Text integral · Pasaje · 20
Takfīr: feluri și reguli
Un alt fenomen care s-a ivit este cel al declarării altora drept necredincioși. Necredința este de două feluri:
Primul: necredința originară. Este cazul celui care nu a intrat niciodată în Islam, precum politeiștii, cei care neagă atributele lui Allah și alte feluri de necredincioși, budiști sau atei. Aceștia sunt necredincioși prin necredință originară.
Al doilea: necredința apostatului care părăsește religia Islamului. El era musulman, apoi săvârșește un lucru care anulează Islamul său, iese din religie și devine apostat. Acesta este un necredincios apostat.
Lucrurile care anulează Islamul sunt cunoscute și definite de oamenii cunoașterii. Cine Îi asociază ceva lui Allah, invocă pe altcineva în locul lui Allah, cere izbăvire de la altcineva în locul Lui sau aduce o jertfă pentru altcineva în locul Lui este socotit necredincios, apostat din Islam, fiindcă a săvârșit asocierea majoră, chiar dacă rostea cele două mărturisiri.
Tot dintre lucrurile care anulează Islamul sunt insultarea lui Allah sau a Trimisului Său ﷺ și batjocorirea unui lucru din Cartea lui Allah ori din Sunna Trimisului ﷺ. Cine Îl batjocorește pe Allah, Cartea Sa, Trimisul Său sau Sunna sa devine necredincios prin aceasta, fie că vorbește serios, fie că glumește. Allah Preaînaltul a spus:
وَلَئِن سَأَلْتَهُمْ لَيَقُولُنَّ إِنَّمَا كُنَّا نَخُوضُ وَنَلْعَبُ ۚ قُلْ أَبِٱللَّهِ وَءَايَـٰتِهِۦ وَرَسُولِهِۦ كُنتُمْ تَسْتَهْزِءُونَ لَا تَعْتَذِرُوا۟ قَدْ كَفَرْتُم بَعْدَ إِيمَـٰنِكُمْ ۚ
„Dacă îi întrebi, vor spune: «Noi doar vorbeam și ne jucam.» Spune: «De Allah, de semnele Sale și de Trimisul Său vă băteați joc? Nu vă dezvinovățiți: ați devenit necredincioși după credința voastră.»”
Coran 9:65–66 · Fragment coranic
Ce au spus ei? Au spus: „Nu am văzut oameni ca acești cititori ai noștri: mai mincinoși la vorbă, mai lacomi la mâncare și mai lași la întâlnirea cu dușmanul.” Se refereau la Trimisul lui Allah ﷺ și la companionii săi. Allah a revelat în Cartea Sa necredința lor, într-un verset care va fi recitat până în Ziua Învierii, pentru a-i avertiza pe musulmani să nu cadă într-un asemenea lucru.
Tot astfel, învățarea și predarea vrăjitoriei este necredință în Allah Preaînaltul, ca și pretinderea cunoașterii celor nevăzute prin ghicit, vrăjitorie, astrologie sau divinație. Aceasta este necredință care scoate din religie și asupra celui care o săvârșește se pronunță judecata de necredință.
Tot astfel, dacă cineva declară oprit ceea ce este unanim recunoscut drept îngăduit sau îngăduit ceea ce este unanim recunoscut drept oprit, devine necredincios prin aceasta. La fel, dacă neagă ceva cunoscut în mod necesar din religie, precum obligația rugăciunii, a daniei, a postului sau a pelerinajului, asupra sa se pronunță judecata de necredință.
Dar dacă cineva săvârșește un păcat major, asupra sa se pronunță judecata de fisq. Dacă greșește, săvârșește o neascultare sau se abate, este descris drept unul care greșește ori se abate, potrivit faptei săvârșite. Dreptatea cere să cântărim lucrurile cu măsurile lor religioase, fără să-i declarăm necredincioși pe toți cei care au săvârșit o abatere sau un păcat.
De pildă, cel care ia dobândă este socotit fāsiq, autor al unui păcat major, în afară de cazul în care o consideră îngăduită, adică spune: „Dobânda este îngăduită.” Atunci spunem că este necredincios, fiindcă a declarat îngăduit ceea ce este unanim recunoscut drept oprit. Dacă însă o ia fără să o considere îngăduită, el este socotit fāsiq și nu iese prin aceasta din religie, ci este tratat asemenea credincioșilor care săvârșesc păcate.
Neștiutorii care se socotesc învățați sunt cei care rostesc acuzații de necredință la întâmplare. Ei nu au înțeles religia lui Allah Preaînaltul. Doar citesc cărți, urmăresc greșelile, iau etichete de abatere și le aplică fără cunoaștere celor cărora nu li se potrivesc, fiindcă nu știu să așeze fiecare lucru la locul său în religia lui Allah Preaînaltul.
Ei sunt asemenea unui neștiutor care a luat o armă fără să știe să o folosească. Acesta riscă să se omoare pe sine, familia și rudele sale, fiindcă nu știe să folosească acel instrument.
De aceea, cei care folosesc etichetele de inovator, păcătos abătut și necredincios fără să le înțeleagă trebuie să învețe înainte să vorbească și să se teamă de Allah Preaînaltul. A vorbi fără cunoaștere despre aceste chestiuni este un rău cumplit. Este și o vorbire despre Allah fără cunoaștere, iar aceasta este mai gravă decât asocierea, potrivit cuvintelor Sale:
قُلْ إِنَّمَا حَرَّمَ رَبِّىَ ٱلْفَوَٰحِشَ مَا ظَهَرَ مِنْهَا وَمَا بَطَنَ وَٱلْإِثْمَ وَٱلْبَغْىَ بِغَيْرِ ٱلْحَقِّ وَأَن تُشْرِكُوا۟ بِٱللَّهِ مَا لَمْ يُنَزِّلْ بِهِۦ سُلْطَـٰنًا وَأَن تَقُولُوا۟ عَلَى ٱللَّهِ مَا لَا تَعْلَمُونَ
„Spune: «Domnul meu a oprit numai faptele rușinoase, cele văzute și cele ascunse, păcatul și asuprirea fără drept, să-I asociați lui Allah ceva pentru care El nu a pogorât nicio dovadă și să spuneți despre Allah ceea ce nu cunoașteți.»”
Coran 7:33
Allah Preaînaltul a spus:
وَلَا تَقُولُوا۟ لِمَا تَصِفُ أَلْسِنَتُكُمُ ٱلْكَذِبَ هَـٰذَا حَلَـٰلٌ وَهَـٰذَا حَرَامٌ لِّتَفْتَرُوا۟ عَلَى ٱللَّهِ ٱلْكَذِبَ ۚ إِنَّ ٱلَّذِينَ يَفْتَرُونَ عَلَى ٱللَّهِ ٱلْكَذِبَ لَا يُفْلِحُونَ
„Nu spuneți, după minciuna rostită de limbile voastre: «Acesta este îngăduit, iar acesta este oprit», ca să născociți minciuni despre Allah. Cei care născocesc minciuni despre Allah nu vor izbândi.”
Coran 16:116
إِنَّمَا يَفْتَرِى ٱلْكَذِبَ ٱلَّذِينَ لَا يُؤْمِنُونَ بِـَٔايَـٰتِ ٱللَّهِ ۖ
„Numai cei care nu cred în semnele lui Allah născocesc minciuna.”
Coran 16:105 · Fragment coranic
وَمَنْ أَظْلَمُ مِمَّنِ ٱفْتَرَىٰ عَلَى ٱللَّهِ ٱلْكَذِبَ وَهُوَ يُدْعَىٰٓ إِلَى ٱلْإِسْلَـٰمِ ۚ وَٱللَّهُ لَا يَهْدِى ٱلْقَوْمَ ٱلظَّـٰلِمِينَ
„Cine este mai nedrept decât acela care născocește o minciună despre Allah în vreme ce este chemat la Islam? Allah nu călăuzește neamul celor nedrepți.”
Coran 61:7
În aceste chestiuni, tinerii musulmani și căutătorii cunoașterii trebuie să învețe cunoașterea folositoare din izvoarele ei și de la oamenii ei recunoscuți. Apoi să învețe cum să vorbească și cum să așeze fiecare lucru la locul său. Oamenii Sunnei și ai comunității, din trecut și din prezent, și-au păzit limbile și nu au vorbit decât cu știință.