Statornicie când credinciosul este străin

De același înțeles ține ceea ce Abū Nuʿaym și alții au relatat de la Kumayl ibn Ziyād, de la ʿAlī ibn Abī Ṭālib, Allah să fie mulțumit de el: „Oamenii sunt de trei feluri: un învățat crescut în ascultarea Domnului, un om care învață pe calea salvării și o gloată fără călăuză, urmând orice strigăt și înclinând spre orice chemare; aceștia nu s-au luminat cu lumina științei și nu s-au adăpostit la un sprijin trainic...” Apoi a pomenit câteva cuvinte despre meritul științei, până când a spus: „Ah, aici este multă știință” — și a arătat cu mâna spre pieptul său — „de-aș găsi oameni care s-o poarte! Dar găsesc fie un om care pricepe repede, însă nu este vrednic de încredere: folosește uneltele religiei pentru lume și se fălește față de robii lui Allah cu binefacerile Lui și față de apropiații Lui cu dovezile Sale; fie un om supus purtătorilor adevărului, dar lipsit de pătrundere în adâncurile lui: la prima îndoială care se ivește, îndoiala îi pătrunde în inimă. Nici acesta, nici acela! Ori găsesc un om nesățios de plăcere, care se lasă ușor condus de poftă, sau unul înnebunit după strângerea averii. Ei nu seamănă cu nimic mai bine decât cu vitele care pasc. Astfel moare știința prin moartea purtătorilor ei. O, Allah, da, pământul nu este niciodată lipsit de cineva care să stea pentru Allah cu o dovadă, fie vădit și cunoscut, fie temător și ascuns, pentru ca dovezile și semnele limpezi ale lui Allah să nu piară. Câți sunt aceștia și unde sunt? Pe Allah, sunt cei mai puțini la număr, dar cei mai mari ca rang înaintea lui Allah! Prin ei Allah păstrează dovezile și semnele Sale, până când le încredințează celor asemenea lor și le sădesc în inimile celor de un fel cu ei. Știința i-a adus la adevărata vedere lăuntrică și au atins duhul certitudinii. Au găsit ușor ceea ce răsfățații au găsit greu și s-au simțit în largul lor cu ceea ce i-a înspăimântat pe cei neștiutori. Au însoțit lumea cu trupuri ale căror suflete sunt legate de lăcașul cel de sus. Aceștia sunt urmașii însărcinați de Allah pe pământul Său și cei care cheamă la religia Sa. Ah, ce dor de a-i vedea!” Apoi a spus: „Pleacă, dacă dorești.”

Prin urmare, conducătorul credincioșilor, Allah să fie mulțumit de el, i-a împărțit pe purtătorii științei în trei categorii. **Prima** este a oamenilor îndoielilor: cei lipsiți de pătrundere dintre purtătorii științei, în a căror inimă îndoiala pătrunde la primul prilej. Îndoiala îi cuprinde, cad în nedumerire și nesiguranță, iar de aici ajung la inovații și rătăciri.

**A doua** este a oamenilor poftelor. Partea lor este de două feluri: unul caută lumea prin însăși știința sa, făcând din ea o unealtă de câștig lumesc; altul nu are altă grijă decât să strângă lumea, s-o adune și s-o păstreze. Niciunul dintre aceștia nu este păzitor al religiei; sunt asemenea vitelor. De aceea Allah Preaînaltul l-a asemănat pe cel căruia i-a fost încredințată Tora, dar nu a purtat-o, cu măgarul care poartă cărți. Iar pe învățatul rău, care s-a lepădat de semnele lui Allah, s-a lipit de pământ și și-a urmat pofta, l-a asemănat cu un câine. Câinele și măgarul se numără printre cele mai de jos dobitoace și sunt cele mai rătăcite de la cale.

**A treia** categorie a purtătorilor științei îi cuprinde pe adevărații ei oameni, purtători și păzitori, pe cei care stau pentru dovezile și semnele limpezi ale lui Allah. El a spus că sunt cei mai puțini la număr și cei mai mari ca rang înaintea lui Allah, arătând prin aceasta cât de mică și de străină este această categorie între purtătorii științei.

Al-Ḥasan al-Baṣrī i-a împărțit pe purtătorii Coranului într-un fel apropiat de împărțirea pe care ʿAlī, Allah să fie mulțumit de el, a făcut-o purtătorilor Coranului.

Al-Ḥasan a spus: „Cititorii Coranului sunt de trei feluri. Unii l-au făcut marfă și își câștigă hrana prin el. Alții i-au păstrat literele, dar i-au nesocotit hotarele, s-au ridicat prin el deasupra oamenilor din ținuturile lor și l-au folosit ca sprijin pentru a căuta conducerea. Cât de numeroși sunt aceștia între purtătorii Coranului — să nu-i înmulțească Allah! Iar alții au luat leacul Coranului și l-au pus peste boala inimilor lor: au stăruit prin el în locurile lor de rugăciune, și-au plecat capetele sub veșmintele lor, s-au învăluit în teamă și s-au îmbrăcat în întristare. Prin aceștia Allah trimite ploaia și dă biruință asupra dușmanilor. Pe Allah, acești purtători ai Coranului sunt mai rari decât sulful roșu între cititorii Coranului!”

El a arătat că această categorie de cititori ai Coranului l-a făcut leac pentru inimile lor, iar acesta le-a trezit teama și întristarea. Ei sunt mai rari decât sulful roșu între cititorii Coranului.