Statornicie când credinciosul este străin

Apoi Șeitan și-a pus în lucrare uneltirile împotriva musulmanilor, a stârnit vrajba între ei și a răspândit printre ei încercarea îndoielilor și pe cea a poftelor. Aceste două încercări au crescut treptat, până când uneltirea lui Șeitan s-a înrădăcinat, iar cei mai mulți oameni i-au dat ascultare. Unii l-au urmat în încercarea îndoielilor, alții în cea a poftelor, iar alții le-au adunat pe amândouă. Despre toate acestea Profetul ﷺ vestise că se vor întâmpla.

**În privința încercării îndoielilor:** s-a relatat de la Profet ﷺ, pe mai multe căi, că obștea sa se va despărți în peste șaptezeci de grupări — relatările diferă în privința numărului care depășește șaptezeci — și că toate aceste grupări vor fi în Foc, în afară de una singură: aceea care va urma ceea ce urmau el și companionii săi.

**În privința încercării poftelor:** în Ṣaḥīḥ Muslim, ʿAbd Allāh ibn ʿAmr relatează că Profetul ﷺ a spus:

În Ṣaḥīḥ al-Bukhārī, ʿAmr ibn ʿAwf relatează că Profetul ﷺ a spus:

În cele două Ṣaḥīḥ-uri se găsește, de asemenea, o relatare de la ʿUqba ibn ʿĀmir, de la Profet ﷺ, cu același înțeles.

Când comorile lui Kisrā au fost cucerite în vremea lui ʿUmar ibn al-Khaṭṭāb, Allah să fie mulțumit de el, acesta a plâns și a spus: „Nu li s-au deschis acestea vreunor oameni fără ca Allah să fi stârnit vrajba între ei” — sau a spus cuvinte cu acest înțeles.

Profetul ﷺ se temea pentru obștea sa de ambele încercări. În Musnad-ul imamului Aḥmad ibn Ḥanbal, Abū Barza relatează că Profetul ﷺ a spus:

Într-o altă relatare:

Când cei mai mulți oameni au căzut în ambele încercări sau într-una dintre ele, au început să rupă legăturile și să se urască, după ce fuseseră frați care se iubeau și păstrau legăturile. Încercarea poftelor i-a cuprins pe cei mai mulți: au fost ispitiți de lume și de strălucirea ei, iar aceasta a devenit ținta lor cea mai înaltă. Pentru ea căutau, de dragul ei erau mulțumiți ori mânioși, de dragul ei legau prietenii și pentru ea deveneau dușmani. Din această pricină și-au rupt legăturile de rudenie, și-au vărsat sângele unii altora și au săvârșit neascultări față de Allah.

Cât despre încercarea îndoielilor și a patimilor care rătăcesc, din pricina ei cei care se îndreaptă spre qibla s-au dezbinat și au devenit secte, unii i-au declarat necredincioși pe alții și au ajuns dușmani, grupări și tabere, după ce fuseseră frați cu inimile unite ca inima unui singur om. Dintre aceste grupări nu a scăpat decât gruparea unică, salvată. Ei sunt cei pomeniți în cuvintele sale ﷺ:

La sfârșitul vremurilor, ei sunt cei străini pomeniți în aceste hadithuri:

Sunt puțini: în fiecare trib nu se găsesc decât unul sau doi, iar în unele triburi s-ar putea să nu se găsească niciunul, așa cum se întâmpla cu cei care intrau în Islam la început. Astfel au explicat imamii acest hadith.