”, a fost menționat de Al-Hafiz Ibn Rajab în cartea sa Ikhtiyar Al-Awla fi Sharh Hadith Ikhtisam al-Mala’ Al-A`la (p. 91), unde a spus:

„Karaz ibn Wabirah a spus: Am auzit că Ka`b a spus: Îngerii se uită din cer la cei care se roagă tahajjud noaptea, așa cum priviți voi stelele cerului.”

Aceasta nu este relatată în mod autentic de la Ka`b, deoarece lanțul relatării este munqati` (întrerupt); Karaz ibn Wabirah nu a menționat cine i-a relatat aceasta de la Ka`b, ci a transmis-o de la Ka`b (fără să menționeze naratorul intermediar).

Nu se cunoaște statutul lui Karaz ibn Wabirah ca narator.

Chiar dacă presupunem că relatarea este dovedită ca provenind de la Ka`b, ea nu dovedește nimic, deoarece Ka`b era unul dintre Tabi‘in, unul dintre Oamenii Cărții care a devenit musulman și cita adesea din scripturile Oamenilor Cărții, iar aceasta nu constituie o dovadă.

În mod similar, cuvintele lui Ibn Al-Haj în Al-Madkhal (2/137): „Îngerii îi văd locul din cer, așa cum nouă ne apar stelele strălucitoare pe cer” nu pot fi considerate o dovadă. Cel mult se poate spune despre aceasta că el transmitea sensul de la Ka`b.

Mai degrabă, ceea ce contează ca dovadă și probă sunt textele Coranului și Sunnah .

Recitarea Coranului este lumină pentru o persoană, mai ales dacă îl recită în rugăciune. Imam Ahmad (11774) a relatat de la Abu Sa`id Al-Khudri că un om a venit la el și i-a spus: Sfătuiește-mă. El a spus: I-am cerut Mesagerului lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) același lucru pe care mi l-ai cerut tu înaintea ta, iar el a spus: „Te sfătuiesc să te temi de Allah, căci aceasta este temelia tuturor lucrurilor. Și trebuie să te străduiești în jihad, căci acesta este monahismul Islamului. Trebuie să-ți amintești de Allah și să reciți Coranul, căci el este mângâierea ta în cer și îți va aduce renume pe pământ.” (Clasificat drept hasan de Al-Albani în Sahih Al-Jami` (2543)

Ibn Hibban a relatat în Sahih-ul său (361) de la Abu Dharr că Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Trebuie să reciți Coranul și să-ți amintești de Allah, căci aceasta va fi lumină pentru tine pe pământ și va fi păstrată pentru tine în cer.” (Clasificat drept hasan de Al-Albani în Sahih At-Targhib (1422)

Al-Bayhaqi a relatat în Sunan-ul său (162) că `Ali (fie ca Allah să fie mulțumit de el) a spus: Ni s-a poruncit să folosim siwak-ul, iar el [Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa)] a spus: „Când o persoană se ridică pentru rugăciune, îngerul vine la ea și stă în spatele ei, ascultând Coranul și apropiindu-se, și continuă să asculte și să se apropie până când își pune gura la gura sa, astfel încât el nu recită niciun verset fără ca acesta să intre în înger.” (Clasificat drept sahih de Al-Albani în As-Sahihah (1213)

Așadar, rugăciunea noaptea este lumină și este însoțită de îngerii milei. Acest lucru este dovedit. Cât despre ceea ce este menționat din cuvintele lui Ka`b, nu există nicio dovadă în acest sens.

 Timpul rugăciunii Tahhajjud

Timpul rugăciunii Qiyam Al-Layl începe după rugăciunea `Isha’ și durează până la ivirea zorilor. Cel mai bun moment este ultima treime a nopții.

Învățații Comitetului Permanent au spus:

„Timpul pentru rugăciunea Qiyam Al-Layl și Witr este de după rugăciunea `Isha’ până la ivirea zorilor.” (Fatawa al-Lajnah Ad-Da’imah (7/225)

Ibn Baz (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus:

„Timpul pentru tahajjud începe după `Isha’ și se încheie la ivirea zorilor. Când oamenii au făcut rugăciunea `Isha’, începe timpul pentru tahajjud și durează până la ivirea zorilor. Sunnah este să te rogi Qiyam Al-Layl între sfârșitul rugăciunii `Isha’ și ivirea zorilor, chiar dacă este o singură rak`ah de Witr.” (Fatawa Nur `ala Ad-Darb (10/70)

Orice rugăciune pe care o oferi după rugăciunea `Isha’ intră sub denumirea de Qiyam Al-Layl. Oamenii diferă în statut în această privință, iar răsplata lor va varia în funcție de cât timp petrec în Qiyam Al-Layl și în alte fapte drepte. Oricine se roagă două rak`ah după `Isha’ este considerat ca făcând parte din cei care practică Qiyam Al-Layl, însă cel care se roagă două rak`ah și Witr după `Isha’ nu este asemenea celui care se ridică noaptea și se roagă atât cât îi voiește Allah să se roage.

Răsplata și virtutea sunt proporționale cu nivelul faptei.

Și Allah știe cel mai bine.