Text integral · Pasaje · 43
Respectarea învățaților
احترام العلماء
Versete din Cartea lui Allah care arată primejdia atacării învățaților
Voi citiți aceste două versete, cuvintele lui Allah Preaînaltul:
وَلَئِن سَأَلْتَهُمْ لَيَقُولُنَّ إِنَّمَا كُنَّا نَخُوضُ وَنَلْعَبُ ۚ قُلْ أَبِٱللَّهِ وَءَايَـٰتِهِۦ وَرَسُولِهِۦ كُنتُمْ تَسْتَهْزِءُونَ لَا تَعْتَذِرُوا۟ قَدْ كَفَرْتُم بَعْدَ إِيمَـٰنِكُمْ
Dacă îi întrebi, vor spune: „Noi doar discutam și ne jucam.” Spune: „De Allah, de versetele Sale și de Trimisul Său vă băteați joc?” Nu vă mai scuzați! Ați căzut în necredință după credința voastră.68
Coran 9:65–66 · Fragment coranic
Știți în legătură cu cine au fost revelate? Cu un grup care râdea de Trimisul lui Allah și de companionii lui — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace. Îi luau în râs și îi defăimau, spunând: „N-am văzut oameni asemenea recitatorilor noștri: mai lacomi la mâncare, mai mincinoși la vorbă și mai lași la întâlnirea cu dușmanul.” Se refereau la Trimisul lui Allah și la companionii lui. Allah a revelat cele două versete. Ei au venit să se scuze înaintea Trimisului, spunând că nu intenționaseră ceea ce rostiseră, ci voiseră doar să glumească și să treacă timpul călătoriei, după cum Allah a relatat despre ei:
وَلَئِن سَأَلْتَهُمْ لَيَقُولُنَّ إِنَّمَا كُنَّا نَخُوضُ وَنَلْعَبُ
Dacă îi întrebi, vor spune: „Noi doar discutam și ne jucam.”69
Coran 9:65 · Fragment coranic
Allah, Cel Slăvit și Preaînalt, le-a răspuns:
قُلْ أَبِٱللَّهِ وَءَايَـٰتِهِۦ وَرَسُولِهِۦ كُنتُمْ تَسْتَهْزِءُونَ
Spune: „De Allah, de versetele Sale și de Trimisul Său vă băteați joc?”70
Coran 9:65 · Fragment coranic
Allah, Preaslăvitul și Preaînaltul, mai spune:
إِنَّ ٱلَّذِينَ أَجْرَمُوا۟ كَانُوا۟ مِنَ ٱلَّذِينَ ءَامَنُوا۟ يَضْحَكُونَ وَإِذَا مَرُّوا۟ بِهِمْ يَتَغَامَزُونَ وَإِذَا ٱنقَلَبُوٓا۟ إِلَىٰٓ أَهْلِهِمُ ٱنقَلَبُوا۟ فَكِهِينَ
Cei nelegiuiți râdeau de cei care credeau. Când treceau pe lângă ei, își făceau semne din ochi, iar când se întorceau la familiile lor, se întorceau amuzându-se.71
Coran 83:29–31
Allah Preaînaltul mai spune:
وَيْلٌ لِّكُلِّ هُمَزَةٍ لُّمَزَةٍ
Vai fiecărui defăimător și bârfitor!72
Coran 104:1
Așadar, musulmanul are un drept asupra fratelui său musulman și are cinste înaintea lui Allah, Preaslăvitul și Preaînaltul. De aceea, el — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — spune:
إن دماءكم وأموالكم وأعراضكم عليكم حرام كحرمة يومكم هذا في شهركم هذا في بلدكم هذا، ألا هل بلغت، اللهم فاشهد
Viețile voastre, averile voastre și onoarea voastră sunt inviolabile între voi, precum este sfântă această zi a voastră, în această lună a voastră și în acest ținut al vostru. Oare am transmis? O, Allah, fii martor!73
Al-Bukhārī, vol. 1, nr. 1739, 1741; Muslim, vol. 4, partea 11, pp. 169–170.
Din toate acestea rezultă că musulmanii trebuie să fie o singură comunitate, să aibă o singură sursă și o singură conducere, așa cum sunt uniți pe o singură credință: adorarea numai a lui Allah, Cel Puternic și Măreț, fără niciun asociat. Aceasta este comunitatea musulmanilor. Dacă se strecoară în ea un defect, ura și ruperea legăturilor ori dacă în mijlocul ei se află ipocriți, situația este foarte primejdioasă.
Măreția poziției învățaților și primejdia atacării onoarei lor
Cu atât mai mult cu cât, în vremea noastră, auzim oameni atacând onoarea învățaților și învinuindu-i de prostie, ignoranță, neînțelegerea lucrurilor și necunoașterea realității, după cum spun ei. Aceasta este o chestiune primejdioasă.
Dacă se pierde încrederea în învățații musulmanilor, cine conduce comunitatea islamică? Cui îi vor fi încredințate întrebările religioase și judecățile? Cred că aceasta este o uneltire a dușmanilor noștri, prin care au fost amăgiți mulți dintre cei care nu înțeleg lucrurile ori au un zel puternic și entuziasm, dar fără știință. Au luat-o drept zel și grijă pentru musulmani, însă nu așa trebuie să stea lucrurile. Ceea ce are comunitatea mai de preț sunt învățații. Nu este îngăduit să-i defăimăm, să-i acuzăm de ignoranță, prostie ori compromisuri făcute în religie sau să-i numim „învățații sultanilor” ori altfel. Aceasta este o mare primejdie, robi ai lui Allah! Să ne temem de Allah în această privință și să ne ferim de ea! Poetul spune:
علماء الدين يا ملح البلد ما يصلح الزاد إذا الملح فسد
O, învățați ai religiei, voi, sarea țării! Cum să mai fie bună hrana dacă sarea s-a stricat?
Vers citat de autor
Felul corect de a ne purta cu învățații când socotim că au greșit
Da, eu nu spun că învățații sunt feriți de greșeală și că nu greșesc. Lipsa greșelii aparține Cărții lui Allah și Sunnei Trimisului Său — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace. Învățații greșesc, dar leacul nu este să-i discredităm public și să-i facem ținte în adunări, ori chiar de la unele amvoane și în unele lecții. Aceasta nu este nicidecum îngăduit. Chiar dacă un învățat are o scăpare ori o greșeală, îndreptarea ei se face pe altă cale. Allah Preaînaltul spune:
إِنَّ ٱلَّذِينَ يُحِبُّونَ أَن تَشِيعَ ٱلْفَـٰحِشَةُ فِى ٱلَّذِينَ ءَامَنُوا۟ لَهُمْ عَذَابٌ أَلِيمٌ فِى ٱلدُّنْيَا وَٱلْـَٔاخِرَةِ ۚ وَٱللَّهُ يَعْلَمُ وَأَنتُمْ لَا تَعْلَمُونَ
Cei cărora le place ca desfrânarea să se răspândească printre credincioși vor avea parte de o pedeapsă dureroasă în această lume și în Viața de Apoi. Allah știe, iar voi nu știți.74
Coran 24:19
Îi cerem lui Allah ocrotire și siguranță. Trebuie să fim atenți la aceasta și să ne respectăm unii pe alții, mai ales pe învățați. Învățații sunt moștenitorii profeților, oricare ar fi lipsurile lor.
Urmările pierderii învățaților
Știți care este efectul pierderii învățaților și ce decurge din ea?
ثبت في الحديث الصحيح عن النبي صلى الله عليه وسلم أنه قال : كان فيمن كان قبلكم رجل قتل تسعًا وتسعين نفسًا، فجاء يطلب من يفتيه هل له توبة ؟ وجواب هذا السؤال لا يقدر عليه إلا عالم . لكنهم دلّوه على عابد مجتهد في العبادة والورع والزهد لكنه جاهل فتعاظم الأمر وقال : ليس لك توبة، فقتله الرجل فكمّل به المئة . ثم سأل عن عالم فدلوه عليه فسأله، إنه قتل مائة نفس فهل له من توبة ؟ !
S-a transmis într-un hadith autentic de la Profet — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — că a spus: printre cei de dinaintea voastră a fost un om care ucisese nouăzeci și nouă de suflete. El a venit să caute pe cineva care să-i dea un răspuns religios: se mai putea căi? Numai un învățat poate răspunde la o asemenea întrebare. Însă oamenii l-au îndrumat către un om foarte sârguincios în adorare, scrupulos și ascet, dar ignorant. Acestuia fapta i s-a părut prea gravă și a spus: „Nu mai ai căință.” Omul l-a ucis și astfel a întregit o sută. Apoi a întrebat despre un învățat și a fost îndrumat către el. L-a întrebat: ucisese o sută de suflete; mai putea avea căință?
Relatarea despre omul care ucisese o sută de suflete
قال له : نعم ومن يحول بينك وبين التوبة ؟ !
El i-a spus: „Da! Cine s-ar putea pune între tine și căință?”
Continuarea relatării
ولكن أرضك أرض سوء فاذهب إلى أرض كذا وكذا، فإن فيها أناسًا يعبدون الله فاعبد الله معهم ولا ترجع إلى أرضك .
„Dar ținutul tău este un ținut rău. Mergi în cutare ținut: acolo sunt oameni care Îl adoră pe Allah. Adoră-L împreună cu ei și nu te întoarce în ținutul tău.”
Continuarea relatării
تاب الرجل وخرج مهاجرًا إلى الأرض الطيبة وحضرته الوفاة وهو في الطريق فاختصمت فيه ملائكة الرحمة وملائكة العذاب . فأنزل الله إليهم ملكًا في صورة آدمي ليحكم بينهم فقال : قيسوا ما بين البلدتين فوجدوه إلى البلدة الطيبة أقرب بشبر فقبضته ملائكة الرحمة .
Omul s-a căit și a plecat, emigrând spre ținutul cel bun. Moartea l-a ajuns pe drum. Îngerii îndurării și îngerii pedepsei s-au disputat pentru el. Allah le-a trimis un înger cu înfățișare omenească pentru a judeca între ei. Acesta a spus: „Măsurați distanța dintre cele două ținuturi.” Au constatat că se afla mai aproape de ținutul cel bun cu o palmă, iar îngerii îndurării i-au luat sufletul.75
Continuarea relatării
وفي ـ رواية أخرى ـ أنه لما حضرته الوفاة نأى بصدره إلى الأرض الطيبة لما عجز عن المشي برجليه صار ينوء بصدره وذلك بسبب الحرص وصدق التوبة .
Într-o altă versiune: când l-a ajuns moartea, și-a îndreptat pieptul spre ținutul cel bun. Când nu a mai putut merge pe picioare, a început să înainteze cu pieptul, din dorință arzătoare și din sinceritatea căinței.76
O altă versiune a relatării
Aceasta s-a datorat învățatului și răspunsului său corect, întemeiat pe știință. Gândiți-vă: dacă omul ar fi rămas la răspunsul acelui adorator ignorant, ar fi continuat să ucidă oameni și poate ar fi murit fără căință, din pricina răspunsului greșit.
La fel, în neamul lui Nūḥ: atunci când au fost făcute imaginile și așezate în locurile de adunare, învățații erau încă prezenți și imaginile nu au fost adorate, fiindcă învățații opreau adorarea altcuiva în afară de Allah. Când învățații au murit și știința s-a pierdut, diavolul a venit și i-a stăpânit pe ignoranți, spunându-le: „Părinții voștri nu au așezat aceste imagini decât ca să li se dea ploaie prin ele și ca să le adore.”
Atunci le-au adorat și astfel a apărut asocierea pe pământ. Toate acestea s-au datorat pierderii științei și morții învățaților.
Starea comunității când își pierde învățații
Într-un hadith autentic, Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — a spus:
إن الله لا يقبض هذا العلم انتزاعا ينتزعه من الناس، ولكن يقبض العلم بموت العلماء حتى إذا لم يبق عالما اتخذ الناس رؤساء جهالا فسئلوا فأفتوا بغير علم فضلوا وأضلوا
Allah nu ia această știință smulgând-o din oameni, ci o ia prin moartea învățaților. Când nu mai rămâne niciun învățat, oamenii își iau conducători ignoranți. Aceștia sunt întrebați și dau răspunsuri religioase fără știință, astfel încât rătăcesc și îi rătăcesc pe alții.77
Al-Bukhārī, 1/100, p. 53; Muslim, vol. 6, partea 16, pp. 223–225, comentariul lui al-Nawawī.
Gândiți-vă ce s-ar întâmpla dacă această comunitate și-ar pierde învățații!
Cei care îi iau în râs pe învățați vor să lipsească comunitatea de ei. Chiar dacă sunt încă prezenți pe pământ, odată ce li s-a luat încrederea, ei au fost pierduți. Nu există putere și nici forță decât prin Allah.
Oamenii cultivați și cei entuziaști nu îi înlocuiesc pe învățați
Prezența oamenilor cultivați și a predicatorilor entuziaști nu poate înlocui învățații comunității. Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — a vestit:
أنه في آخر الزمان يكثر القراء ويقل الفقهاء
La sfârșitul vremurilor, recitatorii se vor înmulți, iar cunoscătorii religiei se vor împuțina.
Relatarea citată de autor
Al-Ḥākim a transmis-o în al-Mustadrak și a spus: „Acest hadith are un lanț autentic, iar cei doi nu l-au inclus în culegerile lor.” A se vedea vol. 4, nr. 8412, p. 504, Dār al-Kutub al-ʿIlmiyya, 1411 h.; al-Haythamī, al-Majmaʿ, 1/187; Ibn ʿAbd al-Barr, Jāmiʿ bayān al-ʿilm wa-faḍlihi, 1, p. 156. Aceștia sunt recitatori, nu cunoscători ai religiei. A le da numele de învățați înseamnă a-l folosi unde nu se cuvine. Contează realitățile, nu titlurile. Mulți vorbesc frumos și îi atrag pe oamenii de rând, dar nu sunt cunoscători ai religiei.
Ceea ce îi dă în vileag este apariția unei situații noi, pentru care trebuie cunoscută hotărârea Legii religioase. Atunci înțelegerea predicatorilor și a celor entuziaști se dovedește neputincioasă, iar rolul învățaților devine vădit. Să fim atenți la aceasta, să le dăm învățaților noștri dreptul lor, să le recunoaștem valoarea și meritul și să-l așezăm pe fiecare în locul care i se cuvine.
Îi cer lui Allah să ne arate adevărul drept adevăr și să ne dăruiască urmarea lui, să ne arate falsul drept fals și să ne dăruiască evitarea lui și să nu-l lase să ni se înfățișeze neclar, încât să rătăcim. Allah este Cel care dă reușita în atingerea adevărului. Allah să reverse binecuvântare, pace și binefacere asupra Profetului nostru Muḥammad, asupra familiei și a tuturor companionilor săi.
Notele originale
Sura al-Tawba, versetele 65–66.
Sura al-Tawba, versetul 65.
Sura al-Tawba, versetul 65.
Sura al-Muṭaffifīn, versetele 29–31.
Sura al-Humaza, versetul 1.
Al-Bukhārī, Pelerinajul, 1652; Aḥmad, 1/230.
Sura al-Nūr, versetul 19.
Al-Bukhārī, Relatările despre profeți, 3283; Muslim, Căința, 2766; Ibn Mājah, Prețul sângelui, 2626; Aḥmad, 3/20.
Muslim, Căința, 2766.
Al-Bukhārī, Știința, 100; Muslim, Știința, 2673; al-Tirmidhī, Știința, 2652; Ibn Mājah, Introducerea, 52; Aḥmad, 2/162; al-Dārimī, Introducerea, 239.