Text integral · Pasaje · 50
Dovezile din Coran
Printre dovezile din Coran se află următoarele:
Prima dovadă: cuvintele Celui Preaînalt:
وَقُل لِّلْمُؤْمِنَـٰتِ يَغْضُضْنَ مِنْ أَبْصَـٰرِهِنَّ وَيَحْفَظْنَ فُرُوجَهُنَّ وَلَا يُبْدِينَ زِينَتَهُنَّ إِلَّا مَا ظَهَرَ مِنْهَا ۖ وَلْيَضْرِبْنَ بِخُمُرِهِنَّ عَلَىٰ جُيُوبِهِنَّ ۖ وَلَا يُبْدِينَ زِينَتَهُنَّ إِلَّا لِبُعُولَتِهِنَّ أَوْ ءَابَآئِهِنَّ أَوْ ءَابَآءِ بُعُولَتِهِنَّ أَوْ أَبْنَآئِهِنَّ أَوْ أَبْنَآءِ بُعُولَتِهِنَّ أَوْ إِخْوَٰنِهِنَّ أَوْ بَنِىٓ إِخْوَٰنِهِنَّ أَوْ بَنِىٓ أَخَوَٰتِهِنَّ أَوْ نِسَآئِهِنَّ أَوْ مَا مَلَكَتْ أَيْمَـٰنُهُنَّ أَوِ ٱلتَّـٰبِعِينَ غَيْرِ أُو۟لِى ٱلْإِرْبَةِ مِنَ ٱلرِّجَالِ أَوِ ٱلطِّفْلِ ٱلَّذِينَ لَمْ يَظْهَرُوا۟ عَلَىٰ عَوْرَٰتِ ٱلنِّسَآءِ ۖ وَلَا يَضْرِبْنَ بِأَرْجُلِهِنَّ لِيُعْلَمَ مَا يُخْفِينَ مِن زِينَتِهِنَّ ۚ وَتُوبُوٓا۟ إِلَى ٱللَّهِ جَمِيعًا أَيُّهَ ٱلْمُؤْمِنُونَ لَعَلَّكُمْ تُفْلِحُونَ
Și spune-le dreptcredincioaselor să-și coboare privirile, să-și păzească părțile intime și să nu-și arate podoabele, în afară de ceea ce se vede din ele! Să-și tragă acoperămintele peste deschizătura veșmintelor de la piept și să nu-și arate podoabele decât soților lor, taților lor, taților soților lor, fiilor lor, fiilor soților lor, fraților lor, fiilor fraților lor, fiilor surorilor lor, femeilor lor, celor pe care îi stăpânesc mâinile lor drepte, slujitorilor dintre bărbați lipsiți de dorință sau copiilor care nu au cunoștință despre părțile intime ale femeilor! Să nu lovească cu picioarele ca să se afle podoabele pe care le ascund! Întoarceți-vă cu toții la Allah, voi, dreptcredincioșilor, ca să izbândiți!
Coran 24:31
Acest verset dovedește obligația femeii de a se acoperi față de bărbații străini din mai multe perspective:
1. Allah Preaînaltul le-a poruncit dreptcredincioaselor să-și păzească părțile intime. Porunca de a le păzi este o poruncă atât cu privire la acest lucru, cât și la mijloacele prin care se realizează. Niciun om cu judecată nu se îndoiește că acoperirea feței este unul dintre aceste mijloace: descoperirea ei dă prilej ca femeia să fie privită, frumusețea ei să fie cercetată, iar privitorul să găsească plăcere în aceasta, ajungând apoi să caute apropierea și legătura cu ea.
Într-un hadith se spune:
العينان تزنيان، وزناهما النظر
Cei doi ochi săvârșesc adulter, iar adulterul lor este privirea
, până la cuvintele:
والفرج يصدّق ذلك أو يكذبه
iar părțile intime confirmă aceasta sau o dezmint
. Dacă acoperirea feței este unul dintre mijloacele păzirii părților intime, atunci ea intră sub poruncă, întrucât mijloacele primesc rânduiala scopurilor lor.
2. Cuvintele Celui Preaînalt:
وَلْيَضْرِبْنَ بِخُمُرِهِنَّ عَلَىٰ جُيُوبِهِنَّ
Să-și tragă acoperămintele peste deschizătura veșmintelor de la piept!
Coran 24:31
Khimārul este ceea ce femeia folosește pentru a-și înveli și acoperi capul, de pildă o învelitoare. Dacă i se poruncește să-și tragă khimārul peste deschizătura veșmântului de la piept, atunci i se poruncește și să-și acopere fața, fie pentru că aceasta decurge în mod necesar din gestul respectiv, fie prin analogie. Dacă acoperirea gâtului și a pieptului este obligatorie, atunci acoperirea feței este cu atât mai mult obligatorie, căci ea este locul frumuseții și al ispitei. Cei care caută frumusețea înfățișării întreabă numai despre față; dacă aceasta este frumoasă, nu le mai dau celorlalte părți aceeași însemnătate. De aceea, când se spune
فلانةٌ جميلةٌ
Cutare este frumoasă
, nu se înțelege decât frumusețea feței. Este limpede, așadar, că fața este locul frumuseții atât pentru cel care o caută, cât și pentru cel care vorbește despre ea. Dacă așa stau lucrurile, cum s-ar putea înțelege că această Lege înțeleaptă poruncește acoperirea pieptului și a gâtului, dar îngăduie descoperirea feței?
3. Allah Preaînaltul a oprit, în mod general, arătarea podoabelor, cu excepția celor care se văd oricum, precum veșmintele exterioare. De aceea a spus:
إِلَّا مَا ظَهَرَ مِنْهَا
în afară de ceea ce se vede din ele
Coran 24:31
, și nu
إلا ما أظهرن منها
în afară de ceea ce arată ele
. Apoi a oprit din nou arătarea podoabelor, cu excepția persoanelor pe care le-a menționat. Aceasta dovedește că podoabele pomenite a doua oară sunt altele decât cele dintâi. Cele dintâi sunt podoabele vizibile, pe care oricine le vede și care nu pot fi ascunse; cele din urmă sunt podoabele ascunse, cu care femeia se împodobește. Dacă și acestea ar putea fi arătate oricui, nu ar mai avea un rost cunoscut formularea generală din prima situație și excepția din cea de-a doua.
4. Allah Preaînaltul a îngăduit arătarea podoabelor ascunse slujitorilor dintre bărbați lipsiți de dorință — adică slujitorilor care nu au poftă trupească — și copilului mic, care nu a ajuns la dorința trupească și nu a luat cunoștință de părțile intime ale femeilor. Aceasta dovedește două lucruri:
Primul: nu este îngăduită arătarea podoabelor ascunse niciunuia dintre bărbații străini, în afară de aceste două categorii.
Al doilea: motivul rânduielii și criteriul ei sunt teama ca femeia să devină prilej de ispită și de atașament. Fără îndoială, fața adună frumusețea și este loc al ispitei; prin urmare, trebuie acoperită, pentru ca bărbații care au dorință față de femei să nu fie ispitiți de ea.
5. Cuvintele Celui Preaînalt:
وَلَا يَضْرِبْنَ بِأَرْجُلِهِنَّ لِيُعْلَمَ مَا يُخْفِينَ مِن زِينَتِهِنَّ
Să nu lovească cu picioarele ca să se afle podoabele pe care le ascund!
Coran 24:31
Adică femeia să nu lovească din picior, făcând cunoscute brățările de gleznă sau alte podoabe ascunse pe care le poartă la picioare. Dacă femeii i s-a oprit să lovească din picior de teama ca bărbatul să nu fie ispitit de sunetul brățării de gleznă și al altor asemenea podoabe, atunci cum ar sta lucrurile cu descoperirea feței? Ce este o ispită mai mare: ca bărbatul să audă brățara de la piciorul unei femei despre care nu știe cum arată și cât este de frumoasă, dacă este tânără ori bătrână, urâtă ori frumoasă, sau să privească o față descoperită și frumoasă, plină de tinerețe, prospețime și farmec, înfrumusețată cu ceea ce stârnește ispita și îndeamnă la a o privi? Oricine simte atracție față de femei știe care dintre cele două ispite este mai mare și ce anume se cuvine mai mult să fie acoperit și ascuns.
A doua dovadă: cuvintele Celui Preaînalt:
وَٱلْقَوَٰعِدُ مِنَ ٱلنِّسَآءِ ٱلَّـٰتِى لَا يَرْجُونَ نِكَاحًا فَلَيْسَ عَلَيْهِنَّ جُنَاحٌ أَن يَضَعْنَ ثِيَابَهُنَّ غَيْرَ مُتَبَرِّجَـٰتٍۭ بِزِينَةٍ ۖ وَأَن يَسْتَعْفِفْنَ خَيْرٌ لَّهُنَّ ۗ وَٱللَّهُ سَمِيعٌ عَلِيمٌ
Femeilor înaintate în vârstă, care nu mai nădăjduiesc la căsătorie, nu li se socotește păcat dacă își dau jos veșmintele, fără să-și arate podoabele. Dar să se păstreze acoperite este mai bine pentru ele. Allah este Auzitor, Știutor.
Coran 24:60
Acest verset nobil dovedește rânduiala astfel: Allah Preaînaltul a înlăturat vina — adică păcatul — de la femeile înaintate în vârstă, care nu mai nădăjduiesc la căsătorie, deoarece bărbații nu le mai doresc din pricina vârstei lor. Allah a înlăturat vina de la aceste femei atunci când își dau jos veșmintele, cu condiția ca scopul lor să nu fie arătarea podoabelor.
Este de la sine înțeles că prin a-și da jos veșmintele nu se înțelege să rămână goale, ci să înlăture veșmintele purtate peste rochie sau peste alte haine asemănătoare acesteia. Rochia și hainele de acest fel nu acoperă părțile care se văd de obicei, precum fața și palmele. Veșmintele pe care li se îngăduie acestor femei în vârstă să le dea jos sunt, așadar, cele amintite mai înainte, care acoperă întregul trup.
Faptul că această rânduială este rezervată femeilor în vârstă dovedește că tinerele care nădăjduiesc la căsătorie au o altă rânduială. Dacă tuturor li s-ar îngădui să-și dea jos veșmintele exterioare și să poarte doar o rochie ori ceva asemănător, nu ar mai avea niciun rost restrângerea la femeile în vârstă.
În cuvintele Celui Preaînalt:
غَيْرَ مُتَبَرِّجَـٰتٍۭ بِزِينَةٍ
fără să-și arate podoabele
Coran 24:60
, se află o altă dovadă a obligației hijabului pentru tânăra care nădăjduiește la căsătorie. De obicei, atunci când își descoperă fața, ea urmărește să-și arate podoabele și frumusețea, ca bărbații s-o privească și s-o laude, ori alte lucruri asemănătoare. Situațiile în care nu se întâmplă așa sunt rare, iar rânduiala nu se întemeiază pe cazurile rare.
A treia dovadă: cuvintele Celui Preaînalt:
يَـٰٓأَيُّهَا ٱلنَّبِىُّ قُل لِّأَزْوَٰجِكَ وَبَنَاتِكَ وَنِسَآءِ ٱلْمُؤْمِنِينَ يُدْنِينَ عَلَيْهِنَّ مِن جَلَـٰبِيبِهِنَّ ۚ ذَٰلِكَ أَدْنَىٰٓ أَن يُعْرَفْنَ فَلَا يُؤْذَيْنَ ۗ وَكَانَ ٱللَّهُ غَفُورًا رَّحِيمًا
O, Profetule! Spune-le soțiilor tale, fiicelor tale și femeilor dreptcredincioșilor să-și lase asupra lor din veșmintele lor exterioare! Astfel este mai potrivit să fie recunoscute și să nu fie necăjite. Allah este Iertător, Îndurător.
Coran 33:59
Ibn ʿAbbās, Allah să fie mulțumit de ei amândoi, a spus:
أمر الله نساء المؤمنين إذا خرجن من بيوتهن في حاجةٍ أن يغطّين وجوههن من فوق رؤوسهن بالجلابيب، ويبدين عينًا واحدةً
Allah le-a poruncit femeilor dreptcredincioșilor, atunci când ies din casele lor pentru o nevoie, să-și acopere fețele cu veșmintele exterioare, coborâte de deasupra capului, și să lase la vedere un singur ochi.
Explicarea dată de un Companion este o dovadă; unii învățați au spus chiar că ea are statutul unei relatări atribuite Profetului, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui.
În privința cuvintelor sale — Allah să fie mulțumit de el —
ويبدين عينًا واحدةً
și să lase la vedere un singur ochi
, îngăduința aceasta a fost dată numai din pricina necesității și a nevoii de a vedea drumul. Când nu există o asemenea nevoie, nu există niciun motiv pentru a lăsa ochiul descoperit.
Jilbābul este veșmântul exterior purtat peste khimār, asemenea mantiei. Umm Salamah, Allah să fie mulțumit de ea, a spus:
لما نزلت هذه الآية خرج نساء الأنصار كأنّ على رؤوسهن الغربان -من السكينة-، وعليهن أكسيةٌ سودٌ يلبسنها.
Când a fost pogorât acest verset, femeile Anṣārilor au ieșit de parcă ar fi avut corbi pe capete — din pricina liniștii cu care mergeau — purtând învelitori negre.
Abū ʿUbaydah al-Salmānī și alții au arătat că femeile dreptcredincioșilor își lăsau veșmintele exterioare de deasupra capetelor, astfel încât să nu li se vadă decât ochii, pentru a putea vedea drumul.
A patra dovadă: cuvintele Celui Preaînalt:
لَّا جُنَاحَ عَلَيْهِنَّ فِىٓ ءَابَآئِهِنَّ وَلَآ أَبْنَآئِهِنَّ وَلَآ إِخْوَٰنِهِنَّ وَلَآ أَبْنَآءِ إِخْوَٰنِهِنَّ وَلَآ أَبْنَآءِ أَخَوَٰتِهِنَّ وَلَا نِسَآئِهِنَّ وَلَا مَا مَلَكَتْ أَيْمَـٰنُهُنَّ ۗ وَٱتَّقِينَ ٱللَّهَ ۚ إِنَّ ٱللَّهَ كَانَ عَلَىٰ كُلِّ شَىْءٍ شَهِيدًا
Nu este păcat pentru ele în privința taților lor, a fiilor lor, a fraților lor, a fiilor fraților lor, a fiilor surorilor lor, a femeilor lor și a celor pe care îi stăpânesc mâinile lor drepte. Temeți-vă de Allah! Allah este Martor peste toate lucrurile.1
Coran 33:55
Ibn Kathīr, Allah să aibă milă de el, a spus:
لما أمر الله النّساء بالحجاب عن الأجانب بين أن هؤلاء الأقارب لا يجب الاحتجاب عنهم، كما استثناهم في سورة النّور عند قوله تعالى: {وَلَا يُبْدِينَ زِينَتَهُنَّ إِلَّا لِبُعُولَتِهِنَّ} [سورة النور:31] الآية.
După ce Allah le-a poruncit femeilor să se acopere față de bărbații străini, a arătat că nu sunt obligate să se acopere față de aceste rude, așa cum le-a exceptat și în sura al-Nūr, în cuvintele Celui Preaînalt: „Și să nu-și arate podoabele decât soților lor”, până la sfârșitul versetului.
Acestea sunt patru dovezi din Coranul cel nobil, care arată că femeia este datoare să se acopere față de bărbații străini. Primul verset cuprinde cinci moduri de a dovedi acest lucru.
Notele originale
Coran, al-Aḥzāb 33:55.