Tratat despre hijab

În numele lui Allah, Cel Milostiv, Cel Îndurător.

Lauda Îi aparține lui Allah. Pe El Îl lăudăm, de la El cerem ajutor și iertare și la El căutăm adăpost de răul sufletelor noastre și de faptele noastre rele. Pe cel pe care Allah îl călăuzește nimeni nu-l poate rătăci, iar pe cel pe care îl lasă să se rătăcească nimeni nu-l poate călăuzi. Mărturisesc că nu există altă divinitate vrednică de adorare în afară de Allah, Unicul, fără asociat, și că Muḥammad este robul și Trimisul Său. Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască belșug de pace, lui, familiei sale, companionilor săi și celor care îi urmează cu bună făptuire.

Allah Preaînaltul l-a trimis pe Muḥammad, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui, cu călăuzirea și religia adevărului, ca să-i scoată pe oameni din întuneric la lumină, cu îngăduința Domnului lor, pe calea Celui Atotputernic și Vrednic de laudă. L-a trimis pentru ca adorarea lui Allah Preaînaltul să fie împlinită cu adevărat: prin deplină smerenie și supunere înaintea Lui, Binecuvântatul și Preaînaltul, împlinindu-I poruncile, ferindu-ne de opreliștile Sale și dându-le întâietate față de pornirile și poftele sufletului. L-a trimis să desăvârșească însușirile nobile, să cheme la ele prin toate mijloacele și să înlăture purtările rele, avertizând împotriva lor prin toate mijloacele. Astfel, Legea adusă de el este desăvârșită din toate punctele de vedere și nu are nevoie de vreo făptură care s-o completeze sau s-o organizeze, căci ea vine de la Cel Înțelept și Bineștiutor, Care știe ce le este de folos robilor Săi și este Îndurător cu ei.

Printre însușirile nobile cu care a fost trimis Muḥammad, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui, se află această frumoasă însușire: pudoarea. Profetul a socotit-o parte a credinței și una dintre ramurile ei. Nimeni nu tăgăduiește că decența femeii și însușirea unei purtări care o ține departe de împrejurările ispitei și de situațiile îndoielnice fac parte din pudoarea cerută atât de Lege, cât și de buna-cuviință recunoscută.

Fără îndoială, faptul că se acoperă, ascunzându-și fața și părțile care pot stârni ispita, se numără printre cele mai însemnate forme ale decenței pe care le poate practica și cu care se poate împodobi, întrucât aceasta o ocrotește și o ține departe de ispită.

În această țară binecuvântată — țara revelației, a mesajului profetic, a pudorii și a decenței — oamenii urmau, în această privință, calea dreaptă. Femeile ieșeau acoperite, învelite în mantie sau în veșminte asemănătoare, ferindu-se de amestecul cu bărbații străini. Așa stau încă lucrurile în multe localități ale regatului, iar lauda Îi aparține lui Allah.

Dar, după discuțiile care s-au iscat despre hijab și după ce au fost văzuți oameni care nu-l practicau și nu găseau nimic rău în descoperirea feței, unii au început să aibă îndoieli cu privire la hijab și la acoperirea feței: sunt obligatorii, recomandate sau țin de obiceiuri și tradiții, fără să fie, în sine, obligatorii ori recomandate?

Pentru a înlătura această îndoială și a lămuri lucrurile, am dorit să scriu ceea ce mi-a fost cu putință despre rânduiala lui. Nădăjduiesc ca Allah Preaînaltul să facă adevărul limpede prin aceasta și să ne așeze printre cei călăuziți care îi călăuzesc și pe alții: cei care au văzut adevărul ca adevăr și l-au urmat și au văzut falsul ca fals și s-au ferit de el. Spun, așadar, cerând izbânda de la Allah:

Să știi, musulmanule, că femeia este datoare să se acopere față de bărbații străini și să-și acopere fața. Obligația aceasta este dovedită de Cartea Domnului tău Preaînaltul, de Sunnah Profetului tău Muḥammad, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui, de judecata corectă și de analogia aplicată consecvent.