Text integral · Pasaje · 52
Verificarea știrilor și a relatărilor
وجوب التثبت
A doua cauză a dezbinării
Ascultarea minciunilor și a celor asemenea lor
**În al doilea rând,** printre cauzele dezbinării și neînțelegerii se află ascultarea minciunilor, a denunțurilor răuvoitoare, a zvonurilor alarmiste și a vorbelor răspândite între noi de cei slabi în credință, de ipocriți ori de oamenii cu scopuri ascunse, care nu ne vor uniți pe o singură credință și pe o singură religie.
Datoria noastră este să verificăm și să nu ne grăbim. Allah, Preaslăvitul și Preaînaltul, ne-a poruncit să verificăm chestiunile care privesc comunitatea în ansamblu. În problemele păcii, războiului și treburilor generale, El a stabilit ca reper conducătorii și, în mod special, învățații. Nu le este îngăduit indivizilor să intervină în aceste chestiuni, fiindcă aceasta împrăștie efortul, distruge unitatea și le deschide calea celor cu interese ascunse, care așteaptă ca musulmanii să sufere nenorociri.
Există lucruri care țin de competența conducătorilor și a învățaților comunității. Indivizii nu trebuie să intervină în ele, fiindcă nu intră în atribuțiile lor. Dacă fiecare se amestecă, ele sunt stricate.
Allah, Preaslăvitul și Preaînaltul, spune:
وَإِذَا جَآءَهُمْ أَمْرٌ مِّنَ ٱلْأَمْنِ أَوِ ٱلْخَوْفِ أَذَاعُوا۟ بِهِۦ ۖ وَلَوْ رَدُّوهُ إِلَى ٱلرَّسُولِ وَإِلَىٰٓ أُو۟لِى ٱلْأَمْرِ مِنْهُمْ لَعَلِمَهُ ٱلَّذِينَ يَسْتَنۢبِطُونَهُۥ مِنْهُمْ ۗ وَلَوْلَا فَضْلُ ٱللَّهِ عَلَيْكُمْ وَرَحْمَتُهُۥ لَٱتَّبَعْتُمُ ٱلشَّيْطَـٰنَ إِلَّا قَلِيلًا
Când le vine o veste despre siguranță ori teamă, ei o răspândesc. Dacă ar fi întors-o la Trimis și la cei dintre ei cărora le-a fost încredințată autoritatea, cei capabili să o cerceteze ar fi aflat-o de la ei. Dacă nu ar fi fost harul și îndurarea lui Allah asupra voastră, l-ați fi urmat pe diavol, în afară de puțini.31
Coran 4:83
Chestiunile neclare despre siguranță, teamă, război și pace se încredințează conducătorilor și celor cu putere de decizie
Siguranța, teama, războiul, pacea și tratatele țin de competența conducătorilor musulmanilor și a celor cu putere de decizie. Ei le studiază și se ocupă de ele, având competența necesară, slavă lui Allah. Dacă însă aceste lucruri devin deschise oricui și fiecare se amestecă, treburile se strică, gândurile se tulbură, oamenii sunt preocupați unii de alții și se pierde încrederea între musulmani, între conducător și supuși, între persoane și grupuri. Acestea ajung să le acapareze preocupările, fără ca la sfârșit să obțină ceva. Tocmai aceasta doresc dușmanii.
De asemenea, Allah, Cel Slăvit și Preaînalt, ne-a poruncit să verificăm când ne parvine ceva despre un grup, un trib ori o parte dintre musulmani. Dacă auzim o veste rea care ar presupune lupta împotriva acelui grup, Allah ne-a poruncit să nu ne grăbim înainte de a verifica.
Allah, Preaslăvitul și Preaînaltul, spune:
يَـٰٓأَيُّهَا ٱلَّذِينَ ءَامَنُوٓا۟ إِن جَآءَكُمْ فَاسِقٌۢ بِنَبَإٍ فَتَبَيَّنُوٓا۟ أَن تُصِيبُوا۟ قَوْمًۢا بِجَهَـٰلَةٍ فَتُصْبِحُوا۟ عَلَىٰ مَا فَعَلْتُمْ نَـٰدِمِينَ
O, voi cei care credeți! Dacă un om nelegiuit vă aduce o veste, cercetați-o cu grijă, ca să nu loviți un neam din neștiință și apoi să vă căiți pentru ceea ce ați făcut.32
Coran 49:6
Adică: dacă vă parvine o veste că un grup, un neam, un trib ori o categorie de oameni a săvârșit ceva pentru care merită să se lupte împotriva lui, nu vă pripiți, nu le declarați război și nu-i atacați până nu vă asigurați că vestea este adevărată.
Prilejul revelării cuvintelor „Dacă un om nelegiuit vă aduce o veste”
Prilejul revelării cuvintelor lui Allah Preaînaltul:
إِن جَآءَكُمْ فَاسِقٌۢ بِنَبَإٍ
Dacă un om nelegiuit vă aduce o veste33
Coran 49:6 · Fragment coranic
este, după cum au menționat eruditul Ibn Kathīr — Allah să aibă milă de el — și alții, incidentul cu Banū al-Muṣṭaliq. Era un trib care intrase în Islam. Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — le-a trimis pe cineva să le strângă zakātul, ca și celorlalți musulmani. A venit însă vestea că tribul ar fi refuzat zakātul și predarea lui reprezentantului Trimisului. Trimisul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — nu s-a grăbit și nu a atacat acel neam, până când Allah a revelat acest verset.
Apoi conducătorul tribului a venit la Trimisul lui Allah — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — cu explicații, arătând că reprezentantul lui nu ajunsese la ei și că îl așteptaseră prea mult. Allah, Cel Slăvit și Preaînalt, l-a ferit pe Profetul Său de grabă și de atacarea unor oameni care nu aveau nicio vină. Cel trimis nu ajunsese la ei dintr-un motiv pe care Allah îl știe mai bine. Ei nu refuzaseră zakātul și nu încălcaseră porunca lui Allah și a Trimisului Său. Versetul nu se limitează la acel incident, fiindcă se ia în considerare generalitatea formulării, nu particularitatea cauzei. El este o regulă după care musulmanii merg până în Ziua Învierii.
Obligația verificării
Verificarea este obligatorie când auzim despre un neam ori un grup că ar fi săvârșit ceva care îndreptățește lupta împotriva lor. Allah i-a poruncit conducătorului și celor cu putere de decizie să cerceteze situația acelor oameni: poate au o scuză ori poate ceea ce li se atribuie nu este adevărat. De aceea, Allah Preaînaltul spune:
إِن جَآءَكُمْ فَاسِقٌۢ بِنَبَإٍ
Dacă un om nelegiuit vă aduce o veste34
Coran 49:6 · Fragment coranic
Definiția omului nelegiuit potrivit Ahl al-Sunna
Fāsiq înseamnă cel care iese din ascultarea de Allah.
În limbă, fisq înseamnă ieșirea din ascultarea de Allah.
Potrivit Ahl al-Sunna wa-l-Jamāʿa, fāsiq este cel care săvârșește un păcat major, în afară de asocierea cu Allah. El este numit nelegiuit, și-a pierdut integritatea cerută martorului, iar mărturia și vestea lui nu sunt acceptate.
El nu este necredincios, ci un credincios cu credință deficitară. Mărturia lui nu este acceptată și nu este socotit integru până când se căiește înaintea lui Allah, Cel Puternic și Măreț, pentru ceea ce a săvârșit. Atunci își redobândește integritatea. Allah, Preaslăvitul și Preaînaltul, spune:
وَٱلَّذِينَ يَرْمُونَ ٱلْمُحْصَنَـٰتِ ثُمَّ لَمْ يَأْتُوا۟ بِأَرْبَعَةِ شُهَدَآءَ فَٱجْلِدُوهُمْ ثَمَـٰنِينَ جَلْدَةً وَلَا تَقْبَلُوا۟ لَهُمْ شَهَـٰدَةً أَبَدًا ۚ وَأُو۟لَـٰٓئِكَ هُمُ ٱلْفَـٰسِقُونَ إِلَّا ٱلَّذِينَ تَابُوا۟ مِنۢ بَعْدِ ذَٰلِكَ وَأَصْلَحُوا۟ فَإِنَّ ٱللَّهَ غَفُورٌ رَّحِيمٌ
Pe cei care le acuză pe femeile caste, iar apoi nu aduc patru martori, biciuiți-i cu optzeci de lovituri și nu le mai primiți vreodată mărturia! Aceștia sunt cei nelegiuiți, în afară de cei care se căiesc după aceea și se îndreaptă. Allah este Iertător, Îndurător.35
Coran 24:4–5
Grija învățaților pentru verificarea și acceptarea relatărilor
De aceea, învățații musulmanilor și specialiștii în transmitere nu acceptau o relatare decât de la cineva care îndeplinea condițiile de integritate, precizie și stăpânire a relatării. Nu acceptau relatarea unui om criticat pentru o deficiență ori a unuia a cărui stare nu era cunoscută. Aceasta făcea parte din verificarea relatărilor despre Trimisul lui Allah — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace.
Aceasta este practica acestei comunități: verificarea transmițătorilor și a celor care aduc vești. Cel care aduce o veste poate fi un nelegiuit căruia nu-i pasă de adevăr, un necredincios care vrea să-i învrăjbească pe musulmani, un ipocrit ori chiar un om drept, dar cu înclinație spre grabă și zel puternic, care transmite înainte de a verifica. Datoria noastră este să verificăm vestea, chiar dacă cel care a adus-o este dintre oamenii drepți.
Aceasta privește ceea ce auzim despre grupuri de musulmani și despre triburi.
Același lucru se aplică și persoanelor. Allah, Preaslăvitul și Preaînaltul, spune:
يَـٰٓأَيُّهَا ٱلَّذِينَ ءَامَنُوٓا۟ إِذَا ضَرَبْتُمْ فِى سَبِيلِ ٱللَّهِ فَتَبَيَّنُوا۟ وَلَا تَقُولُوا۟ لِمَنْ أَلْقَىٰٓ إِلَيْكُمُ ٱلسَّلَـٰمَ لَسْتَ مُؤْمِنًا تَبْتَغُونَ عَرَضَ ٱلْحَيَوٰةِ ٱلدُّنْيَا فَعِندَ ٱللَّهِ مَغَانِمُ كَثِيرَةٌ ۚ كَذَٰلِكَ كُنتُم مِّن قَبْلُ فَمَنَّ ٱللَّهُ عَلَيْكُمْ فَتَبَيَّنُوٓا۟ ۚ إِنَّ ٱللَّهَ كَانَ بِمَا تَعْمَلُونَ خَبِيرًا
O, voi cei care credeți! Când porniți pe calea lui Allah, cercetați cu grijă și nu-i spuneți celui care vă adresează salutul de pace: „Tu nu ești credincios”, căutând câștigul trecător al vieții lumești! La Allah se află prăzi multe. Așa erați și voi mai înainte, iar Allah v-a dăruit harul Său. Cercetați, așadar, cu grijă! Allah este Bineștiutor a ceea ce faceți.36
Coran 4:94
Prilejul revelării cuvintelor „Când porniți pe calea lui Allah”
Prilejul revelării cuvintelor lui Allah Preaînaltul:
يَـٰٓأَيُّهَا ٱلَّذِينَ ءَامَنُوٓا۟ إِذَا ضَرَبْتُمْ فِى سَبِيلِ ٱللَّهِ
O, voi cei care credeți! Când porniți pe calea lui Allah37
Coran 4:94 · Fragment coranic
a fost următorul: un grup de companioni a plecat la jihad și a întâlnit un păstor care își păștea mica turmă. Când i-a văzut, le-a spus: „Pacea fie asupra voastră!” Ei însă nu i-au acceptat salutul, l-au ucis și i-au luat turma, crezând că îi salutase numai pentru a se apăra, a-și salva viața și oile, nu pentru că ar fi fost musulman, ci ca paravan. Allah, Cel Slăvit și Preaînalt, i-a mustrat pentru aceasta și a spus:
يَـٰٓأَيُّهَا ٱلَّذِينَ ءَامَنُوٓا۟ إِذَا ضَرَبْتُمْ فِى سَبِيلِ ٱللَّهِ
O, voi cei care credeți! Când porniți pe calea lui Allah38
Coran 4:94 · Fragment coranic
adică atunci când călătoriți pentru jihad:
فَتَبَيَّنُوا۟
Cercetați cu grijă!39
Coran 4:94 · Fragment coranic
Adică verificați.
وَلَا تَقُولُوا۟ لِمَنْ أَلْقَىٰٓ إِلَيْكُمُ ٱلسَّلَـٰمَ لَسْتَ مُؤْمِنًا
Nu-i spuneți celui care vă adresează salutul de pace: „Tu nu ești credincios”!40
Coran 4:94 · Fragment coranic
De unde știți că nu este credincios, de vreme ce a arătat credință și Islam și a adresat salutul islamic? Datoria este să verificați și să nu vă grăbiți să-l judecați, spunând:
لَسْتَ مُؤْمِنًا
Tu nu ești credincios41
Coran 4:94 · Fragment coranic
De unde ați aflat că nu este credincios? I-ați despicat inima?
Allah, Preaslăvitul și Preaînaltul, nu încuviințează o asemenea grabă nici măcar celor mai buni oameni de după profeți: companionilor, Allah să fie mulțumit de ei. Când s-au grăbit, Allah i-a mustrat.
O regulă: evitarea grabei și judecarea după ceea ce este vădit
Aceasta este o regulă pentru comunitate până la sosirea Ceasului: să nu se grăbească în lucruri și în judecăți și să nu judece că un om nu este musulman atunci când el arată Islamul. Cine știe? Allah este Cel care știe. Noi avem doar ceea ce este vădit. Cine ne arată binele, îl acceptăm de la el și încredințăm starea sa lăuntrică lui Allah, Cel Puternic și Măreț. De aceea, el — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — spune:
أمرت أن أقاتل الناس حتى يقولوا لا إله إلا الله، فإذا قالوها عصموا مني دماءهم وأموالهم إلا بحقها وحسابهم على الله
Mi s-a poruncit să lupt cu oamenii până când spun: „Nu există nicio divinitate vrednică de adorare în afară de Allah.” Dacă o spun, își ocrotesc de mine viețile și averile, în afară de ceea ce se cuvine de drept prin ea, iar socoteala lor Îi revine lui Allah.42
Al-Bukhārī și Muslim
Despre cel care arată Islamul nu se judecă faptul că nu este musulman decât dacă devine vădit de la el un cuvânt sau o faptă care dovedește nevaliditatea Islamului său și presupune apostazia. S-a mai spus că versetul a fost revelat în legătură cu Usāma ibn Zayd — Allah să fie mulțumit de el și de tatăl său. Usāma a urmărit un necredincios ca să-l ucidă. Când l-a ajuns, omul a spus: „Mărturisesc că nu există nicio divinitate vrednică de adorare în afară de Allah.” Însă Usāma — Allah să fie mulțumit de el — s-a grăbit și l-a ucis după ce rostise aceste cuvinte.
فلما عَلِمَ النبي صلى الله عليه وسلم بذلك أنكر عليه وشدّد الإنكار . وقال له : ( أقتلته بعدما قال لا إله إلا الله . . ) ومازال يكررها فقال : يا رسول الله إنما قالها يتستر بها أو يتقي بها السيف فقال له الرسول صلى الله عليه وسلم : ( هل شققت عن قلبه ؟ ) فمازال يكررها ويقول : ( أقتلته بعدما قال لا إله إلا الله ؟ وماذا تفعل بلا إله إلا الله إذا جاءت يوم القيامة ) فعند ذلك ندم أسامة ندمًا شديدًا، وقال : تمنيت أني لم أكن أسلمت قبل ذلك اليوم .
Când Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — a aflat, l-a dezaprobat cu asprime: „L-ai ucis după ce a spus: «Nu există nicio divinitate vrednică de adorare în afară de Allah»?” A repetat mereu aceasta. Usāma a spus: „Trimis al lui Allah, a spus-o numai ca să se apere ori să se ferească de sabie.” Trimisul i-a răspuns: „I-ai despicat inima?” A continuat să repete: „L-ai ucis după ce a spus: «Nu există nicio divinitate vrednică de adorare în afară de Allah»? Ce vei face cu aceste cuvinte când vor veni în Ziua Învierii?” Usāma s-a căit atunci foarte mult și a spus: „Mi-am dorit să nu fi intrat în Islam înaintea acelei zile.”43
Relatarea despre Usāma ibn Zayd
Aceasta este o mare lecție pentru comunitate: să nu se grăbească până când verifică și adevărul îi devine limpede.
Notele originale
Sura al-Nisāʾ, versetul 83.
Sura al-Ḥujurāt, versetul 6.
Sura al-Ḥujurāt, versetul 6.
Sura al-Ḥujurāt, versetul 6.
Sura al-Nūr, versetele 4–5.
Sura al-Nisāʾ, versetul 94.
Sura al-Nisāʾ, versetul 94.
Sura al-Nisāʾ, versetul 94.
Sura al-Nisāʾ, versetul 94.
Sura al-Nisāʾ, versetul 94.
Sura al-Nisāʾ, versetul 94.
Al-Bukhārī, Jihadul și expedițiile, 2786; Muslim, Credința, 21; al-Tirmidhī, Credința, 2606; al-Nasāʾī, Interzicerea vărsării de sânge, 3971; Abū Dāwūd, Jihadul, 2640; Ibn Mājah, Încercările, 3928; Aḥmad, 1/11.
Al-Bukhārī, Prețul sângelui, 6478; Muslim, Credința, 96; Abū Dāwūd, Jihadul, 2643; Aḥmad, 5/207.