Statornicie când credinciosul este străin

Conducătorul credincioșilor, Allah să fie mulțumit de el, a descris această categorie de purtători ai științei prin mai multe însușiri. Printre ele: știința i-a adus la adevărata vedere lăuntrică. Aceasta înseamnă că știința le-a arătat ținta cea mai înaltă: cunoașterea lui Allah. S-au temut de El și L-au iubit, astfel încât ceea ce era greu pentru alții le-a devenit ușor. La starea lor nu a ajuns cel care a rămas legat de lume, de podoaba și de strălucirea ei, a fost amăgit de ea, iar inima lui nu a atins cunoașterea lui Allah, măreția și slava Sa. Ei au găsit ușor ceea ce răsfățații au găsit greu. Omului răsfățat, oprit la poftele și plăcerile lumii, îi este greu să le părăsească, fiindcă, dacă le lasă, nu are nimic în schimbul lor; de aceea nu poate răbda lipsa lor. Aceștia au însă în inimile lor o răsplată mai mare, prin plăcerea la care au ajuns cunoscându-L pe Allah, iubindu-L și slăvindu-L. Al-Ḥasan spunea: „Iubiții lui Allah sunt cei care au moștenit dulceața vieții și au gustat desfătarea ei, prin convorbirea tainică cu Cel iubit și prin dulceața iubirii Sale pe care au găsit-o în inimile lor...” Cuvintele sale despre aceasta sunt lungi. Ei s-au simțit în largul lor cu ceea ce i-a înspăimântat pe cei neștiutori, fiindcă oamenii care nu-L cunosc pe Allah se simt pustii când părăsesc lumea și poftele ei: nu cunosc altceva, iar ea le este tovărășia. Aceștia, în schimb, se simt străini de ea și își găsesc tovărășia în Allah, în pomenirea, cunoașterea și iubirea Sa și în citirea Cărții Sale. Cei neștiutori față de Allah se simt străini de acestea și nu-și găsesc în ele liniștea. O altă însușire prin care i-a descris conducătorul credincioșilor ʿAlī, Allah să fie mulțumit de el, este că au însoțit lumea cu trupuri ale căror suflete sunt legate de lăcașul cel de sus. Aceasta arată că nu și-au făcut din ea patrie și n-au primit-o drept loc de ședere și de locuit, ci au luat-o ca loc de trecere, nu ca așezare statornică. Toate Cărțile și toți trimișii au îndemnat la aceasta. Allah Preaînaltul a relatat în Cartea Sa că omul credincios din familia lui Faraon, sfătuindu-și poporul, i-a spus:

Profetul ﷺ i-a spus lui Ibn ʿUmar:

Într-o altă relatare:

Printre îndemnurile transmise de la Mesia, pacea fie asupra lui, se află și ceea ce le-a spus însoțitorilor săi: „Treceți prin ea, dar nu vă statorniciți în ea.”

Tot de la el, pacea fie asupra lui, s-a transmis: „Cine își clădește o casă pe valul mării?! Aceasta este lumea; nu v-o faceți loc statornic.”

Credinciosul este în lume asemenea străinului care trece printr-un ținut fără să se așeze acolo. Tânjește după țara sa, se gândește la întoarcere și la pregătirea merindelor care-l vor ajuta să ajungă acasă. Nu rivalizează cu locuitorii statornici ai acelui ținut pentru cinstea lor și nu se mâhnește pentru umilința care-l atinge la ei.

Al-Fuḍayl ibn ʿIyāḍ a spus: „Credinciosul este în lume îngrijorat și întristat; grija lui este să-și pună la punct pregătirile de drum.”

Al-Ḥasan a spus: „Credinciosul este în lume asemenea străinului: nu se mâhnește pentru umilința ei și nu rivalizează pentru cinstea ei. El are o preocupare, iar oamenii au alta.”

Într-adevăr, credinciosul este străin în lume: tatăl său s-a aflat în lăcașul dăinuirii, apoi a ieșit de acolo, iar grija lui este să se întoarcă la prima sa locuință. Tânjește mereu după patria din care a fost scos, după cum se spune: „Iubirea de patrie ține de credință” și după cum s-a spus în versuri:

Unul dintre șeicii noștri a spus despre aceasta:

Credincioșii din această categorie sunt de mai multe feluri: unii au inima legată de Paradis, iar alții au inima legată de Creatorul lor; aceștia sunt cunoscătorii lui Allah. Poate că la această categorie s-a referit conducătorul credincioșilor, Allah să fie mulțumit de el. Trupurile cunoscătorilor lui Allah sunt în lume, iar inimile lor sunt la Stăpân.