Tafsir as-Saʿdī — Volumul 4

Sura Hud

Versetele 1 la 5

Revelată la Mecca

Versetele 1 la 4

Allah Preaînaltul spune: „Aceasta este o Carte”, adică o Carte măreață și o Revelație nobilă, „ale cărei versete au fost desăvârșit întocmite”: au fost făcute trainice și frumoase; relatările ei sunt adevărate, poruncile și opririle ei sunt drepte, exprimarea ei este elocventă, iar sensurile ei sunt sublime.

„Apoi tâlcuite pe larg”, adică deosebite și lămurite la cel mai înalt grad al clarității, „de către un Înțelept”, care așază lucrurile la locul lor și le rânduiește la treapta cuvenită, nu poruncește și nu oprește decât după cum cere Înțelepciunea Sa, „Atotștiutor”, Cunoscător al celor văzute și ascunse.

Dacă desăvârșirea și lămurirea acestei Cărți vin de la Allah, Înțeleptul, Atotștiutorul, nu mai întreba cât este de mare și de aleasă și cât de desăvârșită este înțelepciunea și cât de cuprinzătoare este mila pe care le conține.

Allah a coborât Cartea Sa „ca să nu adorați decât pe Allah”, adică pentru ca întreaga religie să-I fie închinată sincer lui Allah și nimeni dintre creaturi să nu-I fie făcut părtaș. „Eu sunt pentru voi, din partea Lui”, o, oameni, trimis de la Allah, Domnul vostru, „un avertizator” pentru cel care cutează să săvârșească păcate, vestindu-i pedeapsa acestei lumi și a Vieții de Apoi, „și un binevestitor” pentru cei supuși lui Allah, vestindu-le răsplata acestei lumi și a Vieții de Apoi.

„Cereți-I iertare Domnului vostru” pentru păcatele săvârșite, „apoi căiți-vă înaintea Lui” în tot ceea ce vă stă înainte din viață, prin întoarcerea la El, părăsirea lucrurilor pe care le urăște și îndreptarea spre ceea ce iubește și cu care este mulțumit.

Apoi Allah a pomenit ceea ce se naște din cererea iertării și din căință: „El vă va dărui o bucurie frumoasă”, dându-vă din înzestrarea Sa lucrurile de care vă bucurați și vă folosiți, „până la un termen hotărât”, adică până la vremea morții voastre. „Și îi va da fiecărui om cu merit Harul Său”: le va da oamenilor bunătății și binefacerii din Harul Său și le va arăta Bunătatea Sa drept răsplată pentru binefacerile lor, dăruindu-le ceea ce iubesc și îndepărtând de la ei ceea ce le displace.

„Iar dacă vă întoarceți” de la mesajul la care vă chem, vă abateți de la el și poate chiar îl tăgăduiți, „mă tem pentru voi de pedeapsa unei Zile mari”: Ziua Învierii, în care Allah îi va aduna pe cei dintâi și pe cei de pe urmă.

„La Allah este întoarcerea voastră”, iar El vă va răsplăti după faptele voastre, bune ori rele. „Iar El are putere asupra tuturor lucrurilor.” În aceste cuvinte se află dovada învierii morților, căci El are putere asupra tuturor lucrurilor, iar învierea morților este unul dintre ele. El v-a vestit aceasta și este Cel mai Adevărat dintre cei care vorbesc. Prin urmare, învierea trebuie să se petreacă atât potrivit rațiunii, cât și potrivit Revelației.

Versetul 5

Allah vestește neștiința politeiștilor și cât de mare este rătăcirea lor: „Ei își îndoaie piepturile”, aplecându-le, „ca să se ascundă de El”, închipuindu-și că aceasta le ascunde starea de Allah, pentru ca El să nu le vadă faptele. Allah le lămurește greșeala acestei presupuneri: „Chiar și atunci când se învelesc în veșmintele lor”, în starea cea mai ascunsă, El îi cunoaște.

„El știe ceea ce ascund” dintre cuvinte și fapte „și ceea ce arată” dintre ele; ba chiar cunoaște ceva și mai ascuns: „El cunoaște bine ceea ce se află în piepturi”, dorințele, șoaptele și gândurile pe care ei nu le rostesc nici în taină, nici pe față. Cum I s-ar putea ascunde starea lor când își îndoaie piepturile ca să se ascundă de El?

Este cu putință ca sensul să fie și acela că Allah pomenește întoarcerea necredincioșilor de la Trimis și de la chemarea lui. Din pricina puternicei lor împotriviri, ei își îndoaie piepturile și se apleacă atunci când îl văd pe Trimis, ca să nu-i vadă și să nu le facă auzită chemarea și îndemnul folositor. Poate exista o împotrivire mai mare decât aceasta?

Apoi Allah îi amenință că El cunoaște toate stările lor, că ei nu se pot ascunde de El și că îi va răsplăti pentru faptele lor.