Statornicie când credinciosul este străin

Al-Awzāʿī a spus, comentând cuvintele Profetului ﷺ:

„Nu Islamul va dispărea, ci oamenii Sunnei vor dispărea, până când într-un ținut nu va mai rămâne decât un singur om dintre ei.”

Din acest motiv, în cuvintele înaintașilor se întâlnesc deseori lauda Sunnei, descrierea ei ca fiind străină și pomenirea numărului mic al adepților ei. Al-Ḥasan, Allah să aibă milă de el, le spunea însoțitorilor săi: „Oameni ai Sunnei, fiți blânzi — Allah să aibă milă de voi — căci sunteți dintre cei mai puțini!”

Yūnus ibn ʿUbayd a spus: „Nimic nu este mai străin decât Sunna; și mai străin este cel care o cunoaște.”

De la el s-a relatat, de asemenea, că a spus: „Cel care ajunge să cunoască Sunna o găsește străină; și mai străin este cel care o cunoaște.”

Sufyān ath-Thawrī a spus: „Purtați-vă bine cu oamenii Sunnei, căci ei sunt străini.”

Prin Sunna, acești imami înțeleg calea Profetului ﷺ, pe care s-au aflat el și companionii săi, ferită de îndoieli și de pofte.

De aceea al-Fuḍayl ibn ʿIyāḍ spunea: „Dintre oamenii Sunnei este cel care știe că hrana ce-i intră în pântece este îngăduită.”

Aceasta deoarece hrănirea din ceea ce este îngăduit se numără printre cele mai însemnate însușiri ale Sunnei urmate de Profet ﷺ și de companionii săi, Allah să fie mulțumit de ei.

Apoi, în uzul multor învățați de mai târziu, dintre oamenii hadithului și alții, Sunna a ajuns să însemne ceea ce este ferit de îndoieli în credințe: mai ales în chestiunile credinței în Allah, în îngerii Săi, în Cărțile Sale, în trimișii Săi și în Ziua de Apoi, precum și în chestiunile predestinării și ale meritelor companionilor. Ei au scris cărți despre această știință sub numele de Sunna, întrucât însemnătatea ei este mare, iar cel care i se împotrivește se află pe marginea pieirii.